Despre eveniment și semnificația programului ales, dar și despre relevanța fiecărui concert susținut, indiferent de scenă, ne povestește chiar artistul aniversat, Alexandru Tomescu:

Vă marcați aniversarea de 50 de ani printr-un concert aniversar pe scena Ateneului Român în data de 21 octombrie. Cum ați conceput acest eveniment?

Într-adevăr va fi un concert special, unic în viața mea. M-am bucurat foarte mult de această invitație lansată de maestrul Marin Cazacu și m-am gândit că ar fi frumos să programez o lucrare care este specială pentru istoricul meu muzical și m-am oprit la concertul de Johannes Brahms, Concertul pentru vioară și orchestră în re major. Este o lucrare pe care am studiat-o încă de când eram elev de liceu chiar, cu maestrul Ștefan Gheorghiu, o lucrare care m-a însoțit de-a lungul tuturor acestor decenii de concerte pe foarte multe scene de concert și, iată, o lucrare pe care o voi revizita alături de Filarmonica George Enescu dirijată de Tiberiu Soare. După aceea, voi cânta un alt concert de Brahms, și anume dublul concert pentru vioară și violoncel și orchestră, avându-l alături de mine pe violoncelistul Ștefan Cazacu, un muzician minunat, alături de care am cântat deja în numeroase concerte, turnee. Abia aștept să redescoperim aceste partituri, aceste opusuri minunate în fața publicului meloman.

Așa cum ați menționat, ați interpretat Concertul în Re major pentru vioară și orchestră de Brahms de multe ori de-a lungul carierei. Cum îl priviți astăzi?

Nu l-am cântat chiar foarte des, cred că așa în medie, cred că o dată la 10 ani a revenit în repertoriu. Dar este un moment interesant, un moment important, pentru că vezi exact ce parcurs a fost între timp din punct de vedere muzical. Țin minte o remarcă a soției dirijorului Horia Andreescu, cu care cântasem prima dată pe scena Sării Radio, când aveam abia 18 ani, acest concert. A venit la mine după concert și mi-a spus: „foarte frumos ai cântat, dar se vede că ești încă tânăr și n-ai suferit destul în această viață”. Și atunci, pe moment, mi s-a părut nedrept comentariul ei. Mi se părea că la 18 ani deja suferisem toată suferința de pe această lume. Dar, sigur, viața ne rezervă mai multe alte experiențe - nu doar suferință, bineînțeles. E o lucrare care, în primul rând, pune niște probleme de ordin tehnic. Ele au stat și la baza conflictului dintre Brahms și Joseph Joachim și așa s-a născut și dublul concert pentru violă și violoncel. De aceea chiar le-am și programat în această ordine. Maestrul Gheorghiu, chiar așa spunea, e un concert pe care îl cânți mai degrabă cu pumnul - pentru că Brahms nu era violonist, nu a avut această curiozitate să audă cum s-ar putea cânta la vioară concertul său. E foarte provocator, așadar, din acest punct de vedere tehnic, dar, în egală măsură, aș spune că muzica este uluitoare, este o dulceață acolo, o trăire incredibilă în fiecare pagină. E un concert încărcat, într-adevăr de amintiri pentru mine și, iată, în seara zilei de 21 octombrie, voi mai scrie o pagină în istoricul concertului pentru mine.

Ați menționat că, alături de dumneavoastră, pe scena Ateneului se vor afla dirijorul Tiberiu Soare și violoncelistul Ștefan Cazacu. Cum arată colaborările dumneavoastră muzicale cu acești artiști?

Cum spuneam, alături de Ștefan Cazacu am întreprins deja mai multe turnee prin țară. Am cântat în diverse concerte împreună. E un muzician tânăr, un artist extraordinar, foarte sensibil. Am repetat deja și nu vor fi absolut niciun fel de probleme, va fi o plăcere. Pe dirijorul Tiberiu Soare îl știu de când eram colegi la Conservator. Eu am știut încă de la început că el are această genetică pentru dirijor. El atunci era la interpretare, a studiat și tuba, printre altele. Într-adevăr, avem foarte multe concerte la activ și pe scena Sălii Radio, alături de Orchestra Națională, am înregistrat și un compact disc împreună în urmă cu niște ani, cele patru anotimpuri de Vivaldi și respectiv de Astor Piazzolla. Așadar, voi fi alături de oameni dragi pe scena Ateneului.

Deși este cu siguranță foarte dificil, ați putea alege câteva puncte cheie ale carirei dumneavoastră de până acum?

Pentru mine, fiecare concert este la fel de important ca oricare altul, adică nu există vreo ierarhie, a, e un concert mai important, mă pregătesc mai mult, e un concert mai puțin important, studiez mai puțin. Așadar, la fiecare concert încerc să dau absolut tot ce am mai bun. Aș îndrăzni să spun că pentru mine fiecare concert a fost un punct culminant, pentru că atunci când ești artist de scenă, de fiecare dată când ieși acolo în fața publicului, ești cumva, dacă mi-e permis o comparație, ca un campion la box care își pune titlul în joc la fiecare meci pe care îl joacă. Adică nu există vreo clemență legată de precedente. Ai cântat bine acum o săptămână, acum o lună sau un an, deci azi vom fi mai iertători cu tine. Nu, trebuie să fii în capacitate maximă la fiecare concert și asta am încecat să fac până acum și o voi face și în continuare.

Iar la finalul concertului aniversar de pe 21 octombrie, publicul vă va putea întâlni într-o sesiune de autografe...

Da, ne vom revedea în foaierul Ateneului. Editura Casa Radio mi-a făcut marea bucurie de a reedita unul dintre discurile care a avut un mare succes la public, compact-discul „Concerto”, unde evoluez alături de Orchestra Națională Radio dirijată de Tiberiu Soare, respectiv Cristian Măcelaru - lucrări foarte frumoase, lucrări spectaculoase, pe care mă bucur să le împărtășesc în acest fel publicului.