Una dintre vocile marcante ale programelor muzicale Radio România, Sorina Goia a fost, de asemenea, membră, în calitate de altistă, a Corului Național de Cameră "Madrigal". Pe parcursul anilor, relația cu ansamblul care i-a conturat profilul artistic și cu dirijorul Marin Constantin a rămas una strânsă, emisiunile - interviu realizate cu acesta devenind repere ale Fonotecii Radio.

Sărbătorim, în 2025, 100 de ani de la nașterea lui Marin Constantin, un spirit vizionar, muzicianul pe care l-ați cunoscut foarte bine, atât în calitate de coristă, cât și, ulterior, de jurnalistă. Cum vi-l amintiți?

Pentru mine, "Madrigalul" a fost un vis împlinit la 17 ani. În "Madrigal" mi-am făcut educația muzicală, umană și socială. Cât de mult a însemnat pentru mine maestrul Marin Constantin am înțeles mult mai târziu, la maturitate. A fost șansa de a pătrunde într-un repertoriu fabulos - de la monodii de tradiție bizantină, cântece medievale și colinde, la creații abia ieșite din inspirația celor mai viguroși compozitori contemporani. Mai presus de toate, a însemnat harul maestrului, care din mâzgălituri pe portative ridica sunete nemaiauzite.

Cum era atmosfera de lucru la repetiții?

"Madrigalul" sub Marin Constantin a fost unul autocratic, despotic chiar. Trebuia o dorință nebună să vrei să cânți acolo și o rezistență îndărătnică pentru a rămâne. L-am admirat enorm, l-am respectat și, uneori, l-am urât pentru chinurile la care ne supunea în călătoria către perfecțiune.

Cu ce gânduri întâmpinați acest centenar?

Două gânduri puternice am la această aniversare. Primul - eternă recunoștință pentru tot ce au însemnat "Madrigalul" și maestrul nostru în devenirea mea ca muzician și, în egală măsură, recunoștință pentru toți colegii care au făcut parte din acest unic mozaic vocal. Al doilea gând - o dorință fierbinte ca "Madrigalul" să rămână în continuare o instituție culturală de promovare a educației, artei corale și a frumosului prin muzică într-o societate ce pare din ce în ce mai bezmetică.