Interviuri
Înapoi
AUDIO. Premiile ICMA 2025 - interviu cu Vlad Bogdănaș, violistul Cvartetului ”Danel”

Care a fost reacția dumneavoastră și a colegilor din Cvartetul "Danel" când ați aflat că ați câștigat premiul International Classical Music Awards la categoria Muzică de cameră pentru albumul ce cuprinde integrala cvartetelor de Dmitri Șostakovici?
Mi-a făcut o plăcere nebună faptul că munca noastră este recunoscută de către profesioniști. Este o recompensă care are foarte multă valoare în ochii noștri, când studiem, repetăm, cântăm pe scenă. Încercăm să construim o interpretare care să ne convingă pe noi, care să ne placă. Dacă muzica noastră este apreciată și de public și de profesioniști, reușita este totală.
Ce ne-ați putea spune despre strucura ciclului de cvartete compuse de Dmitri Șostakovici?
Mi se pare foarte important să ne gândim la acest ciclu ca la cea mai bună biografie care se poate citi despre Șostakovici. Nu eu am zis așa, ci am auzit de la muzicologi. Cvartetele lui sunt foarte legate de viața lui intimă și personală și dacă ne uităm la dedicații sunt toate scrise pentru apropiați - fie prieteni, muzicieni, compozitori, soții. Primul cvartet este compus aproape de momentul în care s-a născut băiatul lui, Maxim. El vroia de fapt să scrie 24 de cvartete de fapt, a scris 15, dar pe undeva ne putem gândi - ce ar mai putea fi după numărul 15, care este ca un recviem pentru el însuși? Este o formă care pleacă de la naștere până la moarte. Nouă ne place foarte mult să cântăm acest ciclu în cinci concerte, timp de două zile jumătate. Este un ciclu foarte concentrat, care poveste ceva. Când ajungi la sfârșitul numărului 15 este foarte greu un bis după un cvartet așa de intens și de puternic. Singurul bis care merge într-adevăr este partea întâi de la Cvartetul nr. 1, care sună ca o renaștere. În acest ciclu, cvartetul central, numărul 8 - care este și cel mai cunoscut și una dintre lucrările cele mai cântate mai ales în muzica scrisă pentru cvartet de coarde ocupă - un loc central, este chiar la mijloc, întâmplător.
Cum explicați popularitatea Cvartetului nr. 8?
Cred că structura lui - în cinci părți care se cântă fără întrerupere. Nu se poate spune că este un cvartet fericit, l-a scris după ce a vizitat Dresda. Noi am avut onoarea de a-l cânta și a-l repeta la Festivalul de la Gorisch, deci chiar în locul în care a fost scris acest cvartet. Este un Festival Șostakovici acolo în fiecare an, în luna iulie. Este un cvartet despre care observ că oricine poate să aprecieze măcar o parte din această muzică.. Observ că se și cântă în foarte multe formații diferite, există bineînțeles aranjamentul lui Barschai pentru orchestră de coarde, dar l-am auzit cântat și de cvartet de saxofon, l-am auzit cântat de cvintet de suflători, l-am auzit chiar și cântat de chitariști heavy metal. Este o muzică universală care se poate aprecia în mod simplu, pentru că este un cvartet destul de accesibil, scurt - nu are decât 22 de minute. Cred că are ceva foarte direct, dar în același timp și foarte complex. Este un cvartet foarte sincer, unde Șostakovici a folosit foarte multe teme din alte lucrări. Este un cvartet care îi este dedicat întâi lui, pentru că el a spus: nu știu dacă cineva îmi va dedica vreodată o lucrare, cvartetul acesta îl scriu pentru mine. De altfel, cvartetul începe cu numele lui, DSCH - în notația germană, notele re, mi bemol, do, si. Cred că pentru toate aceste motive ocupă un loc deosebit în viața lui Șostakovici și în viața ascultătorilor de muzică.
Ne povesteați într-un interviu anterior cum colegii dumneavoastră au lucrat îndeaproape cu violoncelistul Valentin Berlinsky din Cvartetul "Borodin", care l-a cunoscut pe Dmitri Șostakovici, și cum această experiență și-a pus amprenta asupra interpretărilor formației din care faceți parte. Ce ați putea spune că ați învățat de la Cvartetul "Borodin"?
Cvartetul "Borodin" avea o tehnică de cvartet impresionantă, un sunet foarte precis și foarte definit, o intonație incredibilă, calități care se potrivesc în mod deosebit de bine la muzica lui Șostakovici. Ei au adus un fel de sofisticare la interpretarea acestui ciclu de 15 cvartete. Au lucrat foarte mult cu Șostakovici, deci multe tehnici, multe sunete au fost aprobate de către compozitor și asta au împărțit ei cu noi. Ca să dau un exemplu, aș vorbi despre strctura sunetului. Sunt foarte multe pasaje în muzica lui Șostakovici cu sunete ținute, acorduri lungi, pe care un instrument sau două au o temă, iar noi încercăm să construim astfel încât sunetul să fie ca un sunet de orgă pe undeva, cu un arcuș foarte aproape de căluș, un sunet foarte centrat care se apropie de un sunet de orgă și chiar puțin de un sunet de cor de biserică. Aceasta ar fi una dintre tehnicile pe care le-am învățat de la ei. Alta ar fi mai mult o anecdotă... Se pare că lui Șostakovici îi plăcea foarte mult lumina albastră, o lumină deosebită în jurul flăcării unei lumânări. Așa că ei au dezvoltat ceea ce se numește "vibrato-lumânare" - un vibrato ceva mai larg și foarte deosebit pe care îl folosim în anumite pasaje.
Cvartetul "Danel" a imprimat de asemenea integrala cvartetelor de Mieczysław Weinberg, un prieten apropiat al lui Șostakovici. Se spune că cei doi compozitori s-au influențat reciproc. Cum priviți relația dintre muzicile celor doi prin prisma amplei experiențe interpretative?
Când am început să lucrăm pe muzica lui Weinberg, tot Berlinsky a fost primul care a spus: acum ca să lucrăm cvartetele de Șostakovici ar fi bine să vă interesați și de cvartetele de Weinberg. Deci sunt 17 cvartete scrise de Weinberg pe care le-am imprimat. Când am început să lucrăm această muzică, normal că eram influențați în mod interpretativ de treaba pe care o făcusem cu cvartetele de Șostakovici, dar foarte repede ne-am dat seama că Weinberg are o voce care este proprie. Chiar dacă Weinberg era mai tânăr se observă melodii sau tehnici de compoziție care se regăsesc mai întâi la Weinberg, din când în când. Cei doi erau foarte apropiați. Chiar dacă sunt multe puncte comune între muzicile lor. Ca să dau un exemplu mai concret, cineva a spus că ce privim noi - relația dintre Șostakovici și Weinberg - este puțin asemănătoare cu cea dintre Beethoven și Schubert - adică Beethoven lovește, Schubert încearcă, dar nu chiar reușește. Noi simțim ceva asemănător între Șostakovici și Weinberg. De ce? N-aș putea să spun din punct de vedere muzicologic, dar parcă la Beethoven, ca și la Șostakovici, este un fel de știință a formei foarte puternică în care nu ne pierdem așa ușor, pe când la Schubert și la Weinberg poate că sunt niște forme mai abstracte. În franceză se vorbește la fel.. nu știu cine a spus aceasta prima oară, dar se vorbește de exemplu despre divine longueur de Schubert - adică poate să stea din când în când într-o atmosferă foarte mult și ne putem pierde ușor, dar este divin în același timp. și simt ceva asemănător la Weinberg, o căldură deoesbită.
Să ne îndreptăm acum atenția asupra parcursului dumneavoastră artistic.. Ce violiști v-au inspirat de-a lungul carierei?
Am fost foarte impresionat când m-am apucat de violă, l-am ascultat foarte mult pe Yuri Bashmet, dar violiștii care m-au inspirat cel mai mult au fost violiști de cvartet - Dmitri Shebalin din Cvartetul ”Borodin” rămâne și astăzi o inspirație, dar cel mai mult m-au inspirat violiștii care au cântat cu Cvartetul ”Enescu” unde tata este vioara I. Deci: Dan Iarca - unchiul meu, Liviu Stănese și Vladimir Mendelssohn, care a fost mentorul meu și datorită căruia fac parte astăzi din Cvartetul ”Danel”, întrucât el mi-a prezentat colegii. Și toți trei cu un stil foarte diferit, ca sunet, ca prezență scenică.. Sunt sursele mele de inspirație, cu care trăiesc și astăzi. Aceasta nu se uită.
Cu ce alți compozitori rezonați în mod deosebit?
Sunt doi compozitori pe care îi apreciez în mod deosebit - Brahms și Enescu. Nu știu dacă faptul că m-am născut în România și am crescut la Paris îmi dă o afecțiune particulară pentru Enescu, dar simt ceva când cânt muzica lui Enescu sau când o ascult. Am avut norocul de a cânta Octetul, Cvintetul, muzică de cameră, nu am avut șansa să cânt lucrări orchestrale de Enescu. Însă tot ce am cântat mi-a adus întotdeuna o bucurie și o emoție particulară.
Ce planuri de viitor aveți împreună cu cvartetul Danel?
Avem proiecte frumoase. Din punct de vedere personal, visez foarte mult să cânt din nou la Festivalul ”Enescu”, unde am amintiri foarte frumoase. Pentru mine, să cânt în România înseamnă foarte mult. De fiecare dată când mă întorc, fie pentru familie, fie pentru a cânta, este un moment important. Am avut șansa de a cânta de două la Festivalul ”Enescu” - prima oară a fost un moment de neuitat, pentru că am cântat Octetul de Enescu cu Cvartetul ”Enescu”, cu bunica mea, cu soția mea și cu mama în sală.. deci normal că acestea sunt momente de neprețuit. Am mai cântat recent și foarte mult dorim să cântăm din nou. Cred că și colegii mei au fost foarte impresionați de primirea pe care am avut-o întotdeauna în România și sperăm să venim din nou cu muzica lui Șostakovici sau a lui Weinberg sau chiar și cu muzica lui Enescu.