Pe 25 mai, veți oferi un recital cameral la Sala Mare a Ateneului Român, alături de pianista Adela Liculescu și violoncelistul Ștefan Cazacu. Cum ați alcătuit programul recitalului și care sunt elementele prin care se disting lucrările alese?

E o mare plăcere să revin pe scena Ateneului întotdeauna și, mai ales, într-o asemenea companie muzicală cu prietenii și colegii mei Adela și Ștefan Cazacu. Vom avea un program deosebit de rafinat - eleganță și virtuozitate în același timp, dar și foarte multe emoții. Deci, vom începe programul nostru cu o piesă absolut excepțională din toate punctele de vedere, o lucrare de o dificultate incredibilă - Fantezia de Schubert pentru vioară și pian în Do major, după care vom cânta Trioul elegiac nr. 1 de Rahmaninov și după pauză vom termina cu briliantul Trio nr. 1 de Mendelssohn-Bartoldy.

Pe 22 mai, ați concertat la Bösendorfer Salon din Viena alături de pianista Adela Liculescu. Ce afinități vă leagă în această formulă de duo, Ioana Cristina Goicea-Adela Liculescu?

Am marea plăcere să colaborez cu Adela de când m-am mutat eu în Viena, de când am primit postul de profesor universitar, asta fiind în anul 2020. Deci, de atunci am avut ocazia să lucrăm împreună de nenumărate ori și să cântăm repertoriu foarte dificil și creativ împreună și îmi face o deosebită plăcere de fiecare dată să descopăr ceva nou cântând cu Adela. Este un muzician excepțional!

Cred că ne inspirăm una pe alta în colaborările noastre și mă bucur foarte tare că vom avea ocazia să cântăm și la Ateneul Român în Sala Mare.

În luna aprilie, ați susținut o serie de recitaluri camerale în cadrul Wakatipu Music Festival din Noua Zelandă. Cum ați descrie această experiență artistică?

Este o mare bucurie să revin în Noua Zelandă. Eu am o colaborare de mulți ani cu această țară și mai ales cu Concursul internațional de vioară Michael Hill, cu Fundația Hill.

Eu am fost câștigătoare a acestui concurs în 2017 și am avut plăcerea să revin în Noua Zelandă în mai multe rânduri și după concurs, într-un turneu. Și acum, după o pauză de COVID, am fost invitată din nou anul ăsta și a fost foarte emoționant pentru mine să revin în Noua Zelandă și să mă întâlnesc cu oamenii care m-au ajutat enorm de mult în cariera mea.

Am susținut recitaluri, concerte de muzică de cameră în diferite formații cu artiști internaționali din Noua Zelandă, din Australia, precum și masterclass și coaching cu tinerii artiști invitați ai festivalului. Au fost două săptămâni grozave.

Sunteți artist în rezidență al Filarmonicii „George Enescu" în actuala stagiune. Cum a fost această experiență până în prezent și ce urmează?

A fost la superlativ, aș putea spune. Am avut deja două concerte în stagiunea filarmonicii cu Orchestra „George Enescu" și cu doi dirijori extraordinari. Am deschis chiar stagiunea în octombrie cu Mihail Pletnev, cu Concertul de Sibelius și în luna februarie, am cântat al doilea concert ca artist în rezidență cu maestrul Charles Dutois.

A fost Prokofiev nr. 2 și pentru mine a fost o experiență extraordinară să cânt din nou cu orchestra filarmonicii, să lucrez cu ei. Cunosc această orchestră foarte bine și ei mă cunosc pe mine, cred, de mulți ani. Și întotdeauna a cânta acasă este cel mai frumos. Deci, m-am bucurat foarte mult să am ocazia asta.

Duminică, la Ateneu, pe 25 mai, este un recital tot în cadrul rezidenței și în cadrul lui mă bucur foarte tare să colaborez cu dragii mei colegi și prieteni. Cu Ștefan Cazacu, de mici copii am cântat împreună, deci este o ocazie extraordinară să ne reunim pe scenă cu Adela și cu Ștefan.

Începând cu anul 2020, ați devenit profesor de vioară la prestigioasa Universitate de Muzică și Artele Spectacolului din Viena. Ce perspective noi v-a adus această experiență ca muzician?

Eu cred că pe mine această experiență de predat mă ajută enorm și din punct de vedere muzical. Este cu totul altceva să știi că ai puterea să oferi unor tineri care sunt la început de drum din experiența ta și din tot ceea ce ai acumulat tu și, în același timp, tu devii mai bun prin predat. Cel puțin eu asta simt că, m-am împlinit și din punct de vedere muzical și artistic foarte mult. Deci, mie mi-aduce enorm de mult asta.

Aveți o bogată activitate scenică și un palmares de premii internaționale, îmbinând armonios scena cu activitatea de profesor. Care este în opinia dumneavoastră definiția unui artist complet?

Un artist complet trebuie, din punctul meu de vedere, să poată să și predea, să aducă ceva nou noii generații, să cânte ca solist, dar de asemenea să fie un muzician de cameră complex.

Pentru mine, muzica de cameră este enorm de importantă și n-aș vrea să trebuiască să aleg niciodată între ea cânta solist cu orchestra sau a cânta muzică, fiindcă iubesc amândouă activitățile enorm și chiar, bineînțeles, când cânt ca solist, pentru mine e muzică de cameră în același timp. E o colaborare cu dirijorul, colaborare cu orchestra.

Deci cred că astea sunt niște aspecte deosebit de importante și care aduc foarte multă complexitate vieții artistice. Și mă bucur că pot să le fac pe toate în același timp.