Violonista Alexandra Conunova evoluează în această seară de 20 februarie 2026 în ipostază solistică pe scena Sălii Radio, de la ora 19.00. Apreciata muziciană va interpreta concertul pentru vioară și orchestră de Aram Haciaturian. La pupitrul dirijoral al Orchestrei Naționale Radio se va afla Andrea Sanguineti. 

Pe scena Sălii Radio, veți fi solistă în partitura Concertului pentru vioară și orchestră de Aram Haciaturian. Ce v-a atras la această lucrare?

Concertul de Haciaturian este un concert foarte colorat și cu mult caracter, întrucât conține multe elemente de muzică folclorică armenească. Are niște paralele și cu muzica folclorică moldovenească și cea românească. Ritmurile și intonațiile, melismatica, totul are așa o umbră a culturii noastre. Este un concert destul de lung, foarte virtuoz și aș zice că este un concert pentru un public mai larg, un concert care se înțelege destul de ușor.

Acest concert a fost o piesă pe care eu am învățat-o destul de târziu. Eu am avut debutul cu acest concert anul trecut în Canada, în octombrie, deci acum câteva luni, dar a devenit unul dintre favoritele mele, pentru că îmi reflectă și partea mea de personalitate, aș zice, mai impulsivă și mai jucăușă. Aș spune că partea a doua este una dintre părțile cele mai emoționante și cele mai frumoase din repertoriul violonistic. Eu aș numi acest concert un pic așa pop music, pentru că este foarte accesibil și rămâne foarte ușor în ureche. Știu că încă multe zile după concert temele muzicale îmi stau în cap și le cânt ziua întreagă.

Care este povestea colaborării dumneavoastră cu dirijorul Andrea Sanguineti?

Îl cunosc de când eram studenți, ambii, la Conservatorul din Hanovra, în Germania. El fiind de asemenea violonist, după care s-a profilat, mai târziu, ca dirijor. Și prima dintre lucrările pe care le-am făcut împreună a fost Britten - „Illuminations”, acum 20 de ani, cu o soprană, după care ne-am întâlnit acum 2 ani la Essen și am făcut concertul „Butterfly Lovers” - un concert de muzică chinezească. Atunci a fost pentru prima dată când ne-am întâlnit după anii noștri de conservator în Germania și a fost o colaborare foarte frumoasă, ne-am reconectat și m-am bucurat foarte mult când acest proiect la București a fost confirmat cu el, și mă bucur că vom fi pe aceeași scenă din nou.

Reveniți des la București și în alte orașe ale țării. Cum simțiți în prezent legătura cu scenele românești?

Eu iubesc foarte mult să cânt în România pentru mai multe motive. Sunt și motive mai personale... Mi-am petrecut câtva timp din copilăria mea la Ateneu. După aceea, am câștigat foarte multe concursuri în România, pe parcursul școlii. Apoi am fost și laureata Concursului George Enescu în 2009 și, tot așa, am continuat să cânt. În ultimii ani, sunt tot mai prezentă pe scenele Bucureștiului, fie Sala Palatului, Ateneu, dar și la Filarmonica din Iași, cea din Cluj, Timișoara - sunt artistă în reședință.

Evident că nu lipsește și latura culturală pentru că fiind născută în Moldova, limba, cultura, mâncarea, totul mi-este foarte aproape. În România avem și parte de un public foarte rafinat, cu o cultură foarte delicată în ceea ce ține de muzica clasică și îmi face mare plăcere să observ oamenii din sală, care percep concertul ca un eveniment aparte, o manifestare a frumosului.

V-ați născut într-o familie în care muzica era la ea acasă. Povestiți-ne, vă rog, despre copilărie.

Mama mea a fost pianistă și muzicolog și străbunelul meu a fost în Chișinău director la Teatrul de Operă și director la Filarmonică, un timp, așa că eu am crescut într-o atmosferă artistică acasă. Din fragedă copilărie am frecventat teatre, filarmonici, concerte și această lume absolut magică, pentru un copil, m-a fermecat. Era o tradiție că din muzicieni se fac muzicieni și așa a fost și în cazul meu. Deci, părinții m-au dat în același liceu pe care l-au absolvit și a fost cred că cea mai bună decizie pentru mine pentru că astăzi, într-adevăr, locul cel mai fericit pentru mine este scena. Și resimt o bucurie foarte aparte când pot să stau în fața publicului și să transmit prin muzică acea lumină divină pe care compozitorii au primit-o și ei de undeva de mai sus, punând pe hârtie acele capodopere pe care avem marea șansă să le interpretăm astăzi.

Într-un alt interviu spuneți că este foarte important pentru dumneavoastră să trăiți și pentru alții. Sunteți o artistă implicată social - în 2016, ați înființat Fundația Arta Vie pentru a sprijini tinerii muzicieni talentați din Republica Moldova; susțineți, de asemenea, uneori concerte gratuite în țara natală. Credeți că pentru un artist este esențial să dedice celorlalți ceea ce face?

Cred că întrebarea dumneavoastră este una cheie în viața mea și a colegilor mei. Noi trăim pentru a da. Misiunea noastră este de a împărtăși.

N-aș spune că eu trăiesc pentru alții, dar într-un sens mai spiritual, aș zice că, prin muzică, sunt o mână a lui Dumnezeu care mângâie, cumva, sufletele. Trăiesc într-o datorie față de talentul care mi-a fost dat de bunul Dumnezeu.