Apreciatul violonist David Grimal, un artist recunoscut atât pentru calitățile sale muzicale extraordinare, cât și pentru curiozitatea intelectuală și implicarea socială, revine miercurea aceasta, 12 noiembrie 2025, pe scena Sălii Radio împreună cu Orchestra de Cameră Radio. Programul serii cuprinde Serenada pentru orchestră mică op. 3 de Leo Weiner, Concerto funèbre pentru vioară şi orchestră de coarde din creația lui Karl Amadeus Hartmann și Simfonia nr. 38 în re major KV504 - "Praga", de Wolfgang Amadeus Mozart. David Grimal își va asuma rolul de solist, dar și conducerea muzicală a concertului. Artistul ne-a povestit despre concepția sa aparte în ceea ce privește procesul interpretativ colectiv, despre programul serii de miercuri, despre rolul său de artist în rezidență al Orchestrei de Cameră Radio și despre Academia „Lumières d'Europe”, între altele:

Propun să începem cu programul pe care îl veți prezenta de data aceasta împreună cu Orchestra de Cameră Radio. Cum funcționează cele trei lucrări împreună în cadrul programului, din perspectiva dumneavoastră?

Programul pune în lumină trei compozitori și gravitează în jurul figurii lui Wolfgang Amadeus Mozart. Avem una dintre ultimele sale simfonii - nr. 38, "Praga", o capodoperă absolut fabuloasă. Cred că în vremurile pe care le trăim avem nevoie de astfel de muzică - plină de bucurie și de lumină. Este cu adevărat uimitoare. Alături de această lucrare, avem Serenada de Leo Weiner;  ne deplasăm așadar puțin mai la est, de la Praga spre Budapesta. Este, de asemenea, o muzică minunată, foarte caldă, cu accente folclorice și romantice. Iar apoi avem Concerto funèbre de Karl Amadeus Hartmann - o lucrare foarte întunecată, în contrast puternic cu restul programului, care ne amintește de nevoia de a înfrunta uneori și latura întunecată a vieții. Concerto funèbre a fost compus în timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial și, deși este o muzică tragică, este totodată de o frumusețe copleșitoare. Așadar, avem un program contrastant, care se plasează între doi poli - între iubire și memoria celor dispăruți. Cred că muzica există ca să ne reamintească de umanitatea noastră. Este, prin urmare, un program profund uman.

Aș dori acum să vorbim despre cum abordați dumneavoastră conducerea muzicală - despre procesul colectiv de a face muzică, despre care ați mai vorbit adesea în trecut.

Practic fac munca unui dirijor...  care nu dirijează. Asta e, de fapt, marea diferență - mai ales în timpul concertului. Lucrez în așa fel încât orchestra să poată cânta fără să urmărească bagheta dirijorului. În acest fel, fiecare muzician devine mult mai implicat în procesul de lucru. Este o muncă colectivă, pentru că fiecare este responsabil de partea sa, dar și de rezultatul final al interpretării - în absența unei persoane care să stea în fața orchestrei. Reprezintă, prin urmare, o modalitate de a împărtăși muzica mai profund. Desigur, rolul meu este acela de a face ca totul să funcționeze. Sunt, probabil, singurul dirijor care nu vrea să dirijeze! Poate părea ciudat. Însă bucuria mea vine nu din a domina muzica, ci din a mă lăsa condus de ea - de a ne lăsa, pe toți, purtați de muzică. În acest fel, las mult spațiu pentru surprize în timpul concertelor, și pentru ca fiecare muzician să se poată exprima pe sine cât mai mult.

Sunteți la a doua stagiune ca artist în rezidență al Orchestrei de Cameră Radio. Ce particularități ați descoperit la acest ansamblu și ce proiecte plănuiți împreună?

În primul rând, este un grup minunat de oameni. Muzicienii sunt prieteni între ei, se respectă și se apreciază, iar pentru mine acest lucru este esențial - pentru că muzica începe aici, în relațiile umane, și tot acolo se poate sfârși, dacă acestea nu sunt bune. Probabil acesta este motivul pentru care îmi face atât de mare plăcere să lucrez cu ei - sunt ca o familie. M-au primit cu multă căldură, iar fiecare reîntâlnire este o bucurie. Sunt muzicieni excepționali, cântă cu suflet și au o dorință autentică de a lucra. Acum există și o încredere reciprocă - ei au încredere în mine, eu în ei - și astfel putem ajunge mai ușor la ceea ce ne dorim, din punct de vedere artistic. Este o mare plăcere să lucrez cu ei, o mare bucurie.

Încerc să combin lucrări noi, pe care nu le-au mai interpretat - precum cele din acest program, de Hartmann și Weiner - cu piese pe care le cunosc deja, așa cum este Simfonia nr. 38 de Mozart, de exemplu. Încerc însă să le redeschid perspectiva chiar și asupra lucrărilor pe care le știu, să le propun să le cânte altfel. Îmi doresc să aduc puțin aer proaspăt, mai multă libertate, noi abordări estetice și noi experiențe. Mi-aș dori să îi susțin în a-și construi ca ansamblu o identitate din ce în ce mai clară și în a aborda un repertoriu mai amplu.

Ansamblul "Les Dissonances" a reprezentat o parte foarte importantă din viața dumneavoastră, timp de douăzeci de ani. În ce fel v-a influențat experiența de a fi liderul acestui proiect?

M-a format complet, am învățat totul din această experiență. Când am început acest proiect, nimeni nu știa dacă o orchestră poate interpreta o simfonie de Beethoven fără dirijor. Cred că împreună am spart multe frontiere și că am depășit de asemenea limitele mentale pe care le aveau muzicienii - am cântat „Sacre du printemps”, simfonii de Mahler, opusuri de Stravinski sau de Ravel. Așadar, am interpretat împreună lucrări foarte complexe, cu aproximativ o sută de muzicieni pe scenă. A fost o aventură extraordinară! Acum, însă, s-a încheiat. În urmă cu aproximativ un an am susținut ultimul nostru concert, iar eu mă bucur acum de o nouă etapă a vieții mele care este, de asemenea, foarte frumoasă.

Prin această nouă etapă vă referiți mai ales la activitatea dedicată tinerei generații?

Da, cred că a venit vârsta potrivită pentru asta. Încerc să le transmit tinerilor tot ceea ce am învățat de-a lungul anilor - din această experiență unică de a face muzică printr-o abordare colectivă și de asemenea din experiența mea de solist. Am cântat ca solist peste treizeci de ani, iar de douăzeci de ani predau. Am fondat „Lumières d'Europe” pentru că îmi doresc să reconectez artele cu știința, să-i ajut pe tineri să devină cetățeni ai lumii, nu doar buni instrumentiști care cântă într-o orchestră... Vreau să le ofer șansa de a-și pune întrebări, de a gândi critic în ceea ce privește sistemul, de a crea noi platforme, așa cum am făcut eu - dar în propriul lor fel, bineînțeles.

Colaborez, de asemenea, cu diverse orchestre de pe întreg globul, cum este și Orchestra de Cameră Radio. Această activitate, chiar dacă desigur nu este de predare, reprezintă un mod de a transmite mai departe o experiență altfel de a face muzică. Este o perioadă foarte frumoasă a vieții mele - mai senină, într-un fel.

Așa cum ați menționat, sunteți inițiatorul proiectului "Lumières d'Europe", un demers educațional unic prin faptul că readuce atenția asupra legăturii dintre muzică și filosofie, științe, literatură și contextul social și politic al epocii în care muzica a fost creată. Cum ați identificat nevoia acestei abordări?

Am fost dintotdeauna un muzician "atipic"- citeam multe cărți, eram interesat de politică, de știință, de multe alte domenii. Și adesea m-am simțit puțin singur printre muzicieni, pentru că cei mai mulți se specializează de la o vârstă fragedă doar în muzică. Cred că asta limitează, mai târziu, dezvoltarea unui artist. Este esențial să ai o asemenea viziune asupra lumii în care trăiești și să fii responsabil pentru ceea ce faci.

Cred că aceste gânduri au fost în mintea mea de foarte mult timp. Provin dintr-o familie de intelectuali și oameni de știință, mai degrabă decât de muzicieni, deci cred că această perspectivă face parte din ADN-ul meu. După "Les Dissonances", a venit momentul să încep acest proiect - "Lumières d'Europe". Am avut norocul de a-l prezenta deja de două ori în cadrul Festivalului Internațional "George Enescu", și sper ca, în ciuda incertitudinilor bugetare, să putem continua, inclusiv la București. Urmează o ediție lângă Ierusalim, în martie, apoi în Franța, posibil în Portugalia, și mi-ar plăcea foarte mult să revin la București, unde am construit deja ceva împreună, în conexiune cu Festivalul Enescu. Consider că valorile "Lumières d'Europe" sunt foarte apropiate de cele ale lui Enescu, așa cum îl înțeleg eu.

O parte importantă a activității dumneavoastră o reprezintă și colaborările cu compozitori contemporani. Considerați că reprezintă o formă esențială de conectare cu lumea actuală?

Absolut. Reprezintă o datorie a interpretului. Este foarte interesant și ne oferă inspirație. Uneori poate fi dificil, pentru că unii compozitori împing limitele foarte departe, dar orice ne inspiră este necesar, chiar dacă ne pune în "pericol" sau ne forțează să ne depășim. Este un proces provocator, dar absolut vital.

Sunteți un artist profund conectat la realitatea lumii de astăzi, conștient de frumusețea, dar și de problemele ei. Prin intermediul muzicii, vă implicați social. Ce convingere sau credo vă ghidează?

E greu de spus... Cu anii, uneori ai tendința să crezi mai puțin. Însă eu am avut mereu convingerea că muzica are menirea de a salva lumea și că artiștii trebuie să încerce, pe cât le stă în putință, să își asume un fel de rol de salvator - nu să salveze prin ei înșiși, ci prin intermediul muzicii, prin ceea ce transmite și poartă înăuntru muzica: mesajul iubirii, al respectului, al frumuseții și al absolutului. Cred că toate acestea reprezintă o formă de mântuire pentru oameni. Și da, cred în continuare în asta, chiar și după toți acești ani și după toate dezamăgirile inevitabile.