Recitalul de duminica aceasta este dedicat memoriei pianistului și profesorului Constantin Ionescu-Vovu. Ce a însemnat pentru dumneavoastră această personalitate a muzicii românești?

Constantin Ionescu-Vovu a însemnat foarte mult pentru mine și pentru colegii mei. El face parte din una dintre cele mai importante școli de pian din România. A fost elevul doamnei Silvia Șerbescu, din punctul meu de vedere cea mai mare pianistă română, care, la rândul ei, a fost eleva lui Alfred Cortot. Ca pianist, eu m-am format și am evoluat ca student sub îndrumarea domniei sale. În calitate de muzician, a însemnat chiar și mai mult.

Programul include lucrări de Frédéric Chopin și Claude Debussy. Ce a determinat alegerea acestui repertoriu? Există o legătură între lucrările alese și pianistul Constantin Ionescu-Vovu?

Alfred Cortot rămâne unul dintre marii interpreți, a fost și mentorul lui Dinu Lipatti, așadar, vă dați seama că Frédéric Chopin a însemnat foarte mult și pentru maestrul meu. Alegerea mea se datorează faptului că Debussy continuă, în impresionism, linia lui Chopin, așa cum Ravel merge pe linia lui Liszt. Din punctul meu de vedere, Chopin reprezintă un ideal sonor, belcanto. În evoluția mea ca pianist au fost câteva momente importante legate de memoria lui Frédéric Chopin și a lui Dinu Lipatti. Aici pot să menționez un recital pe care l-am avut acum ceva vreme la Żelazowa Wola, unde s-a născut Chopin, și un recital la Besançon, în memoria marelui pianist Dinu Lipatti, cu lucrări și de Chopin, pe care Dinu Lipatti le-a interpretat în ultimul său recital.

Pe scenă veți urca alături de pianistul Racz Aladar, discipol al aceluiași profesor, și veți interpreta Mica suită pentru patru mâini de Claude Debussy. Cum a luat naștere această colaborare și cum a decurs pregătirea acestui recital?

Eu îl cunosc pe Racz Aladar de când eram studenți. Este prima dată când vom evolua împreună pe scena Ateneului Român, așa că va fi o noutate și pentru noi și pentru public.

Sunteți la rândul dumneavoastră profesor și formați noi generații de pianiști. Ce ați preluat din stilul pedagogic al maestrului Ionescu-Vovu și simțiți că transmiteți mai departe?

Nu cred că este suficient acest interviu pentru a discuta multiplele aspecte ale școlii pedagogice pe care am încercat să o deslușesc. În primul rând, dragostea pentru muzică, definirea unei frazări muzicale bune, interpretarea muzicală și o gândire specifică a pianistului, în ceea ce privește actul artistic. Acestea ar fi niște repere. Mai mult decât atât, studiul individual cu fiecare student și dorința permanentă de a împărtăși ca un frate mai mare din tot ce am învățat și din tot repertoriul pe care l-am parcurs; și aceste lucruri le-am învățat de la maestrul Constantin Ionescu-Vovu.

În final, ce ați dori să simtă publicul în timpul acestui recital și ce mesaj ați dori să transmită el ascultătorilor care nu au avut ocazia de a-l cunoaște pe pianistul Constantin Ionescu-Vovu?

Constantin Ionescu-Vovu a fost un monument de cultură. Înainte de toate, a avut abordări, stiluri variate. Nu s-a oprit la un compozitor și nici doar la partea pianistică a gândirii sale. Sper ca acest recital să cuprindă mai multe repere artistice, estetice și să fie un prinos adus artei sale interpretative. Sper ca maestrul să rămână în memoria și în inima ascultătorilor, ca aceștia să își amintească de el de fiecare dată când vom cânta fiecare dintre noi pentru marele nostru mentor.