Academia Română și-a decernat premiile sale pe anul 2023 în cadrul unei ceremonii ce a avut loc miercuri, 10 decembrie 2025. În acest context, violonistul și compozitorul Vlad Maistorovici a primit premiul "George Enescu" pentru Creație muzicală, acordat pentru lucrarea sa "Metamorfoză după M.C. Escher". Despre semnificația acestei distincții, despre procesul creativ și despre proiectele lui Vlad Hîrlav-Maistorovici este vorba în următorul interviu, realizat de Cristina Cîrjan.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră Premiul Academiei și cum se așază această distinție în parcursul dumneavoastră artistic?

Acest premiu este extrem de prestigios, mă onorează. Este o recunoaștere la cel mai înalt nivel, care pentru orice profesionist din domeniul artei sau al științei are un loc cu totul special.

Lucrarea premiată - "Metamorfoză după M.C. Escher" - a fost comandată de New European Ensemble din Haga, în cadrul unui proiect ce a aniversat 125 de ani de la nașterea artistului olandez. Cum ați abordat din punct de vedere artistic o temă deja formulată și ce libertăți v-a oferit acest cadru?

Creația lui M.C. Escher mă fascinează de foarte multă vreme. Nu am simțit-o ca pe o temă predefinită. Din contră, este o temă care oferă foarte multă libertate. Chiar acest lucru m-a atras la creația sa întotdeauna. A fost ceva natural pentru mine să aprofundez creația lui M.C. Escher și să caut în universul muzicii mele punți de comunicare cu aceasta.

Titlul trimite direct către seria de gravuri "Metamorfoze" a lui Maurits Cornelis Escher. Cum ați transpus în plan muzical ideea de transformare continuă prezentă în aceste lucrări?

Seria de gravuri „Metamorfoze” integrează mai multe preocupări din întreaga creație a lui M.C. Escher. Am avut ocazia să tratez muzical integrativ aceste preocupări. Transformarea este un aspect foarte important în muzica din toate timpurile. Conceptul de metamorfoză din creația lui M.C. Escher este unul foarte muzical.

Sunteți compozitor, violonist și dirijor. Cum se întâlnesc și cum influențează aceste trei perspective muzica dumneavoastră?

Sigur că se informează una pe cealaltă. Până la urmă, actul muzical este un întreg și există diferite fațete de care ne ocupăm ca să îl realizăm. În modul meu de a lucra, este importantă această comunicare dintre prezență pe scenă și compoziție - care, sigur, este o activitate mai solitară, este "lucrul la birou". După ce lucrarea este realizată, o auzim pe scenă și acolo ia viață.

În trecut, ați mai lucrat cu artiști vizuali și cu surse de inspirație extra-muzicale. Cum schimbă dialogul dintre muzică și alte forme de expresie procesul creativ?

Cu siguranță că artele și diverse discipline se întâlnesc la nivel de idei, dincolo de aspectele tehnice, specifice fiecăreia dintre ele. Întotdeauna găsesc că această colaborare între discipline este un lucru natural și un mod de a le recepționa într-o manieră îmbogățită pe fiecare dintre ele. În cazul acesta, fiind vorba despre un artist vizual, am optat împreună cu echipa pentru o astfel de realizare. Totuși, muzica a fost întotdeauna pe primul plan. Este vorba despre un omagiu adus unui artist vizual, prin muzică. Sigur că firul conducător a fost muzica. Nu se întâmplă întotdeauna așa. Uneori, muzica este cea care susține celelalte discipline în cadrul sincretic, dar este întotdeauna o mare bucurie să poți pune muzica pe primul loc.

Către ce direcții artistice sau proiecte vă îndreptați în continuare după acest moment de recunoaștere academică?

Direcțiile sunt destul de clare. Privesc această recunoaștere ca pe o încurajare să continui în aceste direcții. Cred că aceasta este semnificația unor astfel de rezultate. Dacă aceste recunoașteri aduc și idei noi, atunci sigur că trebuie să rămânem deschiși, dar această deschidere este o atitudine permanentă. Cred că este important pentru creativitatea noastră să adoptăm o astfel de atitudine.