ACUM:
18.55
Promo
Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Urmează: 18.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.
Apoi: 19.00 Music box Noutățile discografice din zona clasic, jazz&more.

Interviuri Înapoi

AUDIO. 'Povestea primei simfonii' spusă la Sala Radio

Publicat: joi, 3 Iunie 2021 , ora 12.00

"Povestea primei simfonii" spusă la Sala Radio. Miercuri, 9 iunie, de la ora 19:00, Orchestra de Cameră Radio va prezenta un program integral George Stephănescu, cel recunoscut drept creatorul primei simfonii din istoria muzicii românești și fondatorul Operei Române. Uvertura națională, Octetul în Sol major pentru coarde și suflători și Simfonia în La major vor fi lucrările interpretate sub conducerea lui Tiberiu Soare, în evenimentul transmis live la Radio România Muzical. Mai multe informații despre acest proiect, în interviul realizat în Perpetuum mobile de Lucian Haralambie:

Trei invitați în studioul Radio România Muzical: Liliana Staicu - directorul Orchestrelor și Corurilor Radio România, dirijorul Tiberiu Soare și violoncelistul Radu Sinaci. Bun găsit, tuturor!

Liliana Staicu: Bun găsit!

Tiberiu Soare: Bine v-am găsit!

Radu Sinaci: Bine v-am găsit!


Discuția noastră pleacă de la concertul de săptămâna viitoare, susținut miercuri, 9 iunie, de Orchestra de Cameră Radio. Vorbim de un program integral George Stephănescu, în care vom asculta prima simfonie românească - o simfonie scrisă la Paris în 1869, Simfonia în La major. Doamnă Staicu, ce alte lucrări din creația lui George Stephănescu vom asculta miercuri și care a fost ideea acestui program integral George Stephănescu?

Liliana Staicu: Într-adevăr, un program integral George Stephănescu. Pe lângă ceea ce ai amintit, simfonia acestui mare compozitor român, prima simfonie din istoria muzicii românești, vom asculta și un Octuor și Uvertura Națională - trei lucrări care vor da imaginea de ansamblu a acestui muzician român de care se leagă nu numai crearea primei simfonii românești, dar și, în mare măsură, nașterea Operei Naționale din București. Vorbim despre faptul că, în acest an, opera Națională București aniversează un secol de existență, iar un efort deosebit în acest demers de naștere a unei instituții emblematice a culturii române l-a depus George Stephănescu. Despre acest lucru vor vorbi puțin mai târziu ceilalți invitați ai tăi.

Eu aș vrea să spun doar că acest concert din 9 iunie este, practic, primul concert cu public din actuala stagiune al Orchestrei de Cameră Radio. A fost un an foarte dificil pentru toată lumea, în special pentru muzicieni, penru artiștii ansamblurilor Radio România. Foarte multe concerte le-ați putut vedea online, dar iată că a venit și momentul în care ne vom întâlni cu publicul și sper ca acesta să fie în număr mare în Sala Radio. Bineînțeles, sala va avea o capacitate limitată, dar vă așteptăm cu mare drag. Este un program deosebit care face parte dintr-un proiect remarcabil, realizat în parteneriat cu Asociația D'a Camera, o asociație care se află la primul proiect mare și pentru care trebuie să-l felicit în special pe Radu Sinaci pentru efortul depus în adunarea acestor muzicieni remarcabili - marea majoritate, din Orchestra de Cameră Radio - în Asociația D'a Camera.


Biletele sunt puse în vânzare începând de astăzi.

Liliana Staicu: Da, într-adevăr. Biletele se găsesc online, pe iabilet.ro, dar și la casa de bilete a Sălii Radio începând de astăzi, între orele 15.00 și 18.00, iar în zilele în care au loc concerte, până la ora18.50. Aș vrea să anunț publicul și să îl rog să respecte toate regulile de acces, care sunt afișate la intrarea în Sala Radio, și, de asemenea, să vină din timp la sală. Casa de bilete se va închide la ora 18.50 pentru că tot atunci vom limita și accesul în sală, tocmai pentru ca publicul să se poată așeza și să asigurăm pe cât posibil toate normele de distanțare, de acces și de ieșire din sală la finalul concertului. Dar sunt convinsă că așa cum s-a întâmpat în luna octombrie, când am reușit să facem două concerte cu public și toate lucrurile au decurs foarte bine, și de această dată publicul va reacționa așa cum trebuie. Și, de asemenea, vreau să spun că pentru accesul la concertele de la Sala Radio nu este nevoie nici de prezentarea unui certificat de vaccinare și nici de prezentarea vreunui test, atâta vreme cât respectăm un procentaj de ocupare a sălii în limitele legislației.


Vreau să revin la evenimentul de miercuri. Așa cum spuneați, este parte a proiectului "Povestea primei simfonii". Dar, pentru o imagine și mai clară a acestui proiect, cred că trebuie să vorbim despre asociația care ne propune acest concert de săptămâna viitoare de la Sala Radio. Așa că, Radu Sinaci - de această dată în calitate de președinte, care este rolul Asociației culturale D'a Camera?

Radu Sinaci: Am deosebita onoare să mă aflu aici astăzi, în calitate de președinte al Asociației D'a Camera, dar, mai ales, de organizatori ai acestui concert în parteneriat cu Radio România Muzical și Orchestrele și Corurile Radio, de asemenea, cu Universitatea Națională de Muzică București, celălalt partener de mare încredere pe care-l avem. Totul a pornit de la și cu sprijinul Fondului Național de Administrare Culturală. În urma concursului, noi am câștigat acest proiect, pe care l-am denumit "Povestea primei simfonii". Bineînțeles că invităm cu toată dragostea publicul să vină la concert și să asculte tâlcul poveștii primei simfonii, pentru că fiecare poveste are un tâlc. De aceea am și ales acest nume, pentru că în spatele fiecărei simfonii, fiecărei note muzicale, fiecărui compozitor se află o poveste. Și vrem și să cântăm, și să povestim prima simfonie, pentru că va fi și povestită la începutul concertului de către colega noastră, Andreea Kiseleff. Și, cu minunata conducerea a maestrului Tiberiu Soare, vom putea sper să arătăm publicului adevărate bucurie a primei simfonii, care s-a născut într-o perioadă în care România - sau ce era atunci România - nu cunoștea simfonismul cam în nici un fel.

Și iată că am ajuns să vorbim despre prima simfonie românească relativ târziu față de alte țări. Dar, tocmai de aceea, noi, membrii Asociației Culturale D'a Camera, am venit să... să ne bucurăm de ceea ce avem deja. Din păcate, ce avem în momentul ăsta este o simfonie care nu a fost tipărită niciodată și proiectul nostru, "Povestea primei simfonii", tocmai asta face. Venim să cântăm această primă simfonie și nu numai, și Octuorul, și Uvertura Națională scrise de George Stephănescu, dar mai ales simfonia. O tipărim, o cântăm, distribuim partiturile - și în mediul online și fizic - principalelor filarmonici și conservatoare din țară pentru că eu cred că în prezent, dacă nu există în online, nici o partitură nu mai există. Este tristul adevăr și exact asta povesteam cu doamna Staicu, căreia vreau să-i mulțumesc și pe această cale pentru încrederea și pentru sprijinul pe care ni le-a acordat, pentru că fără dumneaei această poveste nu s-ar fi întâmplat. Și, de asemenea, Universității Naționale de Muzică, și, de asemenea, maestrului Tiberiu Soare - un vechi și foarte important partener al Orchestrei de Cameră Radio.

Trebuie să menționez că cele mai multe lucrări în primă audiție absolută le-am făcut cu maestrul Tiberiu Soare... fără de care sunt convins că nu s-ar fi întâmplat. Și iată că ajungem cu bucurie și onoare să facem împreună o experiență, o redare a primei simfonii - adică exact opusul muzicii contemporane - și mă bucură foarte tare acest lucru.


Radu Sinaci, Tiberiu Soare, vreau să vorbim despre tipărirea acestei lucrări. Sigur a fost o muncă de cercetare îndelungată. Vreau să-mi vorbiți despre această muncă de cercetare. Cum a decurs totul?

Tiberiu Soare: În primul rând, îi mulțumesc lui Radu pentru cuvintele sale. Pentru mine, a fost o noutate. Nu știam că cel mai mare număr de lucrări, de compoziții de avangardă... dar mă bucur! Niciodată n-am ținut statistici și poate că e mai bine așa în ceea ce mă privește.

Referitor la partitura primei simfonii... Dirijorii sunt oamenii care se ocupă cu partiturile. Un dirijor, cred eu, este suma partiturilor pe care le-a studiat. Nu neapărat pe care le-a dirijat, dar pe care le-a studiat. Și această Simfonie în La major a lui George Stephănescu intră în istoria mea personală deja. Aici un aport important l-a avut și trebuie să o pomenim, Corina Ciuplea, în calitate de redactor. La ora asta, când vorbim noi live, Corina încă se gândește și așteaptă să-i trimit niște corecturi referitoare la un nou exemplar corectat deja al partiturii pe care l-am primit chiar înainte de a intra la dumneavoastră în studiou. Munca de redactare și îngrijire a unei ediții, mai ales a unei prime ediții, a unei simfonii nu este lucru de joacă. Bineînțeles că sursele erau, să spunem, nu într-o stare foarte bună. S-a lucrat pe niște copii, fotocopii ale unor partituri găsite în niște arhive. Aparent, din starea materialului de orchestră, îmi dau seama că s-a mai cântat această simfonie. Erau însemne ale muzicienilor pe partituri, dar cu siguranță a fost foarte mult de lucru. Partitura nu era într-o stare în care doar să fie transcrisă într-un program de calculator și tipărită, în nici un caz! A trebuit să acordăm foarte multă atenție - știți cum e, diavolul stă în detalii. Acolo, la detalii, a fost cea mai mare muncă și mai ales pentru Corina. Eu doar eram cel care se uita pe un exemplar pe care-l aducea și ziceam "Daaa, dar vezi că acolo mai e aia, mai e aia...". Și ea se ducea înapoi și începea să lucreze iar. Munca cea mai grea a căzut, din păcate, în sarcina ei.


Există câteva înregistrări, dacă nu mă înșel, ale Filarmonicii din Arad. V-ați folosit și de acest material în tot acest parcurs?

Tiberiu Soare: Radu mi-a pus la dispoziție la un moment dat, prin niște linkuri trimise... n-am apucat să ascult pentru că mi-am petrecut ultima perioadă într-o criză de timp fantastică, dar, în orice caz, voluntar sau mai puțin voluntar, sunt fidel principiului meu conform căruia încerc să nu ascult înregistrări până nu-mi fac eu o idee asupra partiturii. De ce? E foarte simplu! Pentru a putea realiza ce anume a făcut interpretul respectiv acolo, altfel pot să o iau de bună... Un dirijor citește partitura și m-am ținut și eu de asta!

Liliana Staicu: În completarea a ceea ce a spus Tiberiu, aș vrea să amintesc și eu faptul că și noi lucrăm într-un parteneriat foarte strâs cu Corina Ciuplea. Am început un proces de digitalizare, de transcriere, de tipărire și de arhivare digitală al tuturor materialelor de muzică, tuturor partiturilor de muzică românească existente în biblioteca Radioului, care, așa cum spunea și Tiberiu, în cea mai mare parte sunt într-o stare foarte proastă și este foarte greu să se cânte de pe aceste partituri. Drept care, o să încercăm să punem la punct această bibliotecă virtuală pe care, ulterior, o vom pune la dispoziția tuturor instituțiilor de cultură din țară, tocmai în acest efort comun de a readuce în prim-plan, sau de a aduce pentru prima dată în prim-plan creația muzicală românească.


Radu Sinaci, tot în cadrul acestui proiect inițiat de Asociația Culturală D'a Camera, lansați și un apel deschis de participare la primul ansamblu orchestral online din România.

Radu Sinaci: Așa este. Venim cu noutăți, cred eu, bune și pentru noi ca muzicieni, dar și pentru tineri. Acest ansamblu orchestral este, practic, primul ansamblu orchestral online destinat exclusiv tinerilor - elevilor și studenților. Și aici o să apelăm puțin la tehnologie pentru că... de ce să nu ne bucurăm de ea, nu? Îmi place foarte mult acest lucru. Și-atunci vom face așa: îl vom înregistra video pe maestrul Tiberiu Soare și vom profita de această înregistrare. Vom prezenta viitorilor candidați această înregistrare, vom selecta un pasaj din simfonia scrisă de George Stephănescu, iar elevii și studenții vor cânta acel pasaj și se vor înregistra în funcție de cum dirijează maestrul Tiberiu Soare. Acest lucru va fi dublat - dacă și cum vom considera necesar, încă nu știu exact pentru că e un lucru în desfășurare. Posibil că o să fie și un ghid al înreistrării Orchestrei de Cameră Radio din concerul de pe 9 iunie. De asemenea, ce-aș mai vrea să spun... un lucru cu care nu mă mândresc, dar am o bucurie foarte mare... este și un cântec, am o bucurie ca fântâna. Așa am și eu o bucurie, ca fântâna, legată de Asociația Culturală D'a Camera. Cine suntem noi? Noi suntem membrii, exclusiv membrii Orchestrei de Cameră Radio, nu avem nici un outsider. Și, după știința mea, este prima asociație culturală alcătuită din colectivul unei orchestre simfonice din România - noi suntem de cameră, nu suntem simfonică, dar nu contează asta - și acest lucru cred că poate naște lucruri foarte frumoase. Iată, acesta este primul produs pe care noi îl facem. De fapt, nu este primul, este primul oficial. Neoficial, noi am mai făcut un lucru, cred eu, minunat - cel puțin pentru mine a fost fantastic - pentru că alături de doamna Staicu am reușit cu Orchestra de Cameră Radio să facem ceea ce n-au făcut mulți înaintea noastră. Și anume ce? În 2018, dacă nu mă înșel, am organizat un concert exclusiv Sabin Drăgoi (asta trebuie să mărturisesc pentru că am și bucuria de a fi arădean) și, pe lângă că am cântat acele lucrări, le-am și tipărit, le-am și distribuit și le-am și înregistrat. Unele din ele, din păcate, multe dintre ele au fost tipărite pentru prima oară în România. Asta spune foarte multe despre capacitatea noastră de patrimonializare a partiturilor. Pentru ele, realmente, am arat toate bibliotecile din România; de la Conservatoarele din Cluj, Iași, Timișoara, București, Biblioteca Uniunii Compozitorilor... tot. Și am reușit să facem lucrul ăsta. Există câteva concluzii pe care nu pot să nu le spun pentru că ar fi păcat. De exemplu, biblioteca Conservatorului din Cluj este, de departe, cea mai performantă bibliotecă din țară la momentul actual. Orice dețin în bibliotecă găsești online. De pe telefon! Mi se pare fantastic! ... în opoziție cu biblioteca Uniunii Compozitorilor, unde, din păcate, aproape mi-a venit să plâng pentru ce am găsit acolo. este exact opusul Clujului, ca să nu spun mai multe. Îi respect și îi iubesc pe o parte din membrii Uniunii, dar ce se întâmplă în muzica românească, în patrimonializare... n-avem acest dar! Nu-l avem!


Ce vreau eu să rețin din această ultimă idee, e faptul că Asociația Culturală D'a Camera va continua acest demers de restaurare a patrimoniului românesc, de a readuce în lumină partituri ale compozitorilor români. Până atunci însă, vreau să încheiem cu un mesaj pentru concertul de miercuri, 9 iunie. Așa că o să vă rog pe fiecare dintre dumneavoastră să adresați câte un mesaj publicului, o invitație!

Tiberiu Soare: Din partea mea, invitația ar consta în a-i provoca, într-un fel, pe oamenii care vor lua loc în Studioul de concerte "Mihal Jora" miercuri, 9 iunie, la ora 19.00, de a lua la cunoștință despre o simfonie... aici e ciudat, o să vorbesc puțin despre stil, ca să nu mă mai învârt în jurul cozii... stilul simfoniei este unul heteroclit, eclectic, am putea spune. E clar că vorbim despre un compozitor aflat la confluența unor școli, a unor direcții mari de compoziție. Simfonia e scrisă în patru părți, destul de clasică din punct de vedere al desfășurării acestora - cu partea lentă pe poziția secundă, cu un scherzo și cu un final destul de tumultuos în care se reiau temele importante de pe parcursul întregii simfonii. Cu alte cuvinte, vorbim și despre un anumit principiu al ciclicității motivelor în această simfonie, un principu de compoziție bine conturat la ora aceea - în 1869 erau deja compozitori care foloseau acest lucru - și dă unitate întregii lucrări, chiar dacă ea e formată din patru mișcori separate. Foarte interesant e că dacă prima parte este într-un stil relativ schubertian spre Mendelssohn, aș putea spune, un fel de combinație între cei doi din punct de veder stilistic, partea a doua relevă legătura cu lumea operei și a baletului pe care o avea George Stephănescu. Partea a doua ar putea figura ca un veritabil pas de deux într-un eventual balet scris, într-un fel de balet virtual. Partea a doua e muzică dansantă, dar în sensul cel mai elevat al cuvântului, și asta m-a făcut foarte curios în privința lucrării. M-am uitat cu alți ochi după aceea la următoarele două părți, pentru că era evidentă, spre exemplu, legătura între Theophile Gautier și Adolphe Adam atunci când Adolphe Adam a scris Giselle. Era evidentă în paginația, în scriitura lui Stephănescu și această simfonie, repet, din 1869, era evidentă influența lui Leo Delibes. De asemenea, am găsit influențe puternice din punct de vedere armonic sau de tratare a instrumentelor în orchestrație. Era clar că maestrul își încerca mâna, la 26 de ani - o vârstă relativ fragedă pentru o simfonie, mai ales prima simfonie compusă de un român vreodată. Și după aceea, în partea a treia, se întoarce cumva către spațiul german, central-european. Iar în partea a patra, devine foarte italian. Adică, avem o simfonie care are elemente și germane, middle-europe, avem influențe franțuzești, avem influențe italiene... chiar aș risca să spun, aproape rossiniană la un moment dat, în partea a patra. Deci, toate aceste stiluri reprezentau, de fapt, eforturile de concretizare a unui stil personal dar nu numai, și a unui stil național de compoziție. Aici voiam să ajung. Perioada era a foarte multor începuturi. În 1864, spre că nu greșesc, se semnează decretul prin care se înființează Academia de muzică din București. Stephănescu absolvă această academie în 1867. În 1881, România este declarată regat. Patru ani mai târziu, Stephănescu scrie Uvertura Națională. Tate lucrurile se legau. Erau foarte multe lucruri pentru prima dată. Câteodată mă gândesc ce șansă extraordinară a avut acea generație! Să poți să faci pentru prima dată diverse lucruri în România! Întemeierea unei academii de muzică, prima simfonie ș.a.m.d. Și, de acea, eu invit publicul să ia parte la acest sentiment de bucurie aureolară, de deschidere... și se simte asta în toată muzica lui Stephănescu. Era plin de aspirații, plin de idealuri și, ca să spun așa, dădea pe-afară de idei componistice! Avea nevoie chiar de puțină organizare.

Radu Sinaci: Eu aș dori să invit publicul, în primul rând, pentru a asculta povestea primei simfonii și pentru a asculta simfonia. Nu în ultimul rând, pentru a-i cunoaște pe membrii Orchestrei de Cameră Radio și pe membrii Asociației Culturale D'a Camera, alături de care sunt bucuros - nă vă puteți închipui cât de bucuros sunt - să fac muzică și să fac astfel de proiecte împreună. Este o binecuvântare pentru mine, pentru că întotdeauna m-am gândit, noi, ca muzicieni, oferim muzică, hrana sufletului așa cum o știm noi. După ce am terminat de cântat, s-a terminat! Și întotdeauna m-am gândit dacă oare n-aș putea face eu ceva mai mult? Am găsit! Asta este! Putem să redăm exact aceste lucruri... simfoniile care sunt aproape pierdute. Vă dați seama, netipărită niciodată! Noi venim și facem exact menirea ei, să fie dată tuturor, să fie la un click distanță. Exact asta vom face. Pentru că în momentul în care avem varianta finală... Apropo, în timpul repetițiilor, Corina Ciuplea, care este cea mai bună din țară pe a scrie partituri, ea va lucra în timp real împreună cu muzicienii pentru a aduce la zi greșelile care sunt sau nu sunt în acea partitură. După care, partitura va fi realmente la un click distanță pentru că o vom pune la dispoziție și pe site-ul nostru, și pe alte site-uri, inclusiv pe site-urile câtorva biblioteci din țară, pentru că, iată, avem și această mișcare despre care nu prea se vorbește încă, dar sper că se va vorbi, această digitalizare a bibliotecilor - lucru foarte interesant, cred - și mai ales a bibliotecilor muzicale.

Liliana Staicu: ... extrem de necesară!


Și implicați și tânăra generație, cum am vorbit anterior, prin proiectul online. Doamna Staicu?

Liliana Staicu: Eu nu pot să spun decât că tot ceea ce ați auzit până acum este o invitație pentru a fi în Sala Radio miercurea viitoare, pe 9 iunie, la ora 19.00, cu sufletul și cu inima deschise pentru a asculta muzică românească! Este foarte important de spus acest lucru. Publicul, cumva, întotdeauna este puțin mai reticent. Vă promit că, fiind în sală, veți asculta o muzică absolut extraordinară! Veți avea ocazia să descoperiți pentru prima dată o lucrare așa cum v-a descris-o Tiberiu Soare și, bineînțeles, și celelalte două opusuri semnate de compozitorul român. Și, vă așteptăm la concert!


Liliana Staicu, Tiberiu Soare, Radu Sinaci, vă mulțumesc pentru prezența în studioul Radio România Muzical!