Interviuri Înapoi

AUDIO. Interviu cu violonistul Alexandru Tomescu

Publicat: joi, 5 Iunie 2025 , ora 21.35

Ediția a XVIII-a Turneului Internațional Stradivarius începe marți, 10 iunie și se încheie în data de 12 iulie. Sub titlul Rapsodiile, violonistul Alexandru Tomescu și chitaristul Dragoș Ilie vor susține 22 de concerte. Alături de mine în studioul Radio România Muzical se află violonistul Alexandru Tomescu. Bună seara!

Bună seara, bine v-am găsit!


Aș vrea să începem, de fapt, nu cu Turneul Stradivarius, aș vrea să începem cu prezența dumneavoastră de la Vatican. Ați avut un scurt recital la Capela Sixtină, aș vrea să vorbim un pic despre acel moment.

Da, da, a fost evident o mare surpriză și pentru mine. Am aflat cu doar câteva zile înainte. Cum să refuzi așa o invitație, Doamne Dumnezeule. Prima dată când am fost în Capela Sixtină, cred că eram copil, eram foarte mic, am vizitat-o și eu ca turist; și, evident, rămâi cu gura căscată de câtă frumusețe pe metru pătrat, pe centimetru pătrat este înghesuit acolo. Sincer să fiu, nu îmi imaginam că într-o bună zi aș putea cânta acolo, în deplină liniște, în fața Papei de la Roma. Pare așa, o chestie dintr-un banc, aproape. Sincer să fiu, când am primit invitația domnul Silviu Wexler de la Asociația Evreilor din România, când m-a invitat, la început chiar m-am întrebat serios dacă nu cumva este o glumă, așteptam să zică că acum gata, v-am păcălit. A fost un eveniment foarte, foarte serios în memoria cardinalului Iuliu Hossu, cel care, în timpul celui de-al doilea Război Mondial a salvat nenumărați evrei de la moarte și am fost invitat să cânt acolo Bach, am cântat Preludiu în Mi major de Bach și m-am gândit că aș vrea să cânt ceva semnificativ pentru mine ca român și am cântat, a doua piesă aleasă a fost Balada de Ciprian Porumbescu. Bach, sigur că este la el acasă în orice spațiu ecleziastic, dar Balada lui Ciprian Porumbescu i-a înnebunit pe toți, pur și simplu, era o liniște perfectă, nimeni nu clipea și, da, a fost un moment istoric pentru mine. Eu încă nici nu îmi dau seama ce s-a întâmplat. După aceea, Sanctitatea Sa, Papa a avut amabilitatea, a stat puțin de vorbă cu fiecare dintre noi, adică o atitudine cât se poate de normală, care ne-a impresionat pe noi toți.


Îmi imaginez că ați ales Balada de Porumbescu, după cum ați spus, pentru că e vorba despre una dintre marile lucrări pentru vioară din repertoriul nostru, dar din ce-am văzut și din ce-am auzit se potrivea acolo, în cadrul respectiv.

A sunat foarte bine și foarte mulți dintre cei care o ascultă, indiferent de locul în care am cântat-o îmi spun că, da, impresionează... și alte lucrări și Bach, și Mozart, și Beethoven, dar această Baladă îi mișcă pe foarte mulți până la lacrimi, are ea acolo o cheiță cu care reușește să deschidă foarte multe suflete.


Să trecem acum la Turneul Stradivarius. Este ediția cu numărul XVIII. Ați ales să colaborați cu Dragoș Ilie. Chiar eu am făcut un interviu cu el în 2024, vorbea cu un respect și cu o admirație față de dumneavoastră și presupun că se bucură foarte tare pentru această colaborare. Dumneavoastră cum vedeți această ocazie?

Cu mare bucurie. Abia aștept să pornim la drum. Chiar mă gândeam, prima oară când l-am auzit pe Dragoș a fost chiar aici, în cadrul Concursului „Moștenitorii României Muzicale” organizat de Radio România Muzical. A urmat apoi un prim turneu împreună cu sonatele pentru vioară și chitără de Paganini și iată acum, ca să fiu sincer, acel program de sonate de Paganini mi s-a părut prea ușor pentru ce energie aveam noi! Și acum am căzut în extrema cealaltă. Dragoș mă întreba: „Nu puteai să alegi și tu ceva așa mai pe la mijloc?” Un program cu niște transcripții de lucrări pentru orchestră extrem de solicitante pentru ambele instrumente - este o mare provocare să îți propui să redai toată această paletă timbrală de culori, paletă dinamică pe cele zece corzi ale viorii și ale chitarei luate la un loc. Dragoș a făcut și transcripțiile, a lucrat la ele aproape șase luni de zile, deci au fost foarte, foarte serios gândite și este o bucurie uriașă să putem cânta, să putem cunoaște în intimitatea lor, atunci când chiar cânți și mai ales când le transcrii, să cunoști în intimitatea lor fiecare notă scrisă de George Enescu și de George Gershwin, pentru că aceasta este alăturarea pe care am făcut-o anul acesta. Pe lângă cele două Rapsodii ale lui George Enescu ultracunoscute de absolut toată lumea am adus o altă Rapsodie de peste ocean compusă cam în aceeași perioadă, cu sonorități de jazz Rhapsody in Blue de George Gershwin și deschidem cu patru preludii semnate de același George Gershwin. Eu cred că este o ocazie foarte specială să vedem cam cum se simțea muzica pe la începutul secolului trecut, ce energii erau, ce provocări erau. Sigur, fiecare dintre aceste lucrări are poveștile ei pe care abia aștept să le împărtășesc publicului și lucrăm în continuare, ne pregătim intens, fiecare turneu reprezintă pentru mine o nouă provocare și iată, mă bucur foarte mult să am alături de mine tineri muzicieni care se simt și ei atrași de aceleași provocări. Nu știu dacă toată lumea știe, Dragoș Ilie, după mai bine de 10 ani petrecuți în Statele Unite, după participarea în Turneul Stadivarius din 2022 a decis că locul lui, locul unde se poate dezvolta cel mai bine ca artist este în România. Este extrem de implicat în școala de chitară de la Iași, predă acolo la universitate. În fiecare vară organizăm împreună la Cabana Caraiman un masterclass pentru violoniști și chitariști. La fel vom face și anul acesta și iată, avem deja un al doilea turneu împreună. În vara aceasta se și căsătorește, dacă pot să divulg asemenea detalii personale, așa că, iată, un om care și-a găsit destinul, și-a găsit destinul vieții aici, în România.


Aș vrea să vorbim despre Turneul Stadivarius ca brand, dacă pot să-l numesc așa. Cum vedeți dumneavoastră provocările pe care vi le propuneți în fiecare an și cum credeți că a evoluat de-a lungul timpului, cum credeți că a ajuns publicul să recunoască acest turneu?

Da, am parcurs un drum foarte lung. Sigur, 18 ani este deja aproape o viață de om. De la primele programe pe care le propuneam, care respectau tiparul clasic al unui program de recital, cu sonate, cu piese de virtuozitate, am trecut apoi la marile integrale pentru vioară solo, pe urmă alte programe și mai provocatoare, tot felul de conexiuni, de alte arte care au fost puse acolo în scenă, proiecții video, light design, teatru non-verbal, coregrafie chiar foarte, foarte multe lucruri, dar toate făcute pentru a pune în cea mai bună lumină muzica pe care o cânt, muzica pe care o iubesc. Cred că în ziua de astăzi oamenii au încredere că atunci când vin la un concert din cadrul Turneului Stradivarius vor auzi ceva special, ceva deosebit. Este, dacă vreți, laboratorul meu de experimente muzicale, am deplină libertate să propun tot ce îmi trece prin minte. Sigur, am cântat deja Integrala lucrărilor pentru vioară și pian de George Enescu. Acum am dorit să explorez un alt repertoriu, care este rezervat aproape exclusiv orchestrelor simfonice. Enescu însuși a făcut o transcripție pentru pentru pian și de altminteri cam toate lucrările simfonice se nasc sub formă de piese pentru pian, dar de la pian la vioară este o distanță. Turneul și-a clădit o reputație pentru că niciodată nu am vrut să fac rabat de la calitatea concertului pe care îl prezentam. Țin minte când era Integrala Enescu mi s-a zis „dar prea mult Enescu, ce atâta Enescu? Lumea o să plictisească, le mai pui și alte piese, îi păcălești, pui un mic Paganini acolo și lumea o să creadă că o să cânți numai Paganini și pe urmă le dai Enescu” - am zis nu, noi nu-i păcălim, nu vrem să păcălim pe nimeni: Enescu, Sonata I, Sonata a doua, Sonata a Treia. Lucrările acestea ale lui Enescu sunt atât de geniale, încât nu te plictisești niciodată de ele, sunt atât de diferite, atât de vii, îți vorbesc atât de clar despre tot ce simțise el, și evident, cu atât mai mult cele două Rapsodii. Mie mi s-a părut iarăși magic, am retrăit cumva emoțiile pe care le-am avut atunci când cântam. Simfonia a IX-a de Beethoven, tot așa, aveam senzația că țin în mâinile mele una dintre lucrările inestimabile, de o valoare inestimabilă ale umanității și, da, te copleșește puțin răspunderea asta uriașă pe care, de altfel, noi ca muzicieni o avem tot timpul, în fiecare clipă. Abia aștept să înceapă acest turneu. Rapsodiile, ele însele sunt foarte diferite. Rapsodia a doua este o rapsodia cântecului, o rapsodie mai meditativă, mai liniștită, pe când rapsodia întâi este e dansului și Enescu, de multe ori, exact în această ordine le cânta a doua, urmărată de a întâia.


O ultimă întrebare, domnule Tomescu, iar răspunsul cred că ar fi mai degrabă pentru artiști. Ați enumerat mai multe concepte, mai multe idei pe care le-ați avut de-a lungul anilor cu Turneul Stradivarius. De unde vin aceste idei? De unde vin aceste concepte? Cum reușiți să rămâneți inovator?

Eu mai am încă idei pentru decenii întregi de aici încolo. Nu știu dacă o să mai fac atâtea turnee, dar idei am în continuare. Timp, resurse, astea să reușim să găsim. Practic, la fiecare nouă ediție a turneului, spectacolul pe care îl prezentăm este reinventat, este de la zero. Chiar discutam cu un prieten care este actor și ziceam, uite ce fain de voi, așa că se pune în scenă un spectacol și spectacolul respectiv poate fi jucat 5 ani, 10 ani, 20 de ani fără nicio problemă. Mai greu așa cu concertele. Sigur, câteodată mai sunt programe care sunt cerute peste un an, peste doi, dar în principiu, un concert îl prezinți o dată pe scena Sălii Radio și pe urmă, poate peste 10-15 ani, dacă îl mai aduci din nou în lumină. Este un privilegiu să poți prezenta același program în cadrul unui turneu, pentru că îți oferă ocazia de a-l perfecționa până în cel mai mic detaliu, ajungi să cunoști cele mai mici amănunte, fiecare lucrare muzicală, poți experimenta niște lucruri care nu sunt disponibile în alt fel și da, este un beneficiu pentru toată lumea, și pentru artisti și pentru spectatori, pentru că, indiferent că vom cânta la Mihăileni, că vom cânta la Cluj sau la Sibiu în deschiderea FITS-ului exact același program va fi exact, absolut, toată recuzita, toate luminile, totul va fi în sens aceleași.


Mult succes în cadrul acestui turneu. Vă așteptăm și la Sala Radio și la București când veți veni cu turneul și vă mulțumesc pentru prezența în studioul Radio România Muzicală în această seară, domnule Tomescu.

Cu mult drag. Vă așteptăm cu drag.


Interviu realizat de Petre Fugaciu