Xavier Diaz-Lattore conduce pe 21 martie 2026 concertul ansamblului de muzică veche „Sempre”, de la Ateneul Român. Muzicianul catalan a purtat un dialog despre acest eveniment cu Ana Sireteanu:

Reveniți la București pentru a susține un concert alături de ansamblul „Sempre", prilejuit de Ziua Muzicii Vechi. Cu ce gânduri așteptați reîntâlnirea cu publicul român?

Acest concert de pe 21 martie este prima mea ocazie de a colabora cu ansamblul „Sempre”, ei m-au invitat să lucrăm împreună la un nou proiect și este un program bazat pe muzica barocă italiană de secol XVII pentru vioară sau mai multe viori și basso continuo. Cât despre relația mea cu publicul român, am concertat deja de multe ori în ţara dumneavoastră și am găsit de fiecare dată un public foarte atent și receptiv la muzică, foarte sensibil și cald. Este minunat să revin să cânt în România!

Așa cum ați spus, programul propune muzică barocă italiană semnată de compozitori care au contribuit la formarea potențialului expresiv al instrumentului cu coarde și arcuș. Care sunt particularitățile acestei muzici de secol XVII?

Prima denumire a fost L'arco italiano, adică arcușul italian. Noi ne concentrăm în acest concert pe muzica de la începutul secolului al XVII-lea până la Arcangello Corelli, în care puteți observa o evoluție interesantă a modului în care compozitorii scriau pentru vioară și ansambluri de viori. Vom cânta în diverse formații: vioară sau două viori și basso continuo - care însemna în acea epocă acompaniamentul, iar aici vom avea clavecin, două lăute, violoncel și contrabas; vom mai prezenta piese pentru două, trei sau patru viori și violă. Așadar, avem o mare varietate de lucrări care acoperă tot secolul al XVII-lea și cred că nu există o modalitate mai bună de a sărbători ziua lui Johann Sebastian Bach, ceea ce numim astăzi Ziua Internațională a Muzicii Vechi, decât cu această muzică și acești muzicieni interesați de muzica veche și instrumentele de epocă - și pentru mine este o oportunitate extraordinară să lucrez cu acest minunat ansamblu din România, „Sempre”.

Cum ați descrie modul în care omul contemporan se identifică sau înțelege muzica secolului al XVII-lea?

Muzica barocă și, în general, muzica veche este foarte bine primită de public, iar în ultimii ani este privită dintr-o perspectivă proaspătă, nouă, diferită de cea de acum 50 de ani, când orchestrele cântau pe instrumente moderne și cu o abordare modernă. Dar, de la așa-numita renaștere a acestei muzici - adică de când sunt folosite instrumente de epocă și artiștii se preocupă de studierea și interpretarea acestui repertoriu în maniera originală -, aceste lucruri i-au conferit acestei muzici o sonoritate mai ușoară, aproape diafană și cred că publicului îi place acest lucru.