Membră fondatoare a Corului Național de Cameră "Madrigal", mai târziu maestru de sunet și producător muzical la Electrecord și director Electrecord între 1998 și 2003, Cornelia Andreescu are un rol esențial în existența bogatei discografii a Corului "Madrigal" realizată de celebra casă de discuri românească. 

Ce gânduri vă vin în minte cu prilejul acestui Centenar Marin Constantin?

Pe scurt, Marin Constantin și "Madrigalul" au fost o adevărată școală de muzicieni care au făcut istorie în muzica corală românească. Ei au lansat conceptul de cor de cameră, înnobilând cu sensibilitatea maestrului și înalta performanță a formației muzica corală românească. Prin tot ce a realizat Marin Constantin a reușit să facă din Madrigal un brand de țară, încă din vremea regimului comunist. L-am cunoscut pe Marin Constantin în anul 1963, anul înființării celebrului cor "Madrigal", devenind astfel membru fondator al acestei formații. Pentru mine, "Madrigalul" a însemnat toată tinerețea mea. De la Marin Constantin am învățat ce înseamnă adevărata muzică. Madrigalul a fost o școală dură, o școală grea, care însă ne-a învățat pe fiecare ce înseamnă performanța în muzică, pentru că Marin Constantin era un profesionist și, mai ales, un perfecționist.

Vă mai amintiți impresiile de atunci despre personalitatea sa umană, pedagogică, dirijorală?

Ca dirijor, Marin Constantin nu avea o gestică spectaculoasă, el dirija mai mult cu ochii decât cu mâinile, știind bine că vibrația artistică se transmite mai întâi prin contact vizual și apoi prin gesturi. Prin sensibilitatea lui ieșită din comun, reușea să facă din fiecare piesă muzicală o mică bijuterie. Ca să spun despre Marin Constantin că a fost talentat, nu, Marin Constantin a fost genial în muzica corală. Și-a construit acest instrument al lui personal, pe care cu genialitatea lui l-a folosit uimind o lume întreagă cu realizările sale. Ne învăța să fim și patrioți și să iubim țara. El spunea foarte des: viața este doar arta dedicată semenilor mei de pe pământul pe care m-am născut. A iubit țara, a iubit oamenii, ne-a iubit pe noi toți. Eram ca o familie în Madrigal.

La un moment dat, ați plecat la Electrecord, unde ați realizat o serie de albume excepționale. În ce context aţi părăsir "Madrigalul"?

Eu am stat în Madrigal ca angajată, cu un contract de muncă până în anul 1974, an în care m-am transferat la casa de discuri Electrecord, ca redactor muzical și apoi maestru de sunet. Acest lucru însă nu a însemnat că m-am rupt de Madrigal, din contră, de pe poziția pe care o aveam, am sprijinit cu tot sufletul formația pe care o iubeam atât de mult. L-am convins pe maestrul Marin Constantin, care era greu de convins și luat de pe gândurile sale, eu însă am reușit să îl conving să înregistreze pe disc tot repertoriul corului. I-am explicat că singurul lucru care va rămâne și va demonstra ce a însemnat acest miracol care se cheamă Madrigal este discul. Convins și dânsul de acest lucru, am început să înregistrăm pe rând întregul repertoriu, la pupitrul cabinei de înregistrare fiind eu, un membru al corului, persoană care cunoștea foarte bine dirijorul și performanța corului în interpretarea fiecărei piese muzicale. Știindu-i foarte bine intențiile, știam la rândul meu ce să îi cer și ce este bine în versiunea pe care o înregistra sau nu este bine.

Un parteneriat ideal!

Am realizat împreună peste 40 de discuri, care cuprind muzică renascentistă, cânt gregorian și Baroc, precum și muzică românească, de la cântul bizantin la muzică contemporană, neocolind bineînțeles muzica corală românească tradițională. Apogeul discografiei "Madrigalului" cu Marin Constantin a fost albumul Arta construcției și interpretării corale, care are 10 discuri. În aceste discuri a arătat teoria sa psihotehnică pentru dirijatul coral. Cele 10 discuri sunt prezentate de maestrul Marin Constantin și exemplificările sunt realizate de corul Madrigal subb conducerea sa. Am lucrat mult împreună, întotdeauna respectându-i doleanțele.

Care doleanțe bănuiesc că nu erau deloc puține, știută fiind exigența sa.

De multe ori se întâmpla ca ceea ce consideram bun astăzi, mâine nu îi mai plăcea și o luam de la început. Ascultam din nou toate variantele înregistrate, alegeam iarăși și construiam o nouă variantă care i se părea mai bună și îi plăcea mai mult decât cea de ieri. Acesta era Marin Constantin, un perfecționist. De aceea spun și acum și recomand după atâția ani care au trecut, să ascultați înregistrările corului "Madrigal" dirijat de Marin Constantin, pentru că, cu siguranță o să vă rupeți pentru câteva clipe de zgomotul cotidianului și o să fiți purtați de această formație sub bagheta maestrului într-o lume a frumosului și a perfecțiunii. O lume mirifică pe care a creat-o acest genial Marin Constantin.

Sunt convinsă că aveți foarte multe amintiri cu "Madrigalul", cu Marin Constantin. Ce rămâne pregnant în memorie?

Îmi amintesc anumite lucruri pe care cu emoție le primeam la vremea respectivă. De exemplu, în 1976, Leopold Stokowski, ascultând "Madrigalul" sub bagheta lui Marin Constantin, bineînțeles, a spus: cât trăiește, omul își dă seama că nu există perfecțiune. Ei bine, ascultând corul de cameră Madrigal, am avut senzația certă a perfecțiunii. Deci, ne emoționa fiecare cuvânt spus de o personalitate din muzică, din artă, din orice alt domeniu. Am trăit clipe minunate alături de Marin Constantin, pentru că știa să fie și prieten, știa să fie și dur și apropiat. Era un om cum rar găsești astăzi. Eu nu prea mai întâlnesc astfel de dirijori, nu am mai auzit și nu am mai văzut. Am fost o generație în care am fost fericiți că am reușit să îl cunoaștem și să cântăm sub bagheta lui. Era o persoană deosebită Marin Constantin. Îi plăcea să și petreacă cu noi. De exemplu, în weekenduri, la sfârșitul de săptămână cum era pe vremea aceea, deseori ne întâlneam în casa maestrului, râdeam, vorbeam, ne povesteam, eram prieteni. De aceea spun că "Madrigalul" a fost a doua familie a fiecăruia dintre noi. De aceea chiar am și rămas prieteni în continuare, cei care mai existăm, că mulți dintre noi au plecat în lumea cealaltă. Despre Marin Constantin, acum, nu mai mi-aduc aminte lucruri poate mai rele, mai urâte. Îmi aduc aminte numai lucrurile frumoase. A fost o persoană deosebită, care știa să capteze inimile și tot ce aveam mai bun în fiecare dintre noi. Pentru tot ce a făcut Marin Constantin, pentru tot ceea ce eu am trăit ca și corist și apoi ca și colaborator al "Madrigalului", nu pot spune acum, la această comemorare decât: "Vă mulțumesc, Maestre!".