David Balogh este un tânăr vocalist român de jazz care a studiat la prestigiosul colegiu Berklee din Statele Unite. El a revenit în țară și pregătește albumul de debut și un turneu național. Pentru mai multe informații îl avem la telefon chiar pe David Balogh, căruia îi spunem bun venit la Radio România Muzical.

Vă salut. Mulțumesc mult de invitație.

Îți propun să începem cu experiența ta din Statele Unite, cu cine ai studiat acolo, cum te-a schimbat ca muzician această experiență?

Am avut ocazia să studiez cu niște profesori importanți pentru lumea aceasta a jazz-ului în care ne învârtim. Doar așa câteva nume care îmi vin la prima mână: Walter Smith III, John Patitucci, Danilo Perez. De altfel sunt și foarte mulți artiși care vin pur și simplu în vizită pe la facultate și cu care ai ocazia să vorbești. Experiența de acolo m-a schimbat, cred eu, într-un mod fundamental. N-am simțit până nu m-am uitat în spate la parcursul meu, când mi-am dat seama că lucrurile s-au schimbat destul de tare în felul meu de a aborda muzica și arta de când sunt acolo. E cu siguranță o experiență inedită.

Ai avut și concerte în America?

Pe lângă jam session-uri la care am luat parte și am cântat o piesă-două am avut un concert la un spațiu care se numește Faro Cafe, în Cambridge, lângă prestigioasa facultate Harvard, unde am cântat chiar ce se află și pe acest album care urmează să iasă la finalul verii în format digital și în format fizic odată cu începerea acestui turneu de care ați pomenit dumneavoastră și anume jazz românesc. A fost foarte palpitant să vezi o mână de oameni, o parte americană, o parte din alte țări cum cântă Șaraiman lângă Harvard.

Fiindcă ai pomenit de album, dă-ne mai multe detalii despre el.

Este un album pe care eu l-am gândit deja de foarte mult timp. Deja de câțiva ani fac mini-turnee prin țară cu acest concept de jazz românesc, cumva o altă față. Eu îl numesc jazz românesc. Este un titlu digerabil, dar desigur, nu mă refer aici la Aura Urziceanu sau Richard Oschanitzky, care sunt un jazz românesc veritabil, ci mai degrabă la niște motive autohtone, muzicale, sonice pe care le-am luat și le-am transpus în zona asta. Albumul este înregistrat la studiourile Q Division din Boston, împreună cu o mână de muzicieni extraordinar de talentați, tot de acolo. Am ținut dinadins ca albumul să fie înregistrat cu muzicieni străini în afară de mine, pentru că am vrut să trag eu pe cât posibil de mult în direcția tradiției și să-i las pe ei să exploreze acest câmp muzical fără niciun fel de preconcepție. Ei nu știu muzica asta și atunci nu le este întipărită în creier și abordarea lor este complet crudă, naturală, efervescentă, dacă vreți, și cred că a ieșit ceva foarte frumos. Prima jumătate a albumului este mai degrabă dedicată unor omagii. Avem piese de genul Cine iubește și lasă, La Obreja într-o grădină, iar pe a doua jumătate aici sunt mai degrabă compoziții originale. Una dintre ele este inspirată dintr-o suită de pian și violoncel de Enescu, deci iată și aici există desigur câteva omagii. De altfel tot albumul este împânzit de referințe la diverse lucruri din cultura urbană românească curentă și trecută. Am încercat pe cât posibil să fac acest album să fie, cum l-am numit eu, un instantaneu în tranziție, căci nu sunt în niciun caz un expert în muzica balcanică sau românească și atunci am ales să mă surprind pe mine cum sunt astăzi în acest moment, un tânăr fascinat de muzica asta și care doar vrea să-și împărtășească munca cu publicul.

Revenind însă la turneul de promovare pe care îl pregătești, spune-ne cu cine vei cânta. Vor veni colegii tăi din Statele Unite sau organizezi o trupă locală cu muzicieni în români?

Există un membru local, Vitalyos Lehel, dar la tobe și la pian vor fi cei doi care sunt originali pe album. Rick Son este pianistul, este canadian de origine coreeană și Max Close din Statele Unite, vor fi aici în luna iulie cu mine la toate datele acestui turneu.