Invitatul meu din această seară este pianistul Nil Mladin. Bine ai venit în studioul Radio România Muzical!

Mulțumesc frumos pentru invitație și bine v-am găsit!

Nil, vei susține un recital joi, 6 iunie, la Sala Radio, în cadrul Proiectului "Moștenitorii României muzicale", proiect organizat de postul nostru. Vreau să te întreb, înainte de toate, dacă ai mai cântat în recital la Sala Radio?

Nu. Va fi prima oară și asta mă face extraordinar de entuziasmat și de nerăbdător. Am ascultat însă multe concerte de-a lungul anilor și, desigur, m-am pus în postura solistului pe scenă. Deci, cumva, am simulat acest recital de foarte multe ori. Pur și simplu, aștept cu deosebită nerăbdare să fiu acolo pe scenă, la pian, să comunic publicului și, cumva, să creez un moment spontan plin de emoție și care, ulterior, să mă ajute să ajung din nou pe această scenă și să-mi deschi drumul tot mai mult.

Apropo de drumul acesta, trebuie să spunem că tu ai câștigat Bursa "Moștenitorii României muzicale" în anul 2023 și, la un moment dat, spuneai că această bursă este ca un duș de concerte și oportunități. Să înțeleg că recomanzi artiștilor din generația ta sau mai tineri să participe la competiția pentru această bursă?

Da, foarte mult.

Pe tine cum te-a ajutat până acum?

În primul rând, vestea în sine a fost ca de la Dumnezeu și nu mi-a venit să cred. Și apoi, după ce m-am calmat un pic, am realizat că e un duș de concerte care naște sau renaște în tine această dorință de a cânta, de a fi activ, de a studia cât mai temeinic. Deci, vine cu o anumită responsabilitate pe care trebuie să o ai, o disciplină în studiu. Și, cel mai important, îți oferă această posibilitate de a câștiga experiență scenică, lucru total diferit față de studiul din laborator, din mediul tău steril în care stai. Și, chiar dacă ai simula acest moment, este aproape imposibil să câștigi experiența pe care o câștigi pe scenă. Mai ales pe aceste scene pe care urmează să cânt ca parte a premiului.

Ești absolvent al Academiei Regale de Muzică din Londra, o instituție prestigioasă desigur. Cum ai ajuns acolo și de ce ai ales Londra? De ce tocmai Londra?

Tot de la Dumnezeu, aș spune. Noi ne facem multe planuri, dar ele de obicei se schimbă, sunt destinate fiecăruia cum are El nevoie. Eu, inițial, plănuiam să merg la Viena, unde a studiat unul din frații mei mai mari. Am trei frați și eu sunt cel mai mic și...

Și toți sunt artiști!

Toți, și părinții... sunt o familie de artiști. Acolo plănuiam să merg. Mă pregătisem pentru admiteri, însă, ulterior, eu neștiind exact care este situația în Anglia, m-am interesat și de admiterile de acolo și mi s-a părut de fapt mai bine să merg acolo, să-mi clădesc eu singur drumul. M-a ambiționat această idee de a fi singur și de a-mi clădi eu drumul într-o țară străină. Pur și simplu, am început să explorez. De fapt, cred că primul pas al admiterilor este această răbdare pe care trebuie să o ai, de a căuta cât mai în detaliu care sunt cerințele la admiteri, cum funcționează întreg sistemul. N-am știut că acolo se dau admiterile cu aproape un an înainte, de aceea am ajuns și la noi la Conservator pentru o perioadă. Dar am avut aceste admiteri care s-au desfășurat pe parcursul toamnei către iarnă, iar în perioada Crăciunului, ca și cadou, am primit răspunsul de la aceste cinci universități unde am aplicat - patru de la Londra și una din Scoția, de la Glasgow. Am primit burse la toate aceste facultăți. Făcusem niște lecții (consultation lesson) cu unul dintre profesorii de la Royal College of Music, Leo McCauley, dar am ales în cele din urmă Royal Academy of Music, unde am studiat cu șefa de catedră, Joanna MacGregor și cu Florian Mitrea și a fost, într-adevăr, o experiență extraordinară. Aș spune asta și pentru faptul că acolo toți suntem adunați, culeși din întreaga lume și relația cu colegii a contribuit foarte mult la creșterea mea ca artist și muzician. Diferite discuții, felul în care noi ne ascultam unul pe altul... aș spune că, da, era foarte competitiv.

Te rog să-mi spui dacă școala de aici te-a pregătit să faci față cerințelor de acolo.

Da, foarte mult, mai ales din punct de vedere teoretic. Eu, la Academia Regală, am dat și niște probe teoretice unde am făcut față cu lejeritate, spre uimirea mea oarecum. Dar apoi, ei te pregătesc. Te iau și te pun la punct. Dar ca nivel, noi suntem foarte pregătiți. Aceste licee din România sunt pline de profesori foarte buni și, în continuare există un potențial uriaș pentru viitorul artistic al României ca și talent, ca și muncă.

Ajungem, treptat, la recitalul de joi. Am observat pe un canal de muzică faptul că Sonata Waldstein de Beethoven se află în repertoriul tău de ceva timp. Am văzut o înregistrare de la Academia din Londra. Vreau să-mi spui dacă s-a schimbat viziunea ta față de interpretarea de atunci. Parcă am văzut o înregistrare din anul 2020. Ai evoluat în ceea ce privește această piatră de hotar a pianisticii? Tu spuneai ceva de "muzica zeilor", nu-i așa?

Am înregistrat-o de nenumărate ori, cu diferite ocazii. Noi acolo la academie aveam șansa de a înregistra în sălile lor de concerte, foarte bine puse la punct din punct de vedere tehnic, acustic. Puteam noi singuri să mergem, rezervam sălile și dădeam drumul la înregistrări de pe o tabletă... era un moment foarte interesant, unic, o experiență foarte folositoare de studiu temeinic.

Da, într-adevăr, am început să studiez prima oară Waldstein un pic înainte să merg în Anglia, cred că cu vreo șase ani în urmă a fost prima dată când am citit partitura și, de-atunci, a trecut prin diferite faze. Dar depinde foarte mult și pentru ce o pregătești. Dacă o înregistrezi doar pentru tine, va avea un pic altă arhitectură, dar dacă, de exemplu, este pentru o competiție, poate să ia diferite forme. Pentru mine, varianta la care am ajuns acum este o variantă foarte plină de energie, cu un sunet briliant, aprig, foarte cristalin. Spun că are și o culoare divină pentru că, în partea a treia, când apare tema aceea este ca un răsărit de soare și are o atmosferă absolut sublimă, divină... pe care am conectat-o cu ultima piesă din recital, Le baiser de l'Enfant Jésus.

Trebuie să spunem că Sonata Waldstein de Beethoven este o lucrare care revine în programul recitalurilor "Moștenitorii României muzicale". După ce a fost interpretată de Florian Mitrea și Kira Frolu a interpretat-o. Ea este, să spunem, partitura-vedetă a recitalului din 6 iunie, deoarece celelalte lucrări sunt unele mai puțin cântate cel puțin în România. Pentru tine personal, care este lucrarea, din acest recital, cea mai apropiată de suflet?

Le baiser de l'Enfant Jésus de Messiaen, pentru că a fost o descoperire personală care a avut loc în timpul pandemiei și a rezonat foarte, foarte natural cu mine de la început. Eu am studiat-o în detaliu cu profesoara mea de la Londra, Joanna MacGregor, care este unul dintre specialiștii interpreți ai lui Messiaen, și are atât de multe lucruri care tratează pianul diferit, scoți din pian sunete pe care de obicei nu le scoți - de clopote, de păsări… el era ornitolog, pasionat de păsări, el vedea și sunetele și diferite acorduri în culori… și această influență a instrumentului gamelan, care duce a clopote. Toate aceste elemente sunt foarte bine puse la punct și întreg ciclul este bazat pe patru teme principale laitmotiv, cea mai importantă fiind tema lui Dumnezeu, plus acest element spiritual care rezonează cu mine.

Tot ca o componentă a bursei "Moștenitorii României muzicale", vei avea și o sesiune de înregistrări speciale în studiourile noastre. Ce muzică ai ales pentru aceste înregistrări speciale?

S-a schimbat programul pe care l-am ales iniţial pentru că m-am gândit foarte mult ce aș vrea să rămână și, de fapt, acesta a fost proiectul pentru care mi-am dorit să obțin această bursă, realizarea unor înregistrări profesioniste. M-am gândit mult, încă mă gândesc de fapt ce-aș vrea… dar este hotărât că va fi Schubert - două Impromptuuri op. 90 nr. 3 și 4, Rahmaninov - Variațiunile pe o temă de Corelli și Scarbo din Suita Gaspard de la nuit de Ravel. Scarbo este o piesă cu care eu, de asemenea, simt că-mi spun părerea foarte bine, chiar prin această prismă a personajului mistic în pielea căruia eu parcă pot să intru destul de bine.

Asta mi-am dorit. Să înregistrez niște piese cu care pot să adaug o notă personală și care să rămână așa. Așa cred eu că trebuie să cântăm, mai ales când interpretăm muzica, lucruri pe care le avem foarte aproape de suflet și pe care le simțim natural.

Dar programul a trecut prin mai multe faze. De exemplu, m-am gândit să tratez întreaga înregistrare cu un fel de atitudine foarte mecanică și de aceea aveam în program Sonata a VII-a de Prokofiev, care este una dintre cele trei sonate de război ale lui Prokofiev și care, în prima parte, parcă sunt bombe care pică, iar ultima parte are exact această ritmicitate a modern times, unde totul este mecanic și care de la început până la sfârșit păstrează acel ritm impecabil. Și voiam să pun alături de sonata lui Prokofiev Winnsboro Cotton Mill Blues, care această mecanicitate - este vorba despre o fabrică.

Până la urmă,  ai trecut de această etapă "mecanicistă"?

Această etapă "mecanicistă" mi s-a părut mie foarte interesantă, însă m-am gândit ca totuși să o îmblânzesc un pic. Și așa au apărut Impromptuurile de Schubert. Iar Rahmaninov venea, tot așa, într-o latură mecanicistă, care de fapt era o tranziție între Prokofiev și Cotton Mill Blues de Rzewski.

Te gândești ca aceste înregistrări speciale să devină, de fapt, primul tău album?

Da. De fapt, asta a fost intenția inițială și sper că, cu anumite demersuri, va putea ajunge să fie primul meu album și care să rămână ca o…

...ca o  etapă din dezvoltarea ta artistică. Nil Mladin, dincolo de pian, eu știu că tu experimentezi și artele vizuale și, mai concret, aș vrea să ne spui către ce te îndrepți? 

Am fost mereu expus artelor vizuale pentru că fac parte dintr-o familie de artiști; părinții mei sunt artiști vizuali. Și, pe lângă muzică, care a fost parte din viața mea de când eram foarte, foarte mic, mi-am exprimat această aptitudine vizuală în momente foarte întâmplătoare care au venit natural. Încă e un tărâm destul de neexplorat pe care plănuiesc să-l explorez cât mai mult pe viitor și, poate, să fac o fuziune cu arta vizuală și muzica. Dar am moștenit acest talent și el rămâne acolo, încă neexplorat, dar urmează. Îmi doresc mereu… el vine în orice moment… și acum, dacă mi-aș propune să desenez sau să pictez un obiect din fața mea, încep dintr-un colț și-l termin în celălalt colț și e o satisfacție pe care o ai.

Mă gândesc că ai putea să faci la un moment dat un eveniment în care să ai o expoziție și să și cânți în acel mediu al picturilor sau desenelor tale.

Este unul din proiectele deja gândite. S-a întâmplat varianta asta, dar nu cu lucrările mele, ci cu tata. La Viena a fost un vernisaj, Mirroring se numea, unde eu și fratele meu de la Viena, Nicon, am cântat. Dar, poate pe viitor, o să combin doar eu aceste două elemente.

Concret acum, după seara de 6 iunie, vreau să ne spui ce urmează pentru tine? Ce planuri ai?

În primul rând, urmează aceste înregistrări, care necesită cu totul altfel de pregătire pentru că nu ai un public care stă și te ascultă, în fața căruia trebuie să transmiți pe loc. Dar dacă, de exemplu, într-o zi este o sesiune de cinci ore, trebuie să știi cu îți calculezi energia. Apoi, urmează un concert - tot parte a premiului - la Cluj, cu Cristian Mandeal dirijor, unde voi cânta Concertul de Grieg. În octombrie, un recital la Brașov și un alt recital la Cluj cu Cvartetul Arcadia. Ele se tot desfășoară pe lângă diferite alte concerte cu fratele meu la vioară. Dar eu îmi doresc foarte mult să cresc și în alte direcții, către vizual, dar și într-o latură mai mult legată de compoziție, improvizație, în care îmi doresc foarte mult să mă dezvolt. Asta include și jazz-ul.

Îmi doresc, de fapt, să explorez cât mai mult, să am cât mai multă experiență în mai multe domenii care sunt conectate cu muzica.

Să înțeleg că ai experimentat compoziția, nu?

Da, am experimentat și dirijatul. Compoziţia a fost mereu o joacă și așa trebuie să și rămână, dar vreau să o iau un pic mai în serios pentru că, momentan, a fost doar un factor de întrerupere în studiul meu... când trebuie de fapt să mă pregătesc pentru un concert, sunt 5 minute de studiu și restul sunt joacă pe pian. Dar aceste idei ar fi păcat să nu rămână scrise.

Sigur că da. Și jazz, iată, unde libertatea muzicii este absolută.

De multe ori apare această întrebare: oare un pianist de muzică clasică poate să cânte jazz? De cele mai multe ori, nu, pentru că nu ne punem problema. Dar de ce să nu ne punem problema? Și există, de fapt, s-a întâmplat în istorie... Friedrich Gulda - un pianist expecțional atât de muzică clasică, cât și de jazz, care a cântat cu cei mai mari artiști ai jazz-ului.

...și a lăsat și niște compoziții de jazz foarte interesante.

Nil Mladin, îți urez succes în recitalul de joi! Îți doresc să ai energia și perseverența de a ajunge acolo unde îți dorești ca artist și să revii aici să ne povestești cu aceeași pasiune despre proiectele tale.

Mulțumesc frumos! Vă invit pe toți la recital și aștept cu nerăbdare momentul pe care îl vom împărtăși împreună.

Așadar, joi, 6 iunie 2024, de la ora 19.00, la Sala Radio, pe scena Sălii Radio se va afla pianistul Nil Mladin, cu un program deosebit.