Astăzi, de la ora 10.00, la Ateneul Român începe semifinala secțiunii Vioară a Concursului Internațional George Enescu. Printre cei șase tineri violoniști care vor urca pe scenă se numără și Iohan Coman, reprezentantul României. Născut la Paris, Iohan Coman a studiat în Franța, România și Republica Moldova, iar acum este student la Royal Academy of Music din Marea Britanie. Despre ce înseamnă pentru el participarea la Concursul Enescu, Iohan Coman a stat de vorbă, cu o zi înainte de semifinală, cu  Ioana Țintea.

Johan Coman, sunteți unul dintre cei șase violoniști ajunși în semifinala Concursului Internațional "George Enescu". Ce simțiți acum cu doar o zi înainte de acest moment? Ce înseamnă pentru dumneavoastră această etapă?

Înseamnă foarte mult, e o plăcere enormă și sunt în primul rând recunoscător să fi ajuns până în semifinală. Adică e mare lucru și de multe ori nu te aștepți, poate, dar uite că am reușit și, cum am zis, sunt foarte recunoscător și e chiar o plăcere să fiu aici, e un mediu foarte, foarte plăcut.

Când ați luat decizia să participați la Concursul Internațional "George Enescu"?

Să vă spun sincer, decizia am luat-o cu o ediție trecută la care am aplicat și nu am intrat, din păcate. Și asta m-a motivat mai mult să reaplic și să ajung aici, la București.

Ați început să cântați foarte devreme și ați avut primul concert ca solist la 8 ani. Cum vă amintiți acea perioadă?

Mi-aduc aminte, la Bacău, la Filarmonica Mihail Jora, erau concertele de vară anuale. Aveam ocazia să cântăm cu Filarmonica și, desigur, era ceva extraordinar.

Ați avut parte de profesori foarte importanți și de întâlniri care v-au influențat parcursul muzical. A existat un moment sau un om care v-a schimbat decisiv drumul?

Da, trebuie să fiu sincer să spun că profesoară actuală din Londra, So-Ock Kim, e cea care probabil mi-a deschis foarte multe orizonturi. Da, mi-a deschis ochii, practic, la tot ce înseamnă muzică, artă și a fi muzician și nu un artist.

Ați câștigat concursuri internaționale, ați cântat la Wigmore Hall, dar și pe alte importante scene internaționale, iar acum ați ajuns în semifinala Concursului Enescu. Simțiți că lucrurile încep să se așeze într-o direcție profesională clară?

Sper din tot sufletul că, da, încep să mă îndrept către acea stabilitate profesională, să zicem, cu toate că nu cred că există întotdeauna o stabilitate absolută. Dar îmi doresc din tot sufletul, da, să mă îndrept către o carieră care să vină cât mai devreme.

Mi-ar plăcea ca publicul român și cel străin, de ce nu, să mă cunoască pentru persoana din spatele instrumentului. Și aș spune că sunt o persoană simplă și onestă care încearcă să transmită publicului tot ceea ce simte prin muzica cântată.

Concursurile îi obligă pe muzicieni să se compare permanent. Cum reușiți să nu transformați competiția într-o luptă cu ceilalți și să rămâneți concentrat asupra propriei muzici?

Întotdeauna, din fericire, am reușit să nu fac comparații cu ceilalți, pentru că sunt conștient că toți concurenții sunt foarte buni și nivelul de obicei este înalt. Și comparația ar duce doar la distrugere, adică nu m-ar ajuta absolut deloc.

De asta prefer să nu îi ascult pe ceilalți, să nu mă interesez de ceilalți concurenți, ci să-mi văd de pregătirea mea și de repertoriul meu. Și cumva să zicem că mă închid pentru perioada concursului în camera de hotel sau oriunde aș sta și încerc să dau tot ce am mai bun.

În prima parte a semifinalei veți interpreta Sonata a treia în la minor pentru vioară și pian de George Enescu. De ce această alegere?

Zic eu că mă reprezintă destul de bine. Provin dintr-o familie în care am avut ocazia să trec și prin muzică lăutărească, folclorică românească și a avut influență asupra dezvoltării mele. De asta am ales special Sonata a treia.

Pentru prima dată, semifinala Concursului Internațional "George Enescu" se va desfășura în format Play&Conduct. Cum vi se pare această nouă experiență?

Nu este prima oară, dar este prima oară cu un concert integral de Mozart. Deci e ceva nou pentru mine, dar acesta ar fi un aspect foarte important pentru un muzician complet. Trebuie să fii pregătit pentru așa ceva.

Vorbim mult despre talentul tinerilor muzicieni, dar mult mai puțin despre presiunea psihologică, disciplină și sacrificii. Care este prețul real pe care îl plătește un tânăr care își dorește o carieră internațională?

Da, presiunea într-adevăr este enormă. În special, cred că în zilele noastre e una și mai mare decât ar fi fost poate în trecut. Cred că totul depinde de cât de mult îți dorești să faci ceea ce îți place, să redai toată muzica existentă.

Dar pentru asta, într-adevăr, necesită foarte mult sacrificiu. Fără familia mea, părinții mei, sora mea și cei din jurul meu, chiar și prieteni, probabil că nu aș fi făcut față multor situații.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră să fiți un muzician român, având în vedere că cea mai mare parte a formării dumneavoastră profesionale s-a desfășurat în străinătate?

Înseamnă absolut tot. Înseamnă ceea ce am eu la bază, cine sunt eu ca persoană. Oriunde aș fi în lumea asta, eu același sunt, Iohan Coman, un român născut în Franța.

Ce mai poate oferi muzica clasică unui tânăr de până în 25 de ani astăzi, într-o lume în care are la dispoziție literalmente milioane de ore de muzică la un clic distanță?

Nu mai știu cu cine aveam discuția asta, dar ziceam că, din câte observ eu personal, publicul tânăr începe să vină mai des la concerte și asta mă bucură enorm. Cei care vin la concerte o fac pentru un motiv. Acela fiindcă starea pe care o ai și ceea ce simți într-un concert live nu se compară cu a asculta o piesă pe telefon.

Aveți 24 de ani, sunteți semifinalist la Concursul Enescu, studiați la Royal Academy of Music și ați primit deja un premiu important în Marea Britanie. Dacă lăsăm deoparte concursurile, premiile și cariera, ce fel de muzician doriți să deveniți?

Mi-aș dori din suflet să devin un muzician cât mai complet și cu o varietate de repertorii și de cunoștințe.