Turneul Național „Facerea Sunetului” a început joi, 15 octombrie, cu un concert la Cluj-Napoca. Programul îmbină lansarea unui film documentar, conferințe, precum și concerte camerale susținute de violonista Diana Jipa și pianistul Ștefan Doniga. Despre această inițiativă culturală ce aduce în fața publicului arta tradițională a meșteșugului fabricării instrumentelor muzicale, alături de capodopere ale muzicii românești, ne-a vorbit chiar violonista Diana Jipa, în cadrul unui interviu realizat de Cristina Cîrjan.

Proiectul „Facerea Sunetului” propune o întâlnire inedită între filmul documentar, meșteșugul tradițional și muzica clasică românească. De unde a pornit această idee?

În urmă cu câțiva ani, pe când eram într-un turneu în țară alături de pianistul Șefan Doniga, am avut niște mici probleme legate de vioara pe care cântam atunci. Și iată că, auzind de maestrul lutier Nicolae Vădan și fiind chiar în apropiere de atelierul dumnealui, i-am făcut o vizită.

Știam de mult de instrumentele deosebite pe care le creează, dar cunoscându-l și văzând cu câtă dedicare se ocupă chiar și de reparații, mi-am luat inima-n dinți și l-am întrebat dacă ar vrea să-mi facă o vioară. Și am fost foarte bucuroasă să aflu că a acceptat, mai ales că dumnealui își alege clienții, mai ales că este nevoie să-i urmărească pe cei pe care îi alege să le creeze viori, îi urmărește în concerte ca să-și dea seama exact ce anume le trebuie, ceea ce s-a întâmplat și în cazul meu.

Au fost câțiva ani în care ne-am intersectat la diverse concerte și spunea că mi-ar trebui o vioară care să aibă anumite calități. Deși dumnealui are niște măsurători oarecum exacte, iată că reușește să le ajusteze după bunul plac, după ceea ce consideră că este nevoie.

Într-adevăr, a rezultat o vioară pe care îmi face foarte mare plăcere să cânt

Ce ați descoperit urmărind munca lutierului Nicolae Vădan? V-a schimbat această experiență perspectiva asupra propriei viori și asupra sunetului pe care îl obțineți de la instrument?

Bineînțeles că pentru noi, instrumentiștii, este ceva abstract ceea ce se întâmplă exact atunci când o vioară este creată. Într-adevăr, a fost o experiență impresionantă să fim alături de dumnealui, să ne ducă în locul din care a luat lemnul de care a avut nevoie pentru a crea vioara.

Este vorba de un copac pe care l-a urmărit timp de 20 de ani ca să vadă dacă crește în ce direct își dorește, cum îmbrățișează lumina soarelui, după care au mai fost încă aproape 20 de ani în care lemnul respectiv s-a uscat la dumnealui în șură. Vorbim despre spatele făcut din paltin creț, un paltin care crește doar în zona de lângă atelierul dumnealui de la Mărișel.

De asemenea, m-a dus și pentru a vedea de unde a luat lemnul pentru fața instrumentului. Toate aceste detalii sunt, într-adevăr, impresionante. Felul în care și-a ales lemnul, felul în care a urmărit să vadă dacă va urma drumul pe care și-l dorește, faptul că este o creație foarte lentă în care nu se folosește deloc nicio unealtă electrică. Totul este manual.

Proiectul readuce în atenție și personalitatea lui George Enescu, marcând 100 de ani de la compunerea Sonatei a III-a pentru vioară și pian „în caracter popular românesc”. Ce loc ocupă această lucrare în concepția turneului?

Lucrarea este, de asemenea, o piesă centrală în alegerea repertoriului, pentru că este o creație de referință în repertoriul oricărui artist. În ceea ce mă privește, m-a schimbat ca interpret înainte și după ce am cântat Sonata a III-a de George Enescu în caracter popular. Lucru care s-a întâmplat, de fapt, și în ceea ce privește felul în care s-a compus la acea vreme. Într-un fel s-a compus înainte și într-un fel s-a compus după ce această sonată a prins viață.

Turneul ajunge în comunități din Cluj, Sălaj, Covasna și Harghita, în spații culturale diverse. Cu ce v-ați dori să rămână publicul din aceste zone după experiența propusă de Turneul "Facerea Sunetului"?

Mi-aș dori să cunoască și publicul experiența aceasta a felului în care este creată o vioară. Importanța pe care o are pentru un violonist acest proces este de nedescris. Este o poveste fascinantă. Este mai mult decât o poveste, este un documentar în care toate aceste detalii au fost surprinse într-un mod artistic.