Dirijor, profesor, compozitor, Dan Mihai Goia este un nume respectat la nivel coral și academic, un profesionist iubit de colegi și studenți deopotrivă. Între 1971 și 1995, Dan Mihai Goia a activat ca solist liric al Corului Național de Cameră "Madrigal", dar și ca dirijor secund și director general adjunct al ansamblului. Între 1997-2009 a condus Corala Bărbătească Ortodoxă "Te Deum Laudamus", susținând peste 250 de concerte în România, realizând turnee internaționale (Franța, Suedia, Olanda) și înregistrând 5 albume cu muzică religioasă. Pentru aceste realizări, în 2004 a primit Crucea Patriarhală din partea Patriarhul Teoctist. A fost, de asemenea, din anul 2000, dirijor al Corului Academic Radio, cu care a participat la peste 200 de concerte, promovând atât creația românească, cât și cea universală. Relația sa cu Marin Constantin se răsfrânge nu doar pe teren vocal, ci și pe cel dirijoral, Dan Mihai Goia declarându-și de nu puține ori recunoștința față de mentorul său.

Vă leagă multe de Corul "Madrigal" și, mai ales, de Marin Constantin. Cum l-ați perceput?

Aș începe prin a vă mărturisi că jumătate din viața mea profesională, deci cam 25 de ani, i-am petrecut în "Madrigal", avându-l în față pe regretatul maestru Marin Constantin pe care îl urmăream cu emoție, cu mare și multă atenție, zi de zi, minut de minut. Îi urmăream fiecare gest, fiecare cuvânt și toate acestea aveau o rezonanță adâncă în mintea și în sufletul meu. Marin Constantin a fost o puternică personalitate - ca om, ca artist, ca psiholog în abordarea naturii umane. Cu chipul său jovial, aparent prietenos, cu zâmbetul său, aproape permanent în colțul gurii, cu pălăria trasă către sprânceana dreaptă, Marin Constantin te citea, te radiografia într-o secundă și știa cum să te atragă, să te vrăjească către frumosul artistic, căutând mereu sensurile cele mai adânci ale muzicii.

Din câte știu, v-a fost un mentor inclusiv pe teren dirijoral, nu-i așa?

Pentru mine, Marin Constantin a fost ca un tată profesional, aș zice. A fost, în primul rând, un model de urmat în investigarea partiturilor, în lucrul meticulos și șlefuitor de frumos artistic, al fiecărei măsuri în parte, al sensurilor profunde ale fiecărei lucrări. Mi-aduc aminte că într-o repetiție am lucrat cu dânsul timp de aproape două ore doar două măsuri din piesa corală "Păstorița" de Marțian Negrea. Cam așa se plămădea valoarea interpretativă a fiecărei partituri în repetițiile noastre.

Era, se știe, exemplul liderului autocrat, dominator. Cum i-ați perceput această latură?

Marin Constantin a fost aspru, chiar necruțător cu mine și cu mai cu toți colegii mei, pentru a ne ambiționa mereu și a ne perfecționa continuu. Marin Constantin era intransigent, nu făcea concesii în laboratorul de lucru al "Madrigalului". De multe ori parcurgeam o piesă și, la ultimele măsuri, dacă eram cu o comă sau două mai jos, o luam din nou și din nou de la începutul lucrării.

Și toate acestea pentru atingerea acelui ideal de sunet perfect.

Marin Constantin a fost un filozof al sensurilor profunde ale muzicii corale, o personalitate puternică, dotat cu o capacitate teribilă de manipulare a spiritelor celor care îl înconjurau, a oamenilor în general și, mai ales, ale madrigaliștilor săi. Aceștia erau formați, erau educați, erau disciplinați și dăruiți total pentru binele și strălucirea valoroasă a formației sale, "Madrigal", această nestemată a cântului coral românesc care s-a aflat într-o permanentă simbioză cu maestrul său, cu Marin Constantin.