Am plăcerea să-l am invitat în această seară, în studioul Radio România Muzical, pe maestrul Marin Cazacu.
Bună seara! Bine ați revenit la Perpetuum mobile, maestre!

Bună seara! Mulțumesc pentru invitație!

Maestre, vom vorbi despre apropiata deschidere a stagiunii Filarmonicii George Enescu, dar pentru că dumneavoastră ați fost și membru în juriul secțiunii violoncel a Concursului Enescu, vreau să vă întreb mai întâi, care sunt impresiile dumneavoastră după finala încheiată luni seară?

Extraordinar! Am avut o ediție cu totul specială. Foarte încântați am fost toți cei care am fost și membri în juriu și violonceliștii, studenți, elevi care au participat la toate etapele acestui concurs care s-au desfășurat atât la Universitatea Națională de Muzică din București, etapa întâi și a doua, semifinala și finala la Ateneul Român cu concerte, într-adevăr, memorabile și, deci, pot să spun că a fost o ediție de excepție. Mai ales că nivelul violonceliștilor a fost cu totul deosebit. Și mai am de adăuga ceva, și numărul cel mai mare, pentru că am făcut parte și din Comisia de Preselecție acelor 230 de video-uri pe care le-au trimis candidații înscriși la secțiunea violoncel. Din cei 230 am selectat 50 care s-au prezentat la București la concurs, așa că din cei 50 au ajuns în finală doar 3, cei care au fost și câștigătorii acestei ediții, 2026.

Ceva mai devreme am avut în Perpetuum mobile și interviul cu președintele juriului, Arto Noras, și acesta spunea, am să-l citez, că cei admiși în acest concurs ar fi putut câștiga acum 50-60 de ani premiul întâi, pentru că atunci se ofereau premiile celor care făceau mai puține greșeli. Astăzi însă nivelul tehnic a fost extraordinar, iar acum s-a pus problema, să spunem așa, numai în privința interpretării.

Așa este, într-adevăr. Nivelul a crescut extraordinar. Așa-i, acum 50 de ani poate ar fi luat toți premiul întâi, pentru că nivelul pe care îl demonstrează astăzi nu-l aveau cei de acum 50 de ani.

Evoluția, să spunem, tehnică și interpretativă, pentru că și despre acest lucru este vorba, la nivel global, pentru că am avut muzicieni, violonceliști de pe toate continentele, să știți că peste tot se cântă la fel de bine. Diferența o fac cei care au ceva special în sunet, în modul de a simți și de a trăi muzica și de o transmite. Dar tehnic vorbind, toți sunt la un nivel impresionant. Așa este.

Dar mai vreau să spun ceva. Și cei care n-au câștigat, n-au ajuns în finală și au luat cele trei premii, de fapt, numai prin faptul că s-au pregătit pentru acest concurs și au cântat o etapă, două sau chiar trei semifinală, de fapt și-au dat lor un premiu. Și un premiu întâi, pentru că pregătirea, cu siguranță, i-a dus într-o altă etapă de evoluție și ei se simt mult mai stăpâni, mult mai încrezători în forțele lor și, cu siguranță, va fi o platformă de evoluție impresionantă chiar pentru cariera fiecăruia dintre ei.

Ultima prezență românească în finala de la violoncel a fost în 2021, cea lui Ștefan Cazacu. Sunteți un promotor activ al tinerei generații de artiști prin activitatea dumneavoastră didactică, dar și prin proiectele la a căror lansare ați contribuit, mă refer… edificatoare argumente, Orchestra Română de Tineret și Violoncellissimo. Cum s-au prezentat tinerii violonceliși români la această ediție a concursului?

A mai fost un finalist la ediția, din 2022 sau 2023, Constantin Borodin și el și prelaureat al concursului.

Da, dar el e din Republica Moldova

Da, dar este și cetățean român, să știți, și acum este prim violoncelist al Filarmonicii George Enescu. Este important și acest lucru pentru cariera lui și a noastră, celor care iubim muzica.

Am avut o prezență românească în etapa întâi, un membru al Orchestrei de Camera Radio, un violoncelist excepțional, Cornelius Zirbo. Sigur că diferențierea s-a făcut, așa cum am spus, prin micile greșeli, dacă au fost, pentru că toți au cântat impecabil. Dar s-a prezentat foarte bine și el și cei din etapa preselecției s-au prezentat foarte bine, că au mai fost încă vreo șapte români care s-au înscris la concurs, nu au ajuns între primii 50, pentru că, așa cum am spus, nivelul la nivel mondial este atât de ridicat, încât pe noi, cei care, să spunem, din generația mea, așa cum a spus maestrul Arto Noras, ne face să ne gândim la faptul că ar fi luat premiul întâi de mult timp.

Maestre, trecem la un alt subiect, pentru că dumneavoastră sunteți managerul Flarmonicii George Enescu și pentru că se apropie deschiderea de stagiune. Vă rog să ne spuneţi în câteva cuvinte la ce să se aștepte melomanii care, iată, ascultă acum Radio România Muzical, de la stagiunea Filarmonicii George Enescu 2026-2027.

Deja în ultimii patru ani, am avut o evoluție a nivelului stagiunii noastre de concerte care a culminat cu ultima stagiune și pot să spun doar atât, că este deja o etapă și mai sus această nouă stagiune, numai prin faptul că deschiderea o facem cu două legende ale muzicii clasice, pianista Martha Argerich și un alt pianist, de data aceasta în postură de dirijor, Mihail Pletniov. Deci două prezențe impresionante.

Aș mai adăuga ceva, că doamna Martha Argerich, care iubește Ateneul Român și care și-a exprimat dorința de a reveni după ce a fost prezentă anul trecut în deschiderea stagiunii noastre camerale, va mai deschide și anul acesta stagiunea camerală în data de 29 septembrie (mărturisesc că aceste două concerte… concertul cameral deja este sold out de o lună de zile) împreună cu mezzosoprana Magdalena Kozena.

Deci începem la un nivel de stagiune pe care dorim să-l păstrăm pe toată durata celor nouă luni de concerte săptămânale pe care le oferim publicului bucureștean și nu numai. Concerte care includ toate capodoperile muzicii clasice, cele importante, pe care publicul le dorește și dorește să le reasculte totdeauna, dar și descoperiri noi, opere în concert. Vom avea lucrări pe care Filarmonica George Enescu le-a comisionat pentru stagiunea noastră, ale unui tânăr compozitor român, dar și prezența unor lucrări ale unor compozitori români dintr-o generație cum ar fi Pascal Bentoiu, Anatol Vieru, care a împlinit 100 de ani de la naștere. Anul acesta este an Anatol Vieru, anul viitor va fi an Pascal Bentoiu, le avem deja incluse în programul nostru, avem Dumitru Capoianu, de exemplu, o lucrare minunată.

Mai avem un compozitor român care este prezent în Franța, Marius Constant, care este de origine română și care a scris câteva lucrări și cred că este prima oară când i se cântă cu Orchestra Filarmonicii o lucrare și, bineînțeles, și alte lucrări, așa cum am spus, din repertoriul clasic, romantic, contemporan și modern.

Nume mari însă vor fi tot timpul. În afară de, cum am spus, Martha Argerich, va fi și Vasily Petrenko, un nume iubit de publicul bucureștean de la edițiile Festivalului Internațional George Enescu.

Noul nostru dirijor principal, e foarte important de spus acest lucru, și-a început stagiunea cu noi printr-un turneu în Italia. Filarmonica a fost prezentă acum trei săptămâni la Festivalul Internațional de la Ravelo din Italia cu un program minunat Enescu-Rahmaninov și revine de data aceasta în postură de dirijor principal în luna martie cu un program extraordinar cu Alexander Gavrylyuk la pian, Viață de erou de Richard Strauss, Concertul de Prokofiev nr. 3 pentru pian și Beethoven, pentru că în anul 2027 se împlinesc 200 de ani de la moartea lui Beethoven, iar Filarmonica George Enescu va pregăti integrala lucrărilor pentru orchestră - simfonii, concerte vocal-simfonice, uverturi… cele mai importante lucrări vor fi prezente în stagiunea noastră, inclusiv integrala concertelor instrumentale pentru pian, pentru vioară, triplul concert, toate vor fi prezente.

Să-i spunem și numele dirijorului, Robert Trevino.

Robert Trevino, care este american de origine mexicană.

Cred că a devenit o tradiție pentru dumneavoastră să vă sărbătoriți ziua de naștere pe scenă. Veți aniversa pe 30 septembrie o cifră rotundă. Cum va fi anul acesta?

Un an ca oricare altul, în care mă bucur de muzică, mă bucur de faptul că chiar și de ziua mea pot oferi din dragostea mea pentru muzică și altora.

Într-adevăr, cu Ansamblul Violoncellissimo cu care am creat de ceva timp, de 30 de ani, de fapt, tot ne întâlnim cu diferite generații de violonceliști pentru că am pornit de la poziția de profesori - studenți, primul în ansamblu și iată, astăzi am dezvoltat-o - profesori, studenți și foști studenți, pentru că ne mărim, să spunem, acest cerc al iubitorilor de violoncel. Ajungem cu formații, într-adevăr, așa cum am văzut, de la 8 până la 100 de violoncele.

Anul acesta, Clasic la puterea a 3-a, continuă cu un turneu național, concerte în anumite regiuni din România, poate unde au mai fost, altele unde n-au mai fost, Iași, Constanța, Râmnicu Vâlcea, Cluj, ajungem la Deva, la Bistrița, de exemplu, dar vom ajunge și la Chișinău anul acesta și la Roma.

Dar și la Ateneul Român, pe 8 noiembrie, nu-i așa, o încheiere clasică a turneului național, iar la Roma veți ajunge în preajma Zilei României.

Zilei Naționale a României, exact. În data de 23 noiembrie vom fi la Roma și în data de 29 noiembrie, la Chișinău.

Maestre, ați avut o vară plină, ca să spunem așa, cu multe proiecte pe care le dezvoltați și le susțineți. Eu nu știu dacă, cel puțin în București, ușile a Ateneului Român au fost închise măcar o lună de zile în vara asta. Nu cred. După stagiune a fost a Athenaeum Summer Festival…

Este un festival pe care l-am conceput cu ideea de a asocia cele două branduri pe care noi le avem în gestiune, Filarmonica George Enescu, care, iată, avem 158 de ani de existență și clădirea Ateneului Român, care are 138 de ani de existență. Cele două branduri, care peste 2 ani vor împlini o anumită cifră specială, 160-140, merită să fie cunoscute împreună.

Acolo este locul în care muzica, clasică înainte de toate, dar și alte genuri muzicale, sigur, cele care sunt potrivite clădirii a Ateneului Român, că nu o să facem concerte heavy metal sau alte lucruri, că nu se potrivește clădirii și avem de protejat o clădire-monument. Dar, deci, cele două branduri prin acest festival au pătruns pentru că facem concerte pe esplanada Ateneului Român, iar în interior programe mai light, mai ușoare, muzică de film, cum a fost anul acesta muzica lui John Williams, de exemplu, și va continua acest proiect pentru că este foarte potrivit pentru cei care nu au descoperit încă nici clădirea Ateneului și nici Filarmonica George Enescu și li se pare că Ateneul nu e pentru ei. Este pentru toată lumea și de aceea ne bucurăm.

Și vara, vreau să spun că sigur că am avut concerte, altele au fost găzduite de către Filarmonica George Enescu, dacă la asta vă refereați în mod special. Și eu personal, organizez la Sinaia, de data aceasta, un festival Enescu și muzica lumii, de 27 de ani. Subliniez acest lucru pentru că este ceva care mă apropie și mai mult de tânăra generație, pentru că acolo au fost create și fondate Orchestrele Naționale de Tineret ale României. Ele își fac stagiile de pregătire la Sinaia și primul lor concert al unor generații acolo s-a desfășurat și acolo se vor desfășura și următoarele, să spunem, concerte ale altor generații de tineri muzicieni. Este un loc în care tinerețea, entuziasmul lor se îmbină extraordinar cu profesionalismul unor mari artiști, cum a fost Cristian Măcelaru sau Cristian Mandeal, prezenți în cadrul festivalului, dirijând și educând acești tineri din cadrul Orchestrelor Naționale de Tineret ale României, adică Orchestra Junior, Orchestra Sinfonietta și Orchestra Română de Tineret.

Și Orchestra de Tineret a Turciei a fost invitată în această ediție cu dirijorul Cem Mansur, care a avut două concerte speciale atât la Sinaia, cât și la București. Am deschis Ateneul pentru acest concert extraordinar.

Formații camerale, pentru că aceste orchestre își desfășoară activitatea și pe direcția muzicii de cameră, pentru că creativitatea se referă la mai multe persoane, două, trei, patru și după aceea ajungem la orchestră.

Cu cât descoperim mai devreme frumusețea creativității colective, cu atât e mai bine pentru un muzician, să trăiască din această profesie, să se bucure din totdeauna și de la început până la sfârșit de această muzică.

Ce mai face prietenul dumneavoastră, violoncelul?

Mă așteaptă să-l cânt. Deci, așa este, să știți că nu m-am îndepărtat de violoncel, nu o să mă îndepărtez. Deci, când am ocazie, mă bucur. De fapt, uneori aș spune că violoncelul, sau să cânți la un instrument este într-adevăr o muncă… sigur că este ca la sportivi. Ne pregătim în fiecare zi ca să putem să avem o musculatură pregătită să putem apărea pe scenă. Partea de afectivitate nu dispare oricum niciodată, dar e nevoie de antrenament, e nevoie de pregătire fizică și așa mai departe.

Mie îmi place, mi-a plăcut întotdeauna să studiez ca să mă pregătesc înainte de a apărea pe scenă. Deci, nu este o corvoadă să studiez zilnic sau să fac game, studii, exact exercițiile care sunt necesare unei pregătiri profesionale. Deci, mă așteaptă în fiecare zi.

Sunt zile, într-adevăr, când aproape că seara sunt supărat eu că nu am putut să mă apropii de prietenul meu de-o viață, violoncelul, dar el mă așteaptă a doua zi și este generos cu mine și îmi oferă cele mai frumoase sunete.

Maestre, vă mulțumesc pentru prezență. Vă urez încă de pe acum la mulți ani, sănătate și împliniri pe toate planurile! Să aveți aceeași putere de muncă și energie cu care puneți în practică aceste proiecte culturale, pentru că în timpurile pe care le trăim să știți că sunt foarte, foarte importante.

Mulțumesc!