„Vă mulţumesc pentru prezenţa dumneavoastră astăzi aici pentru a ne aminti de Dinu Lipatti - unul dintre cei mai reprezentativi muzicieni români - acum, în anul centenarului naşterii sale şi în preajma datei în care am comemorat 67 de ani de la trecerea sa la cele sfinte. Dinu Lipatti, un muzician complex, pianist de geniu, compozitor de mare talent, dirijor, critic, profesor şi, nu în cele din urmă, fotograf. Fiecare dintre aceste ipostaze ale lui Dinu Lipatti merită a fi aprofundate.”

Este introducerea caldă prin care ne-a întâmpinat luni, 4 decembrie 2017, colega noastră, muzicologul Monica Isăcescu, la o serată aflată sub semnul centenarului naşterii lui Dinu Lipatti, găzduită de Muzeul Naţional "George Enescu". Am participat la un concert-conferinţă încărcat de substanţă, de emoţie profundă pentru apropiaţii şi iubitorii artei lui Dinu Lipatti şi de multe noutăţi.

Astfel, doi cercetători extrem de pasionaţi de personalitatea muzicianului deşi, poate în mod surprinzător pentru unii dintre noi, nemuzicieni, au revelat aspecte inedite legate de viaţa şi muzica lui Lipatti. Canadianul Mark Ainley, deja recunoscut în cercurile admiratorilor lui Dinu Lipatti pentru faptul că a reuşit să dubleze numărul de minute de înregistrări existente cu pianistul, ne-a prezentat câteva noi înregistrări cu Lipatti interpretând lucrări de Brahms şi Scarlatti, pe care le-a găsit într-o colecţie privată. Acestea vor apărea pe disc în Statele Unite ale Americii, la Casa Marston Records. Orlando Murrin, un alt cercetător cu contribuţii importante în domeniul vieţii lui Lipatti, ne-a dezvăluit, printr-o intervenţie video, povestea modului în care a descoperit primul film în care apare şi Dinu Lipatti şi care a putut fi urmărit în premieră mondială pe 28 noiembrie 2017 la Londra.

Nu a lipsit nici umorul din peisajul acestei seri lipattiene. Expunerea Monicăi Isăcescu, intitulată "Lipatti şi umorul muzical - Lettre valsante a adus în lumină, pe de o parte latura nebănuit de jovială a personalităţii muzicianului şi, pe de alta, acest cântec semnat de Lipatti, descoperit de autoare în arhiva Fundaţiei "Paul Sacher" din Basel, "Lettre valsante", pe care l-am putut asculta în primă audiţie absolută, în interpretarea sopranei Irina Ionescu şi a pianistei Raluca Ouatu.

Celelalte două momente muzicale ale serii ne-au fost oferite de violonista Raluca Stratulat, violoncelistul Bogdan Eugen Popa şi pianista Oana Rădulescu Velcovici.

Nu în ultimul rând, jurnalistul Ştefan Costache ne-a vorbit despre publicarea în premieră a corespondenţei dintre Dinu Lipatti şi Clara Haskil, George Georgescu, Paul Sacher, Nikita Magaloff şi Henri Gagnebin. Acest al doilea volum de scrisori va apărea la Editura Grafoart, în continuarea celui publicat în luna martie, care înfăţişa un frumos tablou al prieteniei dintre Lipatti şi trei dintre profesorii săi: Mihail Jora, Florica Musicescu şi Nadia Boulanger.

„Cele două volume de scrisori Lipatti apărute anul acesta la editura Grafoart alcătuiesc, prin cele peste o mie de pagini, un instrument strict necesar şi fără precedent în peisajul publicistic de la noi şi nu numai de la noi pentru cunoaşterea şi înţelegerea lui Lipatti. Volumul al doilea, care se află în faza de tipar, reuneşte corespondenţa cu pianista Clara Haskil - marea sa prietenă, George Georgescu - dirijorul lui preferat, cu dirijorul elveţian Paul Sacher - un constant şi entuziast susţinător al lui Lipatti; de asemenea, Henri Gagnebin - directorul Conservatorului din Geneva unde Lipatti a fost profesor, un alt mare protector al său şi cu pianistul Nikita Magaloff - de asemenea, bun prieten cu muzicianul român. Scrisorile apar, cele mai multe dintre ele, în premieră.”

Concluziile serii îi revin, desigur, Monicăi Isăcescu:

„Ne bucurăm să fi putut prezenta în această seară la Muzeul Enescu, în premieră pentru publicul românesc, primul film descoperit ce conţine secvenţe în care apare şi muzicianul nostru, Dinu Lipatti. Sper că publicul a apreciat aceste momente şi că aplauzele de la final au reflectat acea emoţie a serii.”