Interviuri Înapoi

AUDIO. RRM 25 - Interviu cu Liliana Staicu, manager Radio România Muzical

Publicat: miercuri, 9 Martie 2022 , ora 13.53

Liliana Staicu, ești manager al postului Radio România Muzical de câțiva ani buni, dar începuturile acestui proiect poartă și semnătura ta. Ce te-a atras spre această idee, spre acest proiect radiofonic încă de la începuturile sale?

În 1996, cand la nivelul managementului SRR s-a decis inființarea unui post specializat dedicat muzicii clasice, la initiativa doamnei Mihaela Doboș, eram realizator de emisiuni în cadrul Redacției muzicale și trecusem deja prin mai multe etape ale formării mele profesionale, lucrând, practic, în toate sferele editoriale. Așa că, propunerea de a face parte din mica echipă de realizatori coordonatori a acestui post - doar 7 la număr, am privit-o atunci, cum era și firesc, ca pe o oportunitate extraordinară de a lua parte la construcția unui post de radio așteptat și dorit nu numai de noi, ci și de zeci de mii, poate sute de mii de melomani. Îmi amintesc și acum acele luni de muncă intensă, acea perioadă premergătoare debutului emisiei, cu incertitudinile chiar de ultim moment - toate trăite cu o emoție intensă, cu o dorință imensă de reușită. Așa că, alături de doamna Mihaela Doboș - directoarea Radio România Muzical, de Luminița Arvunescu - editorul postului în primii săi ani de existență, de colegii mei realizatori coordonatori - dar și de toți membrii Redactiei Muzicale Radio, care urmau să participe editorial la grila de programe a acestui post, pe 24 martie 1997, am ascultat cu o emoție pe care mi-e greu să o redau în cuvinte, primul semnal al postului care a ajuns, iată, la cea de a 25-a aniversare. Un post de radio dedicat exclusiv muzicii clasice și de jazz, cu o grilă de programe care rivaliza din punct de vedere al conținutului și al colaboratorilor, cu posturile de tradiție din Europa; era atunci, și privind acum în urmă, cu atât mai mult pot să afirm, o realizare de excepție. Și vreme de aproape 10 ani, am lucrat în echipa RRM, coordonând tronsoanele de emisiuni de inițiere și estetică muzicală, emisiunile interactive și cele cu public, și realizând, bineînțeles și o serie de emisiuni proprii.


Îți amintești câteva dintre acele emisiuni care ți-au rămas dragi și acum, care, poate, te-au mobilizat mai mult în acel moment? Personal, îmi aduc aminte de acele Dimineți de weekend în care, pur și simplu, stăteam și noi și atât de mulți ascultători... stăteam să ascultăm fiecare profil al realizatorului, fiecare dialog. Acele momente cu totul deosebite, Diminețile de weekend, deveneau cu adevărat dimineți de sărbătoare la România Muzical.

Da, într-adevăr, pe lângă acea activitate de coordonare, am realizat și multe emisiuni în acea perioadă, emisiuni care erau embleme ale postului, emisiuni care, așa cum spuneai, ne aduceau și nouă și ascultătorilor o bucurie extraordinară. Și ai amintit de Diminețile de weekend, diminețile Radio România Muzical. Eu făceam echipă la vremea respectivă cu Gabriel Marica. Erau momente extraordinare, erau niște dimineți splendide în care ne-am întâlnit atunci cu câțiva oameni minunați. I-aș aminti acum pe Ioan Gyuri Pascu - cel care realiza Ceșcuța de jazz; mai erau, de asemnea, rubricile semnate de Dumitru Capoianu -"Riddendo" sau de un alt compozitor important român, Liviu Danceanu - cel care a realizat două serii de rubrici: Eseuri despre dansuri și Seminar de istoria muzicii. Niciunul dintre ei nu se mai află acum printre noi. Mi-aduc aminte cu o emoție extraordinară de acele dimineți. Ar mai fi o emisiune pe care am realizat-o foarte mulți ani; la început s-a numit 5 întrebări și un premiu, după aceea Olimpiada melomanilor, cu o mică schimbare de denumire și de format. A fost între cele mai longevive producții ale postului - o emisiune interactivă care îmi permitea atunci să mențin legătura cu mulți dintre ascultătorii postului și crea o extraordinară emulație și în rândul lor. Această idee a concursului îi stimula, îi determina să își probeze cunoștintele, să asculte, să caute răspunsurile, și aceasta într-o perioadă în care nu aflai totul doar tastând pe laptop, pe telefon sau pe tabletă.

Preludiu la după-amiaza unui meloman, iarăși o emisiune la care am contribuit realizând una dintre emisiunile săptămânii... Ce să mai spun?! Transmisiunile de la festivalurile Enescu, interviurile cu multe dintre personalitățile care erau prezente în edițiile de atunci ale festivalului. Îmi amintesc, pregătindu-mă pentru această discuție a noastră... am stat să mă uit un pic în urmă și îmi amintesc o seară cu totul specială; mă aflam în cabina 23 de la etajul 2 din Radio și realizam transmisiunea directă a recitalului susținut la Ateneul Român de violonistul Salvatore Accardo și pianistul Bruno Canino... era după-amiaza de 11 septembrie 2001 și pe monitorul din studio urmăream ceea ce se întâmpla la Ateneu, în transmisiune directă pe TVR 2, și într-un colț al ecranului, era transmisia live de la New York a turnurilor gemene care se prăbușeau sub atacurile teroriștilor. A fost unul dintre cele mai intense momente pe care le-am trăit în studio, într-o stare de emoție extraordinară, dar, cumva, și o stare de panică, pentru că chiar dacă lucrurile se desfășurau la atâtea mii și mii de kilometri era incredibil ce se întâmpla în lume în timp ce noi, aici, eram într-un moment în care ne bucuram de frumusețea muzicii.

Sunt multe lucruri care se întâmplă în această profesie și cred că și ascultătorii simt emoția pe care realizatorii o au în multe din momentele în care li se adresează. Nu suntem numai, pur și simplu, niște realizatori de emisiuni, suntem și noi oameni - eu, ca și toți colegii mei de la Radio România Muzical și din întreaga instituție - care trăim intens momentele vieții.


Liliana Staicu, anii au trecut și, iată, ai ajuns să ai responsabilitatea conducerii acestui post. Cum ai primit acest moment? E adevărat că lucrurile nu pot sta pe loc. Trebuie să se și transforme. Se transformă treptat și ascultătorii, se schimbă generațiile, se schimbă modalitatea de captare a muzicii, se schimbă și ocazia lor de a fi în direct cu ceea ce se întâmplă în viața muzicală a lumii și prin alte surse, nu numai prin Radio România Muzical.

Într-adevăr, momentul 2007, atunci când directoarea fondatoare a postului, doamna Mihaela Doboș s-a pensionat, iar eu am preluat conducerea postului, a reprezentat o imensă responsabilitate. Cu atât mai mult cu cât, primii zece ani de existență nu au fost deloc ușori, în permanență existând pericolul - din exteriorul, dar chiar și din interiorul Radioului, ca acest post de radio creat în 1997 să fie desființat. De altfel, chiar și după aceea, periodic, apăreau voci care enunțau această ipoteză, cu argumentul suprapunerii cu Radio România Cultural, din punct de vedere al profilului muzical în special.

Și cred că aceasta a fost, poate, cea mai mare provocare, aceea de a profila distinct acest post și de a atrage un număr cât mai mare de ascultători, din medii diverse și în special ascultători mai tineri, în pofida acoperirii extrem de reduse în FM, dar beneficiind, e adevărat, și de debutul emisiei online, în același an, în 2007. Iată, sunt 15 ani de când ne adresăm și altfel decât în modalitatea tradițională a radioului în FM ascultătorilor noștri, acoperind un teritoriu mult mai vast decât o facem acum în FM.

Și, de asemenea, adaptarea continuă la obiceiurile de ascultare, căci evoluția a fost dinamică și extrem de rapidă, publicul s-a schimbat enorm în toată această perioadă, iar așteptările sale de la un post de nișă, așa cum este Radio România Muzical, au fost și sunt foarte mari.

Pentru a ne apropia de acest tip de public a trebuit, înainte de toate cred, să ne transformăm pe noi. Și mă refer aici la întreaga echipă care a lucrat de-a lungul timpului la Radio România Muzical, căci a fost necesar să schimbăm modalitatea de adresare în sensul unui limbaj mai direct, mai apropiat de ascultători. A fost nevoie de o nouă structură a grilei de program, de o diversificare a tematicii abordate, de emisiunile din tronsoanele orare în care ascultătorii noștri merg spre serviciu sau spre casă și sunt captivi în trafic. Aceste schimbări au început în 2007 și continuă și acum, provocările fiind din ce în ce mai numeroase în fiecare an, pentru că în lume acum există și alte surse de muzică... există spotify, există apple music, există youtube și multe alte asemenea, care oferă oricui dorește posibilitatea de a-și crea playlist-uri. Și-atunci, atuul nostru cred că rămâne calitatea - atât a muzicii pe care o difuzăm, a selecției muzicale, dar și a cuvântului care o însoțește. Pentru că acest cuvânt este menit să creeze contextul potrivit receptării muzicii, este menit să educe, este menit să aducă argumentele prin care muzica altor veacuri și altor culturi să ajungă la ascultătorul din generații cât mai diverse și să dăinuie.

Așa cum spuneam și mai devreme, schimbările majore și rapide în comportamentul ascultătorilor, în modul de a ascultare determinat de această dinamică continuă a vieții de zi cu zi, au dus așa cum era firesc la alte configurații ale grilei de program față de anii de început ai postului. Și, din dorința de a avea alături de noi în fiecare moment al zilei ascultători care să regăsească în momentul în care ascultă emisiuni diverse, cu structuri, cu tematici din cele mai diferite, în așa fel încât fiecare să poată să își afle preferințe muzicale, preferințe ale realizatorilor, preferințe ale oamenilor care se află în fața microfonului.

Musica viva și Perpetuum mobile, sau Drivetime - cum s-a numit în primii ani de după 2007 - sunt emisiunile din matinal și drive time cu mare succes de public, care sunt ascultate acasă, sau la birou, sau în trafic. Iar cele mai recente studii de audiență la nivelul Capitalei - pentru că doar aici este măsurat Radio România Muzical - arată o continuă și constantă creștere a audienței și pentru aceasta le mulțumim tuturor celor care ne sunt ascultători fideli.


Iată, Radio România Muzical a ajuns să împlinească 25 de ani. Au mai fost însă și alte aniversări și îmi aduc aminte de câteva momente care au fost marcate și prin concerte deosebite și prin întâlniri cu publicul, față în față la un moment dat. Deci, iată că inițiative au fost și poate vor mai fi.

Da, într-adevăr, ai amintit de alte aniversări ale postului. În 2012, la aniversarea a 15 ani de existență, am beneficiat de prezența la București, într-un recital extraordinar dedicat acestui eveniment, a celebrei pianiste Alice Sara Ott, aici, la Sala Radio.

Aș mai aminti din acești ani câteva momente care mi se par importante. 2010 - proiectul Zilele Lipatti. A fost unul dintre cele mai frumoase, cele mai complexe, cele mai bine dezvoltate proiecte ale Radio România Muzical, cu o serie de evenimente care au readus în atenție imensa personalitate a lui Dinu Lipatti, inclusiv un concurs pentru pian organizat atunci pe două categorii de vârstă, la care laureați au fost, foarte tinerii atunci Cadmiel Boțac, cel care avea doar 14 ani, și Mihai Ritivoiu, pe atunci student la Universitatea Națională de Muzică din București, acum nume care se regăsesc frecvent pe afișele de concert.

Și pentru că spuneam că acest post este construit de colegii mei, de fapt, cei care se implică zilnic în producțiile postului, trebuie să amintesc că proiectul Zilele Lipatti din 2010 și tot ceea ce a urmat după aceea a fost coordonat de Monica Isăcescu și Ștefan Costache.

Aș mai aminti transmisiunile directe internaționale realizate de mulți dintre colegii mei, înclusiv cele de la Metropolitan din New York, la care Luminița Arvunescu a fost prezentă de câteva ori chiar la New York. Am transmis de acolo vreme de câțiva ani, o dată pe an, una dintre producțiile emblematice ale postului, din studioul creat special pentru noi la Radio Metropolitan.

Sunt momente speciale pe care nu le putem uita și pe care cred că ascultătorii le-au apreciat și de care-și amintesc cu mare plăcere.


Printre acestea, cred că este și unul care te leagă pe tine de un eveniment special, o deschidere a Festivalului BBC PROMS, la care ai fost și ai comentat concertul chiar de acolo.

Da, întotdeauna un astfel de moment este important pentru fiecare dintre noi. Într-adevăr, m-am aflat o dată la Royal Albert Hall, la un concert de deschidere a Festivalului BBC PROMS - o experiență extraordinară, pentru că BBC PROMS este un fenomen. Două luni de zile acolo s-au desfășurat și se vor desfășura în continuare... Chiar și în perioada pandemiei, britanicii de la radioul public au reușit să găsească o modalitate de a menține viu spiritul acestui festival. Și, într-adevăr, două luni de zile sunt minunate, dar deschiderea și închiderea acestui festival reprezintă un fenomen cu totul special. La închiderea festivalului se intonează imnul Marii Britanii, toată sala aceea în picioare cântând imnul creează o stare de emoție pe care e greu să o descrii în cuvinte.

Bineînțeles că nu pot să uit nici desfășurările de aici ale Festivalurilor Enescu și RadiRo - nu trebuie să uităm nici festivalul organizat de Radio România și care a avut până acum patru ediții în care multe dintre marile orchestre ale radiodifuziunilor publice s-au aflat pe scena Sălii Radio.

Aș mai aminti din acești ani și de Interviurile Radio România Muzical, realizate live audio-video în studioul nostru de emisie, în care au fost prezenți mulți dintre marii artiști ai momentului în dialoguri cu colegii mei, pe zona de operă dar și pe cea de muzică clasică camerală, simfonică. Și, de asemenea, trebuie să amintesc "Ascultă 5 minute de muzică clasică", proiectul care se află deja în al 11-lea an de existență, pentru al cărui succes trebuie să le mulțumim și partenerilor noștri din medii dintre cele mai diverse, un proiect care a fost propus și dezvoltat în toți acești ani de Cristina Comandașu, și multe, multe alte evenimente prin care am încercat să îndeplinim, la cele mai înalte standarde, ceea ce trebuie să facem noi, adică misiunea publică - aceea de a susține și de a promova valorile culturii naționale și internaționale.


Și de a educa.

Și de a educa, cu siguranță!

A existat și există însă o mare dezamăgire- a mea personală, a colegilor mei dar și a milioane de ascultători - faptul că în tot acest sfert de veac de existență emisia în FM, emisia terestră, nu a depășit ca acoperire mai mult de o treime din teritoriul țării. Indiferent câte demersuri am făcut, susținute și de mesajele ascultătorilor din mari centre culturale ale țării - Iași, Cluj, Timișoara, Sibiu, Tg. Mureș, Constanța - a fost imposibil să convingem CNA-ul că este potrivit, este necesar să ne acorde frecvențe care să acopere - măcar în parte - aceste zone. Este o luptă pe care am dus-o, dar pe care o vom duce în continuare. Sperăm că, la un moment dat, vom reuși să obținem frecvențe pentru a fi aproape de ascultătorii noștri care ne ascultă pe undele FM, dincolo de emisia online pe care o avem, dar este necesar să ne adresăm și acelor ascultători care încă simt că sunt mai aproape de noi prin intermediul tradițional al radioului.


Și pentru că vorbeai de tradiția radioului, România Muzical a construit o extraordinar de frumoasă tradiție a colaborării cu Uniunea Europeană de Radio, fiind unul dintre posturile active, foarte active, preluând dar și oferind Uniunii Europene de Radio multe dintre realizări pe de-o parte și implicându-se și în organizarea unor aspecte ale activității respective.

Da, este foarte adevărat. Avem o relație foarte bună, o relație pe care am construit-o în ani cu partenerii noștri din Uniunea Europeană de Radio, cu posturile publice similare de pe continent, o oportunitate pe care cred că am exploatat-o cât s-a putut de bine în beneficiul ascultătorilor, dar și a interpreților români, pentru că, pentru mulți dintre ei, aceasta a fost o poartă de afirmare. Așa cum spuneai, această relație este în dublu sens, din punct de vedere al ofertelor pe care le primim și pe care le transmitem ascultătorilor noștri, pot să spun că, în ultimii ani, radio România Muzical a fost postul european care, conform statisticilor, a preluat cele mai multe dintre concertee internaționale oferite prin rețeaua UER. dar, pe de altă parte, o mare parte din activitatea noastră s-a îndreptat și către promovarea artiștilor români, prin înregistrările realizate aici și propuse spre difuzare partenerilor noștri, dar și prin participarea în cadrul unor proiecte inițiate la nivelul Uniunii Europene de Radio, așa cum aminteai și tu... Între acestea, preselecțiile pe care le-am organizat noi începând din anul 2008 pentru concursurile derulate sub egida EBU - Concertino Praga și New Talent Bratislava - din păcate, acest din urmă concurs nu se mai desfășoară de câțiva ani. Dar un moment extraordinar de important a fost câștigarea acestui concurs, New Talent Bratislava, de către un violonist care pe atunci nu era aproape deloc cunoscut în România, Răzvan Stoica și care a obținut Marele Premiul al concrsului și a devenit de atunci unul dintre cei mai apreciați violoniști români în plan intern și international. Alexandra Bobeico, Cadmiel Boțac, Antonela Bârnat, Cornelius Zirbo sunt printre cei care au participat la aceste concursuri și au obținut premii importante.

A fost și este un efort continuu de descoperire a tinerelor talente. Este important ca post public să susținem acest lucru și sper să o facem cu succes și în continuare, să încercăm să descoperim acei tineri interpreți care pot să ducă mai departe arta românească, să arate valențele școlii românești interpretative și chiar și componistice. Pentru că, în ultima perioadă, sunt câțiva dintre tinerii compozitori români de mare talent care încep să se afirme pe plan internațional.

Interviu realizat de Anca Ioana Andriescu