Interviuri
Înapoi
AUDIO. Interviu cu violoncelistul Jan Sekaci (I)

Marți, 10 iunie 2025, Sala Radio din București va găzdui un nou eveniment din cadrul seriei "Moștenitorii României muzicale". Pe scenă se vor afla violoncelistul Jan Sekaci, câștigătorul bursei "Moștenitorii României muzicale" - ediția din 2024 și pianista Daria Tudor, interpretă apreciată atât în țară, cât și pe plan internaționale. Despre drumul său artistic și despre recitalul de la Sala Radio, ne oferă mai multe amănunte Jan Sekaci, într-o primă parte a unui dialog purtat cu Ioana Țintea.
Jan Sekaci, ați început studiul violoncelului la vârsta de 10 ani, iar parcursul dumneavoastră educațional v-a purtat din Oradea la Cluj-Napoca, apoi la București, iar acum sunteți student la prestigioasa Academie Barenboim-Said din Berlin. Cum ați simțit acest drum de formare muzicală?
Mă uit la acest parcurs al educației, sunt mulți ani în spate, mai exact 14. A fost cu multe urcușuri, multe coborâșuri, multe experiențe fabuloase, ajungând la multe masterclass-uri din lume, Paris, în Berlin, în Italia, Montepulciano. În tot acest parcurs, cele mai importante elemente au fost omul și oamenii pe care i-am întâlnit, în special profesorii de violoncel și nu numai, și maeștri ai muzicii clasice de la toate instrumentele.
Vorbiți-ne despre mentorii care au avut cel mai mare impact asupra parcursului dumneavoastră muzical până acum.
De cinci ani studiez cu Frans Helmerson și el este primul profesor la care mă gândesc, la primul mentor care m-a format substanțial. Iar când vine vorba de începutul meu violoncelistic, primele două nume ar fi maestrul Marin Cazacu și domnul profesor Octavian Lup, cu care am studiat în diferite ocazii și m-au ajutat mereu să-mi deschid porțiile, să merg tot mai departe, să ajung la un nivel cât de superior posibil.
La doar 24 de ani ați câștigat premii importante, precum Premiul I la concursul "Johannes Brahms" din Austria în 2021 și mai recent, la New Hope Grand Prix din martie 2025. Cum influențează astfel de competiții dezvoltarea unei cariere solistice a unui tânăr muzician? Cât de importante sunt?
Pentru mine, în special, rolul lor principal este de a oferi și de a deschide căi spre mai multe concerte în viitor, concerte care sunt deschise unui public larg, un public care îmi oferă șansa de a-mi arăta personalitatea în fața tuturor. Când mă gândesc la concursuri din punct de vedere al pregătirii, iarăși ne oferă oportunitatea de a ne prezenta în fața unui juriu distins și ne arată de fiecare dată o oarecare oglindă a noastră, a dezvoltării, în ce direcție am luat-o. Lunile dinainte de concurs sunt de o intensitate neimaginabilă. Cunoaștem o cultură a violonceliștilor și a repertoriului violoncelistic.
Anul trecut ați fost desemnat câștigător al Bursei Moștenitorii României Muzicale, oferită de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera. Ce v-a motivat să participați la această competiție și ce oportunități s-au deschis pentru dumneavoastră după câștigarea acestei burse?
Cum am mai menționat alte dăți, am aplicat de trei ori pentru această bursă. A treia a fost să fie câștigătoare, dar până în acel moment această bursă nu a uitat de mine. De fiecare dată mi-a oferit altfel de oportunități, de exemplu, concertul de anul trecut din februarie cu Orchestra de Cameră Radio împreună cu maestrul Mandeal. A fost o experiență extraordinar de valoroasă. Să cânți cu maestrul Mandeal la o vârstă atât de fragedă în calitate de solist, nu doar că înseamnă ceva, dar experiența în sine a fost uimitoare.
Cum vă raportați la ideea de a fi un "moștenitor" al României Muzicale și cât de important este proiectul "Moștenitorii României Muzicale" asupra parcursului dumneavoastră artistic și a scenei muzicale românești?
Când mă gândesc la titlul oficial de "moștenitor", îmi oferă o maximă responsabilitate pe viitor. Mă împinge să continui pe aceeași direcție, cu aceeași intensitate și aceeași viteză, poate și mai accelerată. Cred că România merită din partea mea o dedicare absolută. Această dedicare însemnând o cunoaștere largă a muzicii din perspective simfonice, camerale, solo, nu doar din perspectiva repertoriului violoncelistic și a altor instrumente.