Violonista Sarah Nemțanu este solista concertului de vineri, 13 iunie 2025, susținut de Orchestra Națională Radio, condusă de dirijorul Christoph Konig.

Doamnă Sarah Nemțanu, susțineți în această perioadă un turneu cu Concertul nr.3 pentru vioară și orchestră de Saint-Saëns, pe care îl prezentați în trei orașe din România. Ați concertat deja pe 29 mai la Filarmonica din Brașov, iar astăzi, 13 iunie, reveniți alături de Orchestra Națională Radio pe scena Sălii Radio. Cum s-a născut ideea acestui turneu și cum ați simțit reîntâlnirea cu publicul român?

De acum trei ani vin să cânt de mai multe ori pe an în România, și nu numai în București, descopăr orașe noi și asta îmi place foarte mult pentru că rădăcinele mele sunt aici, amândoi părinții mei sunt români. Este adevărat că simt dinspre public acel sentiment de mândrie că sunt de origine română și am reușit să-mi construiesc o carieă de succes în Franța. Cred că România are o istorie foarte legată de Franța, a fost o țară francofonă.

Când cânt și aleg repertoriul, aduc aici muzică franceză și când înregistrez un disc, aleg repertoriu românesc și francez, pentru că este o cultură care e legată istoric, dar și cultural. De asemenea, mulți importanți artiști români - ca Enescu, Brâncuși, Eugen Ionesco-, toți au trăit în Franța.

Ați ales Concertul de Saint-Saëns pentru că face parte din repertoriul francez?

Da, îmi place să dau un sens repertoriului pe care mi-l aleg și pentru că am făcut toate studiile în Franța și cunosc limbajul muzical specific, o cânt și la orchestră (sunt concertmaestra Orchestrei Naționale a Franței), asta este foarte important - să aduc ce am învățat din Franța, cum mă „exprim” pe vioară, stilul în care cânt. Stilul este foarte important. Și consider că este important să aduc și în România rodul educației mele muzicale.

Ați ales Concertul nr.3 pentru vioară și orchestră de Camille Saint-Saëns, pe care știu că violoniștii nu îl consideră neapărat unul dintre cele mai dificile. Cu toate acestea, se numără printre lucrările concertante care se cântă adesea în finalele concursurilor internaționale. Care sunt, după părerea dumneavoastră, particularitățile acestui opus și ce v-a determinat să alegeți această lucrare pentru turneu?

Eu pot să vorbesc doar din experiență și consider că este un concert foarte greu. În primul rând, cred că este o greșeală faptul că se spune că nu e dificil. Este adevărat că e așa de bine scris muzical încât totul sună foarte firesc, sunt niște pasaje foarte frumoase care pot părea simple, dar există și momente de mare virtuozitate.

De fapt ce este greu în concertul acesta este să treci de la un pasaj liric, expresiv la un pasaj foarte dificil din punct de vedere tehnic. Dar probabil că ideea că nu este o lucrare dificilă vine din cauza faptului că studiem concertul de Saint-Saëns când suntem prea tineri, la 12-13 ani. Într-adevăr, este mult mai ușor din punct de vedere muzical decât concertele de Brahms și Beethoven, care necesită o mai mare subtilitate. Dar din punct de vedere tehnic este foarte greu; poți să cânți concertul acesta în stilul muzicii lui Ceaikovski, Șostakovici, dar e mai subtil decât credem. 

Alături de Orchestra Națională Radio, ați mai concertat în trecut, așa că v-aș întreba cum vă amintiți acele experiențe alături de ansamblu?

Eu cânt într-o orchestră de radio și îmi place foarte mult să cânt cu o orchestră ale cărei concerte sunt transmise și la radio, pentru melomanii care sunt acasă și așteaptă să asculte concertul. Și asta, pentru mine, dă o energie specială momentului când sunt poe scenă. Da, la concert se întâmplă ceva! Simt că există o concentrare mai intensă decât de obicei. Sigur că toate orchestrele au o atenție sporită la concert, dar este ceva… poate că numai noi știm și simțim că suntem ascultați de mai mulți oameni, fie din sală, fie la radio, live. Simt că este o responsabilitate mai mare.