Interviuri Înapoi
AUDIO. Mugurel Mărgărit și Mihai Ritivoiu - invitații săptămânii la Perpetuum mobile
Vineri, 25 octombrie, la Ateneul Român are loc ediția a XV-a a Concertului Regal Caritabil, eveniment organizat de Fundația „Margareta a României”.
În direct în studioul Radio România Muzical, invitații de astăzi sunt Mugurel Mărgărit - director executiv al Fundației Regale „Margareta a României” și pianistul Mihai Ritivoiu. Bună seara!
Bună seara!
Aș vrea să începem cu câteva aspecte organizatorice. Aș vrea să știu, domnule Mărgărit, cât de mare a fost provocarea de a organiza acest concert în acest an?
Mugurel Mărgărit: În fiecare an este o mare provocare să organizăm acest concert pentru că este un eveniment la Ateneul Român, este un eveniment la care participă familia regală și este un eveniment la care ai 800 de invitați și asta înseamnă o mare responsabilitate pentru noi, să asigurăm nu doar un spectacol muzical extraordinar, ci să asigurăm un eveniment excepțional. Concertul Regal a devenit o tradiție, este deja la a XV-a ediție. Putem spune că avem o experiență. Deși noi suntem o organizație care se ocupă cu proiecte în sprijinul oamenilor, avem totuși o experiență de organizare evenimente prin faptul că organizăm acest eveniment de 15 ani, întotdeauna dificil din cauza acestor factori.
Dificultățile pe care le-ați întâmpinat de-a lungul anilor presupun că nu v-au făcut decât mai puternici, nu-i așa?
Mugurel Mărgărit: Da. Dificultățile ne-au făcut să fim mai atenți la diverse detalii care, în anii anteriori, ne-au scăpat. În fiecare an, ca să fiu cât se poate de onest, dificultatea este aceea de a organiza un eveniment de excepție cu cât mai puțini bani, pentru că banii pe care-i strângem la Concertul Regal caritabil sunt bani care vrem să se ducă spre Proiectul „Tinere talente”, către bursele care susțin tinerii talentați ai României. Și dacă noi îi cheltuim în organizarea unui eveniment, nu e un lucru bun. Și-atunci, încercăm în fiecare an să avem un buget cât mai redus și, totodată, să avem un spectacol cât mai frumos și o seară excepțională.
Pentru dumneavoastră sau pentru instituția pe care o reprezentați, ce înseamnă un spectacol frumos, un spectacol de excepție?
Mugurel Mărgărit: Înseamnă o combinație între muzică de foarte bună calitate și o atmosferă absolut specială care este realizată la Concertul Regal. Simpla prezență a familiei regale în sală, publicul care vine cumva pentru o cauză specială, aceea de a susține talente românești, mândria care există în acea sală că aceste talente românești sunt pe scenă și ne încântă pe toți și sunt tinerii care acum aparțin unei lumi întregi, pentru că ei sunt artiști ai acestei lumi... e o combinație greu de descris până când nu ești acolo ca să o simți, ca să o vezi. Și se simte în aer. E ceva absolut special!
Vorbeați despre cum talentele românești sunt ale întregii lumi. Presupun că acest fapt ne face pe noi toți, dar mai ales pe dumneavoastră, într-un anumit sens, mai responsabili.
Mugurel Mărgărit: Cred că am plecat cu ideea de responsabilitate în acest proiect. Proiectul „Tinere talente” este un proiect care își propune să sprijine tineri talentați, dar care au nevoie de un sprijin financiar pentru a continua să-și dezvolte talentul. Și facem acest lucru ca ei să nu se piardă. Pentru că dacă nu ar exista intervenția bursei, a proiectului cu mentorat, cu promovare și toate lucrurile astea, ei s-ar pierde. Și avem din start această responsabilitate. Ceea ce am realizat însă foarte repede este că, așa cum spuneam, nu ne ocupăm doar de artiștii României. Adică, aceatea sunt valori care se nasc în România, dar devin valori universale și ele încântă oamenii într-o lume întreagă, și copii aceștia, tinerii aceștia reprezintă România după aceea pe scene internaționale și devin, cum spuneam, valori universale.
Presupun că ați avut parte și de ecouri din partea publicului după concertele regale?
Mugurel Mărgărit: Da. Cum să spun... e acea atmosferă care se naște într-un moment special, atunci când 800 de oameni sunt într-o sală și susțin o cauză, când simt într-un anume fel, când există o sincronizare între ei, când vezi oameni cu lacrimi în ochi... când l-am văzut, de exemplu, pe Majestatea Sa Regele Mihai când a venit la concert și care, la rândul lui, avea lacrimi în ochi... simți niște lucruri și, evident, după aceea, ai și feedback din partea oamenilor care-ți spun că evenimentul în sine a fost unul deosebit.
Onest, concerte se organizează la Ateneu, foarte multe concerte și foarte multe dintre ele sunt foarte bune, de foarte bună calitate, însă Concertul Regal aduce și o atmosferă absolut specială.
Acum sunt curios să știu cam care a fost de-a lungul anilor reacția pe care ați primit-o din partea membrilor Casei Regale?
Mugurel Mărgărit: În fiecare an, există mulțumirea că acest eveniment se organizează. Evenimentul este organizat de Fundația Regală Margareta a României, dar Majestatea Sa Margareta este președintele acestei fundații și este totodată persoana care ne dă direcția, care ne ghidează și ne inspiră. Și-atunci, normal că vrem ca acest eveniment să îi placă și ei și, în fiecare an, din fericire, i-a plăcut evenimentul ăsta. Îmi aduc aminte că la plecare de la concertul din 2023 mi-a spus că i-a plăcut foarte mult concertul și că e chiar mai bun decât cel din anul anterior și m-a întrebat ce-o să facem la anul ca să fie și mai bun. Și i-am zis că nu am nici cea mai vagă idee, o să vedem.
N-am reușit să aflu, din cercetarea pe care am făcut-o eu, când ați început dumneavoastră să colaborați cu această instituție și când ați început să faceți parte din comitetul de organizare?
Mugurel Mărgărit: Eu lucrez la Fundația Regală „Margareta a României” din 2007, cred, și sunt director al fundației din 2010.
De-a lungul anilor, care sunt lecțiile pe care le-ați învățat dumneavoastră la nivel personal, pentru că, evident, noi ca ascultători, publicul și tinerii muzicieni profităm cu toții de pe urma acestei inițiative, dar dumneavoastră cu ce ați rămas?
Mugurel Mărgărit: Eu rămân cu o anumită satisfacție și o anumită mândrie. Este satisfacția faptului că atunci când am plecat cu acest proiect, acum vreo 16 ani, am promis tuturor că îi vom sprijini pe viitorii artiști ai României, pe oamenii aceia care or să ne reprezinte pe noi pe scenele mondiale. Am promis asta atunci și credem cu tărie în asta pentru că selecția programului „Tinere talente” este foarte riguroasă. Orice tânăr între 14 și 24 de ani se poate înscrie dacă este student la muzică sau arte vizuale; bursele se acordă pentru muzică și arte vizuale. Selecția pe care o facem înseamnă, pe de-o parte, că ne uităm pe dosarul acestui tânăr să vedem dacă el are nevoie de sprijinul nostru, dar, în partea de talent, avem un juriu de specialitate - unul la muzică și unul la arte vizuale - care face selecția. În cazul muzicii, este vorba de o audiție, de un moment în care ei sunt ascultați de juriu, iar în cazul arlelor vizuale, vorbim de prezentarea unui portofoliu de lucrări. Și ținem foarte mult ca această selecție să fie extrem de bine făcută pe partea de talent. Pe partea de dosar, ne uităm noi, fundația; pe partea de talent, sunt alți specialiști care decid. Și această combinație face ca atunci când acordăm bursele noastre, cam 30 în fiecare an, și-i integrăm pe tineri în acest proiect, putem spune da, aceștia sunt tinerii talentați care au nevoie de sprijin.
Și de ce spuneam că sentimentul care rămâne este acela de satisfacție?! Pentru că am împlinit cel puțin parțial această promisiune. Pe scena Concertului Regal de vineri seară vom avea tineri care au fost bursieri ai Fundației Regale Margareta a României, dar tineri care acum sunt artiști consacrați, care unii dintre ei nici nu mai locuiesc în România, cum e și Mihai care e alături de mine. Practic, ei arată că, în primul rând prin munca lor extraordinară, dar și prin micul nostru sprijin au reușit să facă ceva, au reușit să meargă mai departe cu talentul lor și nu s-au pierdut. Și-atunci, am această satisfacție.
Pentru că tot am ajuns să vorbim despre talent și despre Mihai Ritivoiu, aș vrea să vorbim puțin despre începuturile dumneavoastă cu fundația. Cum ați început relația cu Fundația Regală?
Mihai Ritivoiu: Eu pot să spun că sunt unul dintre veteranii bursierilor fundației, din primii ani ai acestui proiect extraordinar. Am aflat cred că de pe internet sau de la unul dintre profesorii mei de această bursă și am decis să mă înscriu.
Asta în urmă cu câți ani?
Mihai Ritivoiu: Peste 10 ani, poate 15 ani în urmă. Eram student la licență.
Ați făcut acest prim pas. Ce a urmat după?
Mihai Ritivoiu: A urmat bursa efectivă, ajutorul financiar pe care l-am folosit într-un moment în care... am mers, de exemplu, la un masterclass la Academia de vară Mozarteum din Salzburg, unde l-am cunoscut pe Dominique Merle, marele pianist și profesor. Acest gen de întâlniri și de șanse, la momentul la care au apărut pentru mine, au avut răsfrângeri pe tot parcursul carierei mele mai târziu. În urma masterclass-ului pe care mi l-am putut permite cu ajutorul Fundației Regale, Diminique Merle m-a invitat la un al doilea masterclass în anul următor, care de această dată era gratuit, în Franța, și care mi-a servit și ca un fel de cantonament pentru Concursul „Enescu”, unde am fost laureat.
În engleză se spune „It's not what you know, it's who you know”. Se dovedește a fi adevărat acest lucru, cel puțin la nivel mic, la începutul carierei dumneavoastră?
Mihai Ritivoiu: Da, este adevărat. Bine, se pot da două conotații acestei expresii...
Una cât se poate de pozitivă, evident, pentru că știm care este valoarea dumneavoastră ca pianist! Era doar în sensul că faptul că ați avut acces la acel masterclass v-a deschis o ușă pe care nu v-ați fi putut permite s-o deschideți singur.
Mihai Ritivoiu: Da, absolut. Și a fost și un fel de... providența a lucrat, pentru că poți să cunoști un profesor foarte bun dar care nu este neapărat pe stilul tău, însă am avut o comunicare și am beneficiat extrem de mult în urma acestei întâlniri.
Ce înseamnă un profesor bun, în acest sens? Poate e o întrebare grea pentru un interviu live, dar încerc să aflu pentru că mă gândesc că e un lucru pe care nu-l spuneți cu ușurință.
Mihai Ritivoiu: Am avut mulți profesori buni în viață, de la care am rămas cu diverse lucruri, unele principii pe care mi le aduc aminte oricând. De la unii profesori rămâi cu o anumită energie care se transmite aproape prin osmoză, nu e ceva ce poți să scrii într-un tratat. Această energie și entuziasm de a cânta, cuplat cu niște cunoștințe foarte adânci, foarte științifice... îmi aduc aminte că maestrul Merle ne vorbea despre manuscrisele lui Chopin și faptul că pedalele, de exemplu, sunt notate de mâna lui, când să pui pedala și când să o scoți, și trebuie respectate aceste lucruri. Deci, pe de-o parte, e vorba de niște lucruri de subtilitate și precizie și, pe de altă parte, o anumită energie și inspirație care se poate simți atunci, pe moment, într-un masterclass.
Știu sigur că cel puțin câțiva membri ai publicului au vorbit la fel și despre dumneavoastră, despre o anumită energie care se transmite în timpul unui concert sau după un recital. Aș vrea să știu cum se poate da această energie mai departe unui om care nu e muzician, care nu știe când a scris Chopin să luăm piciorul de pe pedală, fără toate aspectele tehnice?
Mihai Ritivoiu: Aspectele acestea tehnice sunt relevante pentru noi, sunt, într-un fel, bucătăria noastră de meșteșug artistic. Dar toate marile lucrări de artă ne vorbesc nu într-un fel tehnic, ne vorbesc la un nivel la care se poate înțelege intuitiv, se pot simți măiestria și finețea din spatele unei interpretări, a unei compoziții, a unui tablou ș.a.m.d. Sigur că există public mai avizat, cu un interes un pic mai tehnic de a cunoaște, și public care poate să nu știe multe detalii, însă muzica se adresează tuturor.
Și pentru că vorbim despre muzică... Ce veți cânta vineri seară?
Mihai Ritivoiu: Voi cânta Concertul pentru două piane de Francis Poulenc, alături de Cadmiel Boțac, un alt alumnus al bursei.
Este o partitură mai puțin cântată în România. Nu sunt sigur că a mai fost cântată. Aveți informații pe tema asta?
Mihai Ritivoiu: Da. A fost cântată de multe ori și superb de cuplul Valentin Gheorghiu și Roxana Gheorghiu. Într-un fel, s-au potrivit lucrurile frumos, pentru că voi fi implicat într-o comemorare a maestrului Gheorghiu la Ateneu, duminică. Dar în afară de dumnealor, cred că a fost cântat recent, în stagiunea trecută, de Oxana Corjos și Cristian Niculescu. Însă, într-adevăr, nu este o partitură foarte cunoscută. Există și această problemă logistă de a avea două piane care să sune la fel.
Și să mai încapă și orchestra pe scenă.
Mihai Ritivoiu: Exact.
Ce ne puteți spune despre această lucrare? Ce anume v-a atras la această muzică? Poulenc este, din punctul meu de vedere, un compozitor popular, dar poate unii oameni nu-l apreciază pe cât ar trebui.
Mihai Ritivoiu: Eu îl apreciez foarte mult. O critică ce i se aduce uneori este... o falsă critică de superficialitate. Este unul dintre puținii compozitori ai secolului XX care au o melodică ce te prinde, e un spirit cameleonic, așa, care trece de la serios la muzică mai ușoară, să spunem, foarte ușor. Este un concert foarte compact, 20 de minute, și te trece printr-o călătorie extraordinară, de la un fel de lucruri neoclasice, de inspirație chiar mozartiană, la influențe ale muzicii tradiționale balineze și accente mai moderniste. Este o muzică extrem de captivantă.
Mă gândesc acum la Ravel. Nu pot să nu fac o paralelă pentru că, evident, și el are un concert care durează cam pe-acolo, compact, și acuze i s-au adus și lui Ravel în timpul vieții sale și chiar și acum; lumea îl asociază foarte tare cu Debussy. Dar pe-atunci, îi erau aduse acuze conform cărora l-ar fi copiat, l-ar fi imitat pe Debussy, ceea ce evident clar pentru oricine ascultă mai mult de 5 minute din creațiile fiecăruia că e fals. Dar în sensul ăsta sperăm că poate urmează o renaștere pentru muzica lui Poulenc.
Mihai Ritivoiu: Sper și eu. Cred că sunt multe lucruri de descoperit. Apropo de muzica ce ne vorbește de la orice nivel... cred că e o muzică ce atrage imediat și are și profunzime totodată.
Care a fost prima reacție când ați auzit că e vorba despre un concert de Poulenc? E vorba de muzică modernă, e vorba de, poate, o muzică cu care publicul în general nu e obișnuit. Reacția dumneavoastră și reacția, în general, în cadrul fundației?
Mugurel Mărgărit: Nouă ne place muzica frumoasă pe care o cântă sau o creează tinerii bursieri ai Fundației Regale. Și, din punctul ăsta de vedere, alegerea le aparține. Normal că ea trebuie corelată cu un public de la Ateneu și un public care, în cazul Concertului Regal, nu este un public care să vină cu foarte mare regularitate la concerte, e împărțit. Alegerea lor a fost una inspirată. Au ales împreună cu dirijorul, cu Tiberiu Soare, și sunt convins că va ieși ceva absolut superb.
În orice caz, vă felicit pentru faptul că nu ați cenzurat în nici un fel această alegere!
Mugurel Mărgărit: Nu ne băgăm niciodată peste partea artistică în cazul lor, pentru că nu ne pricepem. Ăsta este adevărul. Fundația Regală are mai multe proiecte. Unul dintre ele este "Tinere talente", dar majoritatea proiectelor noastre are un fir social. Acesta este un proiect care are și o legătură socială, dar este foarte puternic și cultural și educațional. Or, noi spunem din start că nu ne pricepem la partea culturală și de aceea lucrăm cu foarte mulți oameni care sunt alături de noi, mentori și oameni care ne sprijină și care să vină să ne umple acest gol, să fie complementari cu noi. De aceea, nu o să ne băgăm niciodată pe partea asta artistică la tineri.
O ultimă întrebare pe care o adresez amândurora: Ce anume putem face noi, ca public, sau, în general, melomanii... ce am putea face să ajutăm tinerii muzicieni și tinerii artiști, în general?
Mihai Ritivoiu: Prin simplul venit la concerte mi se pare semnul cel mai puternic de sprijin și de încurajare, care ne ține și îi ține și pe cei mai tineri ca mine, care au terminat poate studiile muzicale într-un moment dificil 2020. Faptul că publicul nu ne-a abandonat după această încercare este încurajarea cea mai mare.
Mugurel Mărgărit: Reprezint Fundația Regală și, ca fundație, trebuie să spun că proiectul acesta „Tinere talente” a investit până acum două milioane de euro în dezvoltarea talentului tinerilor. Dar nu sunt banii pe care i-am investit de la noi, că nu aveam de unde să-i luăm, sunt bani pe care i-am investit de la donatori și de la sponsori - toți din România. Deci, aceștia sunt bani care vin din România. Și-atunci, răspunsul pentru noi este foarte simplu. Dacă publicul dorește să susțină tinerii artiști, atunci trebuie să încerce sau are de ales să sprijine proiectul "Tinere talente", care e un proiect care a demonstrat în timp că, într-adevăr, produce rezultate.