Interviuri Înapoi

AUDIO. Interviu cu violoncelistul Andrei Ioniță

Publicat: marți, 6 Decembrie 2022 , ora 10.24

În data de 30 noiembrie  violoncelistul Andrei Ioniță împreună cu violonista Ioana Goicea și cu pianista Daria Tudor vor susține la Bruxelles un concert cameral extraordinar, prilejuit de sărbătorirea Zilei Naționale a României. Acest eveniment este organizat de Institutul Cultural Român de la Bruxelles, la inițiativa postului Radio România Muzical. Mai multe detalii aflăm de la tânărul violoncelist într-un dialog purtat cu Ioana Țintea. 

Referitor la concertul din data de 30 noiembrie, de la Bruxelles, cum priviți importanța lui în contextul Zilei Naționale a României?

Este de fiecare dată o mare bucurie să particip la un eveniment cu ocazia Zilei Naționale a României. Și anul trecut am cântat la București în compania Orchestrei de Cameră Radio, de asemenea, într-un eveniment deosebit. Este și mai frumos că putem să sărbătorim Ziua Națională și peste hotare în capitala europeană, la Bruxelles. De-abia așteptăm, atât eu, cât și Daria și Ioana Cristina.


Concertul se desfășoară sub emblema proiectului Moștenitorii României Muzicale dedicat promovării tinerilor artiști români. Ce înseamnă România pentru dumneavoastră, în calitate de moștenitor al României Muzicale?

Pentru mine, România a fost întotdeauna și va rămâne și pe viitor acasă, având în vedere carierele noastre internaționale. Orice scenă este de asemenea casa noastră, însă de fiecare dată când revin în țară este o mare plăcere și de asemenea, mă bucur să îmi reprezint țara în care am crescut, țara în care am făcut primii pași muzicali și spațiul cultural din care încă absorb și încă primesc atât de multă inspirație.


În cadrul concertului de la Bruxeles veți lansa și un album apărut la Editura Casa Radio, în care sunt incluse opusuri beethoveniene înregistrate la începutul anului în studiourile Radio România. V-aș ruga să ne oferiți câteva detalii despre acest CD.

Așa cum ați amintit este un CD ce conține capodopere ale lui Ludwig van Beethoven. Eu am înregistrat pe lângă trio-ul în re major, Geister Trio și Sonata nr. 5 op. 2 nr. 1 în re major alături de pianista Daria Tudor. Este o sonată poate mai abstractă decât la majorul atât de cunoscut, un opus târziu, extraordinar de interesant. Procesul de înregistrare a mers foarte bine. Am avut o comunicare organică și alături de inginerii de sunet și alături de întreaga echipă de producție a Radio România Muzical.

Mai urmează și alte înregistrări speciale?

Există un proiect planificat la sfârșitul lunii decembrie, dar bănuiesc că trebuie încă să păstrăm totul secret.


V-aș ruga să ne oprim puțin și asupra recitalului pe care îl veți susține alături de pianista Naoko Sonoda în data de 28 noiembrie la Wigmore Hall din Londra, eveniment ce va fi transmis în direct de Radio România Muzical. Ce lucrări ați inclus în program și ce însemnătate au pentru dumneavoastră?

Pianista Naoko Sonoda este un colaborator de-al meu de lungă durată. Am fost chiar pe scena Sălii Radio acum câțiva ani, în cadrul stagiunii Moștenitorii României Muzicale. Am ales un program deosebit. Am dorit să mă axez mai degrabă în muzica secolului XX. Pe lângă sonata de Beethoven în do major, op. 102 nr. 1, sonată destul de comprimată, mă voi apleca asupra unor piese scurte, de asemenea, comprimate, de Anton Webern. El a compus un opus cu trei piese deja atonale, dodecafonice, de asemenea, am dorit să le combin cu un ciclu scurt de alte două piese în stil romantic, pe care le-a compus înainte de perioada 1911 și apariția atonalității. Apoi am dorit să închei recitalul cu una dintre cele mai cunoscute lucrări britanice din repertoriul nostru, al violonceliștilor, și anume, Sonata în do major de Britten. Concertul va dura o oră în total. Acesta este sistemul lunchtime concerts oferit de către postul de radio BBC3 și de asemenea sunt foarte recunoscător Radio România Muzical pentru faptul că vor prelua transmisiunea live a acestui recital.


Uitându-ne în urmă, cum s-a conturat cariera dumneavoastră, plecând de la câștigarea premiului I la concursul Ceaikovski din anul 2015, în calitate de primul român care a atins această performanță?

Ar fi foarte multe de povestit. Ce pot spune este că acest premiu a reprezentat cartea mea de vizită cu care mă voi prezenta oriunde în lume. De asemenea a fost o bucurie să fiu într-adevăr primul român care a fost distins chiar cu medalia de aur la această competiție internațională de mare anvergură. Știu că am reușit să inspir și alți tineri muzicieni români și studenți, elevi, la școlile de muzică și îmi doresc să fac acest lucru și în continuare.


Ce alte experiențe definitorii au contribuit la construirea carierei artistice?

Aș aminti intervențiile și susținerea profesorilor mei, doamna Ani Marie Paladi din București și profesorului Jens Peter Maintz, de la Universitatea de Arte din Berlin. Pot aminti și programul de susținere al tinerelor talente BBC New Generation Artist, care mi-a deschis multe oportunități, nu doar în spațiul anglo-saxon. De exemplu, acest recital pe care îl voi susține la Wigmore Hall, evident că a venit ca urmare a participării mele la acest program acum câțiva ani, întâlnire cu dirijori precum Herbert Blomstedt, cu care de asemenea voi colabora în luna martie a anului viitor la Chicago, printre multe altele.


Care este crezul dumneavoastră artistic și cum se încadrează în această lume competitivă?

Consider că adevărul se regăsește în frumos. Consider că aduc aportul meu la lumea și la viața muzicală, scena muzicală. Visurile sunt pasiunea pe care o am pentru muzică și sper să păstrez asemenea în continuare, sinceritatea abordării. De asemenea, crezul în divinitate. Această conștiință că tot ceea ce facem este de asemenea vegheat de o forță superioară.


Cariera unui artist se construiește în funcție de un ideal artistic sau jaloane de atins pe care și le propune. În cazul dumneavoastră, care sunt acestea?

Am avut ca jalon, atunci când încă eram în România să stăpânesc instrumentul asupra căruia m-am aplecat, violoncelul, cât se poate de bine și să ajung să-l folosesc ca formă de exprimare a universului interior. Odată cu trecerea timpului, violoncelul evident că a rămas pasiunea principalăm, dar în același timp, am început să caut și noi forme de expresie muzicală, precum pianul. În momentul acesta mă bucur să mă aflu în continuare în lumea sunetelor și doresc să acumulez un repertoriu cât mai larg în continuare.


Interviu realizat de Ioana Țintea