Radio România Muzical difuzează în fiecare joi și vineri, de la ora 15.30, începând cu 13 noiembrie, toate înregistrările concertelor susținute de Sergiu Celibidache în România - documente sonore unice păstrate în arhiva Radio România. Impresii după primul concert susținut la revenirea în țară, la pupitrul Orchestrei Radiodifuziunii din Stockholm, la Sala Radio, în 11 iunie 1970, într-un interviu păstrat de atunci în arhiva Radio România, o ocazie unică de a-l auzi pe Sergiu Celibidache vorbind în limba română.

Maestre Celibidache, să începem cu publicul, pentru că de el v-ați despărțit de câteva momente. Ce puteți să ne spuneți despre primirea care v-a făcut-o în această prima seară de concert?

Este o primire călduroasă, însă eu sunt puțin deziluzionat de public. Întâi, ei vorbeau în timpul concertului și m-au deranjat de foarte multe ori în al doilea timp al lui Hindemith, pentru că lipsea concentrarea, nu sunt obișnuiți poate, nu știu ce se întâmplă. Mi-a rămas cam pe inimă chestia asta.

Se spune de obicei că publicul românesc este un public foarte călduros.

Asta este părerea matale.

Și foarte generos.

Să știi că nici căldură mare n-am găsit, nici căldură mare și nici concentrarea la care mă așteptam. Poate că muzica e prea grea, știu eu, poate că este un program puțin neobișnuit pentru dânșii.

Dar referitor la sală, la acustica ei?

Acustica e foarte bună, sala, naturalmente are o capacitate limitată, ar trebui să fie puțin mai mare, dar acustica, sunetul are o calitate, însă forma platformei este complet greșită, este prea profundă orchestra și este prea mare distanță între ultimii suflători și centrul sunetului, așa că sunt anumite interferențe de ritm, sunt anumite decalaje, se simt puțin înapoi, pentru că ei cântă împreună, însă distanța între ultimul suflător și ultimul dintre ei fiind de 20 de metri, dus și întors face 40, deci este această mică diferență care se-aude. Nu au gândit prea bine forma platformei pe care stă orchestra. Trebuie făcută mai funcțională, trebuie făcută cu criterii muzicale, nu cu criterii acustice. Criteriile acustice nu sunt întotdeauna criterii muzicale. Aici trebuie să limitezi distanțele între diversele fonte, cum se spune, izvoare de sunet și să strângi și să concentrezi orchestra ca să poată fiecare de la locul lui controla ce face el și în special ce fac ceilalți. Aici e foarte greu, el aude mult înapoi viorile, trombonii. De foarte mult trebuia să cânte după baghetă în loc să cânte natural, auzind ce fac ceilalți. De foarte multe ori, dumneavoastră nu vă dați seama.

Mici secrete de profesie. Maestre Celibidache, primele impresii după aceste 48 de ore petrecute din nou printre noi, printre români...

Ce mi se pare extraordinar, și spun asta după ce am cunoscut lumea întreagă, este cât sunt de drăguți oamenii, cu toate greutățile, pentru că la voi există greutăți, cum există de altfel și în țările din vest. Ori nu se vede, dom'le, sunt o gentilețe, oriunde, pe stradă, cu șoferul, cu oamenii de la radio pe care i-am cunoscut, la hotel. Sunt o gentilețe, un izvor neterminat, ori asta este capitalul vostru, al nostru.

Da, sigur, asta voiam să adaug, de fapt, al nostru.

Asta m-a frapat în primul rând, pentru că în Anglia există o politețe destul de superficială și convențională. În Suedia, oamenii sunt foarte reci, în Italia sunt foarte superficiali, sunt drăguți, dar sunt drăguți cu toții. Sunt într-un mod impersonal, nu participă, ce vreți cutare, cum vrei să facem. Până acum, n-am avut niciun fel de pană. I-am rugat pe domnii de la radio să avem un fel de serviciu de ordine ca să nu intre nimeni la repetiții, nu din cauză că nu vreau eu, ci orchestra nu lasă deloc să intre nimeni la repetiții, ori a fost o ordine perfectă. Așa că, primele mele 24 de ore sunt, într-adevăr, o surpriză și în bine. Mă așteptam să găsesc oamenii mai "mâncați" de probleme, de timp ș.a.m.d., de prefacerea asta mare pe care o trece țara, ori nu se vede, au rămas drăguți, gentili, latini, spontani, cu zâmbetul pe buze.

Asta este părerea dumneavoastră?

Da, eu sunt ieșean.

Și nu dați un concert și la Iași?

Am vrut, însă, iarăși, suprafața scenei e așa de mică, deschizătura are numai 11 metri, nouă ne trebuie 160 de metri pătrați. Lipsesc vreo 11 muzicieni, care din diverse motive nu au putut să vină. Dacă ar fi venit toți nu am fi putut să intrăm, deja, așa, cu orchestra mică și vezi că am ocupat până la ultimul sfert de metru pătrat. Dacă am să am material, vara asta am două luni de vacanță, aș putea să văd două, trei partituri. Mă interesează, am vrut să cânt o bucată românească, n-am avut cu cine. Nici măcar un bis n-am găsit. Am întrebat. Erau niște bucăți de Rogalski, de-ale lui Silvestri, dar cine știe unde sunt...

Și atâția băieți tineri așteaptă să fie cântați.

Asta este vina voastră, aici trebuie să faceți ceva. De câte ori am cerut, mi s-au trimis întotdeauna aceleași lucrări, destul de slabe, după părerea mea și întotdeauna aceleași. Eu nu am legătură, nu știu ce se face în România. Eu nu pot să vin pentru un concert. Eu dacă vin, vin pentru un lucru constructiv, ori la noi sunt interese organizate, noi suntem o țară fără școală, marele meu merit, dacă pot să spun așa, este că am pus multă școală și multă carte în tot ce fac, ori asta aici nu se poate nici aplica. Ca să poți să aplici trebuie să distrugi, trebuie să faci o operație așa de complicată, ori în situația dumneavoastră nu-i nici cine să facă operația, nu-i nici cine să accepte principiul unei operații, pentru că lucrurile trebuie să meargă înapoi. Dacă ar fi după mine, eu aș închide toate orchestrele, trei luni de zile, aș face un curs de fenomenologie cu toți muzicienii, cu dirijorii tineri, un curs de dirijat, după aceea, deschidem prăvălia. Dar așa, ce faci!? Noi avem dirijori români pe care voi îi trimiteți în străinătate care ne fac de râs. Dacă i-ați plăti, dacă ați ajuta dușmanii pe care îi aveți în lume să vă facă de râs, n-ați alege mai bine. Și o spun în cunoștință de cauză și cu durere în suflet, pentru că sunt român și am rămas român, și chiar dacă eu nu văd lucrurile cum le vedeți voi din politic, eu nu mă amestec într-asta, dar eu sunt ca România să figureze, să facă peste tot o impresie extraordinară.

În ultimul timp, cum e privită țara noastră în Suedia?

Cu mare simpatie. Din punct de vedere politic a câștigat enorm după atitudinea lui Ceaușescu, a câștigat. Suntem toți chiar români, chiar politicienii români, fiecare combate starea de lucru actuală. Sunt toți pentru Ceaușescu, pentru că, într-adevăr, asta este, cum vrei să spui, destinul nostru, să ne batem în felul ăsta cu cine trebuie.