M-am aflat vineri, de Ziua Radioului, cronicar ad-hoc la Filarmonica "Mihail Jora" din Bacău. De ce am ales să-mi petrec seara la concertul de la Ateneul băcăuan? Pentru că Laura Ana Mânzat, colega noastră, este compozitoare și muzica ei a răsunat alături de Concertul nr.2 pentru pian de Dmitri Șostakovici și Suita mozartiană de Piotr Ilici Ceaikovski sub bagheta maestrului Roberto Salvalaio.

Laura Ana Mânzat, compozitorul - contemporanul nostru. Așa ar putea să fie titlul dialogului nostru, un dialog purtat de Ziua Radioului, dar cu un jurnalist de radio care are și o altă ipostază. Ești compozitoare de secol XXI!

Laura Ana Mânzat: O compozitoare cu pregătire în secolul XX și cu prime audiții în secolul XXI.

Unde te simți mai înrădăcinată?

Laura Ana Mânzat: În tot ce-am învățat de la cei doi maeștri ai mei, Vasile Spătărelu și Ulpiu Vlad, care sunt foarte diferiți ca personalități muzicale și... mi-am creat apoi drumul personal, stilul personal, care încerc să fie cât mai unitar.

Concertul semnat de tine, cântat în primă audiție, a fost interpretat de trei violonceliști, Mircea Marian, Valentin Dimitrie Simion şi Sofia Blându. Există un precedent în literatura muzicală a unui concert pentru trei violoncele?

Laura Ana Mânzat: Nu prea există... Eu am simțit în această seară că am trei copii din punct de vedere artistic și muzical. M-au inspirat în primul rând performanțele lor și posibilitățile lor artistice și tehnice pe care le-am urmărit de-a lungul timpului. Mircea Marian, violoncelul I, este un interpret binecunoscut deja. El și-a dorit foarte mult acest concert. Mi-a venit ideea pur și simplu purtând o discuție cu el în octombrie, la Zilele Muzicii Contemporane, chiar aici, la Bacău.

Voi sunteți co-creatori în această seară, pentru că sunteți primii, veți rămâne practic în istoria interpretărilor acestei partituri...

Mircea Marian: Suntem foarte fericiți și onorați că ni s-a oferit această oportunitate de a interpreta concertul pentru trei violoncele și orchestră de Laura Mânzat, în primă audiție, alături de dirijorul Roberto Salvalaio și Orchestra Filarmonicii din Bacău.

Laura Ana Mânzat: Violoncelul II a fost Valentin Dimitrie Simion de la Colegiul Național de Muzică "George Enescu" din București, cu peste 50 de premii naționale și internaționale; a mai cântat muzică contemporană. Și violoncelul III, Sofia Blându, o elevă a lui Mircea Marian de la Colegiul Național de Arte "Dinu Lipatti", foarte talentată, și ea cu premii importante. Eu îi cunosc, le-am urmărit cariera și m-au inspirat.

Valentin, muzica aceasta pe care tu acum împreună cu ceilalți doi parteneri o vei cânta s-a născut în aceeași casă cu tine. Și asta este iarăși o premieră. Compozitoarea are șansa ca fiul ei să interpreteze această partitură. Cum trăiești acest moment?

Valentin Dimitrie Simion: Evident, și pentru mine este o onoare la fel de mare de a cânta o piesă care s-a născut într-un fel sub ochii mei, scrisă de mama mea. Am fost de față la scrierea fiecărei note. Iar acum, ca toate acele note să iasă din mâinile mele și ale colegilor mei este ceva extraordinar.

Sofia Blându: Doamna Laura Mânzat ne-a permis să descoperim principiile ei dar să ne punem şi noi o amprentă. Am avut câteva zile foarte intense de lucru, în care toți trei am învățat unii de la alții și astfel am creat, eu sper, un rezultat de succes al acestei lucrări.

Dacă ar fi să pui acum, la sfârșitul dialogului nostru, un nume, un titlu acestui concert pentru trei violonceliști, ce titlul i-ai pune? Pentru că el mi s-a părut că este foarte cinematografic.

Laura Ana Mânzat: Încă nu m-am hotărât și poate că ar fi bine ca titlul să vină din partea publicului.

Deci, deocamdată este Concertul fără titlu de Laura Ana Mânzat!

Laura Ana Mânzat: Concertul pentru trei violoncele și orchestră.