ACUM:
20.00
Armonii preclasice
O oază de liniște și echilibru.
Urmează: 21.00 Scena europeană Înregistrări sau concerte în direct.
Apoi: 23.30 Sunete contemporane Creații contemporane românești

Interviuri Înapoi

AUDIO. Pianista Adriana Toacsen în dialog cu Gabriel Marica la 'Perpetuum mobile'

Publicat: miercuri, 6 Octombrie 2021 , ora 20.20

Invitata săptămânii la Perpetuum mobile este pianista Adriana Toacsen. Bună seara.

Bună seara și mulțumesc de invitație.


Înainte de a vorbi despre un foarte interesant proiect muzical teatral în care ești implicată, te rog să ne spui ce înseamnă pentru tine muzica lui Mihail Jora? Sigur, anul 2021 a fost declarat anul Enescu, pe drept cuvânt, 140 de ani de la naștere, dar parcă prea puțin s-a amintit de Mihail Jora, cu cele două cifre rotunde ale sale, și anume, 130 de ani de la naștere, pe 2 august și 10 mai, 50 de ani de la trecerea sa în eternitate. Așadar, Adriana Toacsen, ce înseamnă pentru tine Mihail Jora?

Înseamnă un vis pe care n-am apucat niciodată să mi-l duc la îndeplinire. Ca pianist[ absolventă a unui liceu de muzică în București și apoi a Conservatorului bucureștean și fiind colegă cu Irina Constantinescu, îl știam pe domnul Grigore Constantinescu, am visat că o să ajung la concursul Jora. N-am ajuns ca pianistă la secțiunea solo, am ajuns în schimb la muzică de cameră, într-un an în care aveam nevoie de puțină certitudine, urma să merg după aceea la concursul Mozart la Cluj cu trio-ul și unde am și câștigat premiul întâi și am trecut pe la concursul Jora care mi-a prins foarte bine și m-am bucurat ca măcar așa am reușit să-mi împlinesc această dorință. Am lucrat piese de Jora, am lucrat destule piese de Jora și a fost o experiență grozavă, am lucrat Variațiunile, am lucrat Mica suită cu vioară, cu Natalia Colotelo. Am făcut lucrări de Jora și da, mi-e puțin ciudă că anul acesta s-a vorbit atât de puțin, pentru că mi se pare că este un personaj teribil și de care ar trebui să se vorbească și mai ales să se scrie mai mult. Până la urmă, este tatăl unei generații compozitori români. A fost profesorul unei generații fantastice pe care a creat-o. Noroc că erau teribil de talentați, dar a creat-o.

Acest proiect mai amplu din care face parte și proiectul tău, încearcă să scoată în evidență numele lui Mihail Jora. Am vorbit de muzica lui Mihail Jora, te rog să ne spui despre acest spectacol în care ești implicată, Poze și pozne, un spectacol muzical teatral-educativ.

Exact. Și acesta este un vis de demult, un vis de dinainte de a fi mamă, pentru că am descoperit că, de fapt, este o muzică foarte frumoasă. Când am realizat că este un an așa frumos pentru Jora, mi-am amintit de aceste suite, care sunt sub umbrela titlului de "Poze și pozne", piese scrise pentru copii. Nu știu dacă erau scrise ca să fie ascultate sau ca să fie studiate, cred că este puțin din fiecare, dar ele sunt foarte frumoase și am zis că reușim să împușcăm mai mulți iepuri deodată, ca să divulg puțin unul din personajele din concertul nostru, dar promitem că n-o să tragem în iepure, după cum sper că n-o să se tragă în pianist. Am vorbit cu Monica, care a zis că e grozav, Monica Isăcescu.

Este managerul proiectului.

Exact. Împreună cu Ștefan Costache, a vorbit cu doamna Luminița Arvunescu și ne bucurăm teribil că a fost de acord cu ideea noastră și iată că se pune în fapt. E grozav, nu doar că copiii vor afla de Jora, copiii vor asculta o muzică modernă, pe care suntem siguri că o vor aprecia, pentru că altfel nu o aducem în fața lor și li se deschide calea către săli de concert. Of-ul meu de după ce am devenit mamă e acesta că până în șapte ani nu sunt atât de multe ocazii să ajungi cu copilul într-o sală de concert, săli de concert adevărate. Vrem după aceea ca ei să fie acolo și să ajungă acolo, dar ar fi bine să aibă mai multe ocazii, să bătătorească puțin calea către clădirea respectivă din orice oraș ar fi ea.

Aceasta se face prin educație, nu-i așa? Ai vorbit de iepure. Te rog să ne spui cine sunt partenerii tăi de scenă în acest proiect.

Muzica este scrisă de Mihail Jora. După care, pentru a îmbrăca totul într-o haină cât mai atractivă, am apelat la pana minunată a Celinei Petrescu, care ne-a făcut un scenariu și între fiecare piesă există acest joc minunat al Adelei Mihai și al lui Ionel Barac, care vor susține scenariul și nu doar scenariul, au menirea de a susține și muzica și de a-i ghida puțin pe copii și de a le da o variantă despre cum se face, la ce ar putea să se gândească. 

Trebuie să menționez pentru ascultătorii noștri că Celina Petrescu este cea care a semnat între anii 2002-2012, scenariul și regia uneia dintre cele mai îndrăgite emisiuni radiofonice de educație pentru muzica clasică. Este vorba despre Lecția micului meloman, de la Radio România Muzical. Adriana Toacsen, ești pianistă de concert și iată că acum ești implicată  într-un spectacol muzical. Eu nu pot să nu observ că există un trend, cel puțin în privința recitalului, care deocamdată se simte nevoia de a fi îmbogățit cu elemente vizuale și teatrale. Cum te-ai adaptat la acest tip de spectacol?

Este o provocare. Este o provocare, pentru că în jurul tău se întâmplă lucruri, e o provocare pentru că este fragmentat ceea ce gândești de text și că nu suntem obișnuiți să se întâmple asta. Îmi face teribil de multă plăcere colaborarea cu acești parteneri în mod special și eu fac multă muzică de cameră, așa că, de fapt, este un altfel de muzică de cameră.

Foarte corect. Unde veți merge cu acest spectacol?

Suntem norocoși. Sperăm ca pandemia să nu ne împiedice și să reușim să facem tot ce ne-am propus. Se plimbă destul de mult poznele.

Începând din 9 octombrie.

Începând de sâmbătă, la ora 11.00, o să fim la Cluj, la Filarmonică, pe 13, la ora 17.00 o să fim la Ploiești, la Filarmonica ”Paul Constantinescu”, pe 18, o să fim dimineață la Filarmonica Oltenia, în Craiova și apoi 21 octombrie la ora 11.00, la Teatrul Act în București. După aceea mai urmează încă două ocazii în noiembrie, pe 3 noiembrie, la 18.30 la Filarmonica Mihail Jora din Bacău, căreia i-am cerut ajutorul și mi s-a părut că e musai să venim la această ușă, pentru că este patronul Filarmonicii. Se încheie pe 7 noiembrie la Muzeul Colecțiilor de Artă din București, la ora 12.00. Sperăm să putem ajunge acolo.

Și noi sperăm, cu toate că viața muzicală în momentul de pandemie, trece printr-o perioadă delicată. Bănuiesc că există o adaptare și la condițiile și la restricțiile pandemiei, nu-i așa?

Da, există o adaptare. Există scenarii de avarie, de fapt, dar până la urmă, mie mi se pare că toată experiența aceasta, care, după părerea mea este foarte tristă, pentru că din păcate se soldează zi de zi cu atâția morți. Dacă este să încercăm să găsim ceva care ar trebui să ne conducă, este că trebuie să dovedim că suntem în stare să ne adaptăm și cum reușim s-o învingem, să facem să funcționăm și să facem să nu ne blocheze și să nu ne lege de mâini și de picioare.

Și să încercăm să facem în continuare educație muzicală, nu-i așa? Am observat că în comunicatul vostru, la unul dintre evenimente vor asista și copiii de la DGASPC Sector 6, nu-i așa, la București? Este foarte interesant și la Bacău.

Da, avem și câteva școli cu care discutăm să vedem cum se poate integra și cum ar putea să preia transmisia de la Teatrul Act. Ne străduim să încercăm să trecem peste pragul sălii de concert puțin înjumătățită în zilele acestea și să trecem pragul unor școli sau unor case. Sperăm. De exemplu la Ploiești concertul va fi însoțit de un live streaming, datorită faptului că nu pot să deschidă sala complet. E grozav.

Da, într-adevăr. La un act de cultură până la urmă și de educație. Este foarte important, mai ales în asemenea vremuri foarte grele. Adriana Toacsen, eu vă urez să vă duceți sănătoși la capăt și cu succes acest proiect și la final, de ce nu, să reveniți la Radio România Muzical pentru a ne spune care sunt roadele culese.


Interviu realizat de Gabriel Marica