În contextul Zilei Mondiale a Radioului, care are ca temă "Inteligența artificială și radioul", violonistul Valentin Șerban a stat de vorbă cu colega noastră, Ioana Țintea, despre impactul AI asupra muzicii clasice.

Valentin Șerban, încep dialogul nostru cu o întrebare directă. Folosiți inteligența artificială?

Da, cu siguranță că folosesc și cred că toți o folosim și dacă știm și dacă nu, pentru că, până la urmă, toată lumea are un telefon mobil și inteligența artificială e integrată în tot ce folosim. Încerc să mă ajut de ea pe cât posibil.

Este un instrument real de sprijin pentru muzicieni?

Poate fi și un instrument de sprijin, poate fi și distructiv. Probabil ca orice altă tehnologie, dar dacă învățăm să o folosim, sigur este un real ajutor. Am auzit tot felul de tentative de compoziții făcute artificial și sigur că este un domeniu controversat, pentru că este primit cu reticență față de oameni. Oarecum, pe bună dreptate, dar din nou, cred că dacă e folosit inteligent, poate fi folositor. Din fericire, totuși, muzica clasică nu este și nu cred că va fi foarte afectată de această tehnologie. De fapt, ce are la bază muzica clasică? Are exprimarea umană, ceea ce e foarte greu de imitat de către altceva.

Aș vrea să facem un exercițiu de imaginație. Cum ați aborda interpretarea unei lucrări compuse de inteligența artificială, având în vedere că interpretul este, prin definiție, mesagerul compozitorului? Ce anume ar traduce interpretul în acest caz?

Nu știu. Este o întrebare profund filosofică, pentru că ajungem să vorbim despre conștiința umană, ceea ce nimeni nu știe ce este.

Noi putem alege să credem că suntem niște mașini biologice, sau putem alege să credem că suntem ceva mai presus de atât și că avem o conștiință umană, indiferent ce ar însemna asta. Dar, până la urmă, dacă o lucrare reprezintă niște sentimente valide, fie ele produse de un om sau de altceva, eu cel puțin nu mă împotrivesc. Dacă aud ceva și mă mișcă, nu vreau să fiu ipocrit și să zic că nu este compus de un om și nu are valoare, adică încerc să fiu obiectiv.

Cum ar trebui, în opinia dumneavoastră, să se poziționeze instituțiile culturale și aici aș menționa și radioul public față de această evoluție tehnologică?

Oamenii trebuie să învețe să gândească critic. Cred că acesta e marele pericol al tehnologiei și, în cazul ăsta, al inteligenței artificiale. Faptul că oamenii, de foarte multe ori, nu disting între ceea ce este real sau este un produs fictiv. Atunci, cred eu că datoria instituțiilor este de a încerca de a forma o gândire critică în copii, ca aceștia când cresc să poată judeca puțin mai obiectiv. Asta cred că lipsește.

De Ziua Mondială a Radioului, sărbătorită pe 13 februarie, ce mesaj aveți pentru ascultătorii Radio România Muzical?

Să se bucure cât mai mult de această tehnologie care încă există. Cine știe cât va fi practicat acest lucru în viitor? Până la urmă este o tehnologie oarecum conservatoare, să asculți un radio când, de fapt, poți prin alte medii să asculți orice ai vrea, dar cred că are un anumit farmec, așa că, să se bucure de el cât mai este posibil.