ACUM:
10.00
Arpeggio
3 ore cu și despre Interpretul zilei, Opera si vedetele ei, CD Review.
Urmează: 12.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 12.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Cronici Înapoi

AUDIO. Premieră Turandot la Paris

Publicat: miercuri, 8 Decembrie 2021 , ora 15.11


În 4 decembrie 2021 a avut loc premiera operei Turandot, la Opera National de Paris (Bastille). Am avut ocazia de a participa la un spectacol în care decorurile și compozițiile de lumini, atât de esențiale pentru realizarea conceptului regizoral gândite de Robert Wilson, s-au potrivit perfect poveștii prințesei crude, fiica împăratului unei Chine din vremuri imemoriale. Producția este construită ca o serie de tablouri, fiecare împrumutând anume gesturi ritualizate direct din teatrul Noh, prin ale cărui gesturi și simboluri se încheagă scenele de grup sau aduc o notă de burlesc, așa cum este cazul trio-ului comic, Ping, Pang și Pong. La pupitru s-a aflat apreciatul dirijor Gustavo Dudamel, cu ajutorul căruia orchestra a putut urmări perfect discursul soliștilor și al corului - pregătit de Ching-Lien Wu. Deși peisajul scenografic a fost gândit preponderent monocrom, el a fost, paradoxal, dominat de pasionalul roșu - culoarea sângelui, a morții, a furieri și a iubirii. Primele două acte s-au desfășurat fără pauză, în același decor, însă ultimul act a debutat sub semnul Soarelui-Răsare.

Elena Pankratova a debutat în rolul lui Turandot. Ea a fost și singura care a îmbrăcat culoarea roșu - făcând trimitere atât către crimele de care prințesa se face responsabilă în primele acte, dar și către iubirea care acaparează ultimele scene ale operei. În intervențiile mute din primul act, soprana de origine rusă a creionat un personaj neînduplecat, crud. Însă transformarea ei din ultimul act este cu atât mai convingătoare cu cât culorile vocii sale se schimbă, devenind din sumbre - luminoase, din tăioase - catifelate. Pankratova a demonstrat un control impresionant asupra instrumentului vocal, reușind fiecare intenție pe care și-a propus-o.

Gwyn Hughes Jones a dat viață unui Calaf romantic, îndrăzneț, chiar neînfricat în fața morții. Vocea sa a trimis către public o muzică senină dar hotărâtă, portretizând fidel clasicul personaj al eroului romantic.

Cum spuneam mai devreme, deliciul primelor acte au fost Ping, Pang și Pong, interpretați de Alessio Arduini, Jinxu Xiahou și Matthew Newlin. Momentele de grup, dar și discretele intervenții individuale au oferit spectatorilor o porție neașteptată de amuzament (fie el și doar temporar, uneori ironic sau chiar sarcastic).

Personajul Liù a fost interpretat de Guanqun Yu. Aș spune că prezența sa a fost cea mai umană, fidelă bărbaților din viața ei până la moarte, sensibilă de la un capăt la celălalt al intervențiilor sale, cărora li s-a potrivit defel vocea limpede, la fel de curată precum dragostea ei pentru Calaf.

În alte roluri au i-am putut găsi pe: Vitalij Kowaljow (Timur), Carlo Bosi (Altoum), dar și pe basul român Bogdan Taloș (Mandarin).

Producția operei Turandot este, după cum v-ați putut da seama analizând distribuția, un argument indubitabil în favoarea colaborărilor internaționale, o dovadă de netăgăduit a faptului că muzica poate uni sub stindardul său iubitori ai artei din toate colțurile lumii.

Credit foto: Charles Duprat / OnP

Norela Costea