Cronici Înapoi

AUDIO. Portretul artiștilor la concertul dedicat prieteniei lor

Publicat: luni, 21 Februarie 2022 , ora 15.47
Solemn, grupul de muzicieni venea dinspre culisele Sălii Radio, pe a cărei scenă erau aranjate pianul și pupitrele, în semicerc. Partiturile albe, legate la mijloc, au fost deschise, fâșâind în aerul cald al serii. Coborând privirea către scenă m-am gândit: Intrăm în altarul muzicii.

Am parafrazat începutul celebrului roman „Ulise” de James Joyce. Atât acesta, cât și Constantin Brâncuși au fost celebrați sâmbătă, 19 februarie, printr-un concert dedicat prieteniei dintre cei doi artiști. În acea zi s-au împlinit 146 de ani de la nașterea sculptorului român, iar la începutul lunii, în data de 2 februarie, a fost marcat și centenarul publicării capodoperei lui James Joyce.

Lucrări semnate în secolul trecut au alcătuit programul serii, iar din punct de vedere interpretativ, recitalul s-a desfășurat ireproșabil. Cei cinci muzicieni au reușit să atragă și să captiveze un public tânăr, într-o seară de sâmbătă, fapt impresionant având în vedere opțiunile posibile în București.

Trio „Contraste” de Béla Bartók a fost prima lucrare, interpretată convingător: și-a îndeplinit funcția de a capta atenția publicului și de a sublinia de la început abilitățile celor trei interpreți - violonistul Rafael Butaru, clarinetistul Emil Vișenescu și pianista Ana Silvestru. Am ascultat, apoi, Sonata a III-a „în caracter popular românesc” de George Enescu, interpretată de Cosmin Bănică și Ana Silvestru; a fost o versiune autentică și plină de viață. Naturalețea interpretării și a atitudinii față de arta muzicală s-au putut observa și în momentul în care violonistul a fost nevoit să se acordeze, în timpul părții a III-a; înainte de a relua, pianista s-a adresat astfel publicului: „Așa cum și Brâncuși a făcut atâtea variante, și la Sărut, și la Măiestrele, așa facem și noi mai multe variante la Enescu.”

Această abordare a fost, evident, apreciată de public, semnalând modul în care se raportează acești muzicieni la cei doi artiști cărora le-a fost dedicată seara.

Colaborarea cu violoncelistul Paul Handshke a fost și ea de bun augur: acesta a urcat pe scenă mai întâi pentru a interpreta Sonata pentru violoncel și pian de Claude Debussy, alături de Ana Silvestru, într-o versiune ce a dovedit faptul că cei doi muzicieni și-au însușit valorile estetice ale compozitorului francez.

Trioul pentru pian, vioară și violoncel pe teme populare irlandeze de Frank Martin a încheiat programul serii, fiind interpretat de Cosmin Bănică la vioară, Paul Handshke la violoncel și pianista Ana Silvestru. Pe aceasta o putem felicita atât pentru gândirea programului, cât și pentru evoluția sa în decursul tuturor celor patru lucrări de care s-a bucurat publicul, așa cum reiese și din reacțiile spectatorilor de la final:

„Mă așteptam inițial să fie mai lively, așa, dar mi-a plăcut că a avut un ton mai serios. Și mi-a plăcut foarte mult partea de final, cu violoncelul.”

„Mi-a plăcut foarte mult. Chiar a fost foarte reușit. Mi s-a părut foarte echilibrat.”

„A fost foarte interesantă combinația dintre tema românească, adică Enescu, și temele irlandeze, tocmai în ideea asta a prieteniei dintre cei doi mari artiști. Și, per total, mi se pare că s-au armonizat foarte bine și ritmurile și ideea în sine.”

Reportaj realizat de Petre Fugaciu