Violonistul Valentin Șerban va susține duminică, 16 noiembrie 2025, de la ora 19:00, un recital la Ateneul Român, alături de pianistul Mihai Diaconescu. Artistul a vorbit despre acest eveniment, despre activitatea sa recentă, dar și despre proiectele sale, într-un interviu realizat de Cristina Cîrjan.

Programul recitalului de duminica aceasta acoperă un repertoriu divers, de la barocul lui Tomaso Antonio Vitali până la secolul XX cu Sonata de Serghei Prokofiev. Ce v-a inspirat în alcătuirea acestui parcurs muzical și ce legătură ați dori să creați între aceste universuri sonore atât de diferite?

Încercăm mereu să alegem repertoriu cât mai variat. Sigur, nu mereu este un fir intelectual între lucrări. În cazul acesta, am încercat să parcurgem cât mai multe perioade, începând cu Tomaso Antonio Vitali. Teoretic, lucrarea este una preclasică, dar nu există niciun manuscris original; este o piesă compusă, cel mai probabil, de August Wilhelm, care a făcut transcripția. Apoi trecem la clasicism - cele trei sonate opus 12 de Ludwig van Beethoven, pe care avem în plan să le cântăm pe toate - în cazul ăsta, Sonata în re major numărul 1. Urmează romanța de Antonín Dvorak, care este foarte puțin cântată - tema romanței face parte dintr-un cvartet de Dvorak, este tema părții a doua. Continuăm cu Sonata nr. 2 în re major de Serghei Prokofiev, care original a fost scrisă pentru flaut, dar Prokofiev, împreună cu David Oistrach, a transcris-o pentru vioară și pian. Probabil este o variantă puțin mai reușită, deoarece vioara are posibilități expresive mai largi. Încheiem programul, întorcându-ne la romantism, cu Scherzo-Tarantella de Henryk Wieniawski, piesă pe care compozitorul i-a dedicat-o marelui violonist Pablo de Sarasate.

Ați mai cântat recent cu pianistul Mihai Diaconescu, atât în țară, cât și în străinătate. Ați susținut un recital inclusiv săptămâna aceasta, la Brașov. Cum a evoluat colaborarea voastră de-a lungul timpului și ce credeți că o face să funcționeze atât de bine?

Noi ne-am cunoscut acum 3 ani. Este o relație proaspătă, dar foarte repede am fost uniți de niște scopuri comune - în primul rând, dragostea de muzică, în al doilea rând, dragostea de muzică de cameră. În România, muzica de cameră este un domeniu puțin neglijat. De aceea, încercăm cât mai mult să cântăm și repertoriul mai cunoscut, dar și repertoriul pe care publicul nu îl prea cunoaște. Cel puțin până acum, pare să funcționeze.

Avem din ce în ce mai mulți oameni, încercăm să facem câte un turneu în fiecare an și ne propunem ca, atunci când pregătim un repertoriu interesant, să legăm mai multe concerte prin țară pentru a încerca să arătăm oamenilor cât de interesantă poate fi și muzica de cameră, nu doar cea simfonică.

Cea mai recentă apariția dumneavoastră pe scena Ateneului Român a avut loc în cadrul Festivalului Internațional "George Enescu", în luna septembrie. Cum ați trăit această experiență?

Urc pe scena Ateneului Român cu mare drag de fiecare dată. A devenit a doua mea casă, deși eu nu sunt bucureștean. Este o onoare să cânt în cadrul Festivalului "George Enescu" și de fiecare dată mă bucur extrem de tare să pot face asta. De asemenea, să pot cânta cu o orchestră de top - cu Filarmonica din Rotterdam, dar și cu un mare muzician precum dirijorul Lahav Shani, este o experiență unică și sper ca în viitor să mai am astfel de colaborări.

Anul acesta ați fost protagonistul a numeroase concerte și recitaluri. Care dintre acestea considerați că v-au marcat în mod deosebit cariera și de ce?

Fiecare concert sau recital vine cu anumite dificultăți sau, în funcție de împrejurări, cu anumite oportunități. Încerc să am o activitate cât mai diversă. Încerc să cânt și în orchestră, să am concerte ca solist cu orchestra, dar să am și concerte camerale. Eu cred într-un progres pe termen lung, pe care îl poți face în momentul în care ai o activitate cât mai largă.

În ceea ce privește publicul, din ce am observat, dorința este din ce în ce mai mare, așa că pare că eforturile noastre și eforturile instituțiilor muzicale nu sunt în zadar.

Și după evenimentul de la Ateneul Român, ce proiecte sau planuri aveți în viitorul apropiat?

Cel puțin în ceea ce privește muzica de cameră, am planuri pentru anul următor, împreună cu pianistul Mihai Diaconescu. Pregătim integrala sonatelor de Ludwig van Beethoven - de aceea fiecare recital conține una dintre aceste lucrări. Urmează anul Beethoven. În plan personal, fiecare dintre noi are concerte proprii. Vrem să învățăm cât mai mult repertoriu, să aducem lucruri noi pe scenă, sau lucruri mai puțin abordate. Predăm, eu sunt de asemenea profesor. Încercăm să îmbinăm cât mai multe proiecte, după cum am spus. Trăim viața aceasta muzicală la cel mai intens nivel.