Violoncelista Sofia Blându evoluează ca solistă alături de Orchestra de Cameră Radio, condusă de Christian Câșleanu în cadrul concertului din 11 noiembrie 2026. Alături de Sofia Blându, în 2025 câștigătoarea bursei Moștenitorii României muzicale, concertul de la Sala Radio îi aduce pe scenă pe chitaristul Dragoș Ilie și pianistul Dominik Ilisz, foști bursieri ai programului amintit. În interviul pe care i l-a acordat Anei Sireteanu, violoncelista Sofia Blându a vorbit despre importanța bursei Moștenitorii României muzicale, dar și despre alte experiențe care i-au modelat parcursul profesional.

Sofia Blându, ai început studiul muzicii în România și în prezent îți continui dezvoltarea profesională în Germania. Te-aș ruga să ne povestești mai multe despre anii tăi de studiu și experiențele care te formează.

M-am născut la Iași, într-o familie de muzicieni. Am început studiul violoncelului la vârsta de șapte ani, urmând că apoi la 14 ani să mă mut la București, la recomandarea maestrului Marin Cazacu, pentru a studia cu profesorul Mircea Marian și, bineînțeles cu domnul Marin Cazacu. Ulterior, pe la 19-20 de ani, m-am mutat la Berlin pentru a-mi continua studiile de licență la Universitatea de Arte, la clasa profesorului Konstantin Heidrich.

Ai participat la importante competiții internaționale, ai fost bursiera programului SoNoRo Interferențe timp de cinci ani. Ce rol au avut aceste experiențe în dezvoltarea ta și în apropierea de domeniul muzicii de cameră?

Trebuie să spun că prin aceste masterclass-uri, în special pentru muzică de cameră, mi s-a deschis apetitul pentru muzică în general. Am avut posibilitatea de a cunoaște profesori pe plan internațional și, totodată, aceste întâlniri au contribuit și la decizia mea de a pleca în străinătate și pentru a-mi continua studiile acolo.

În 2025 ai obținut bursa Moștenitorii României muzicale, iar în 11 noiembrie vei evolua ca solistă alături de Orchestra de Cameră Radio într-un concert care aduce pe scena Sălii Radio trei bursieri ai programului amintit. Ai mai cântat alături de Orchestra de Cameră Radio? Ce înseamnă pentru tine această apariție scenică ce aduce în prim-plan tinerii muzicieni?

Pentru mine va fi un debut alături de Orchestra de Cameră. Sunt onorată să revin la București și prin simplul fapt că acest oraș a reprezentat pentru mine o etapă foarte importantă în evoluția mea violoncelistică și nu numai. În orchestră vor fi oameni care mi-au fost colegi, Mircea Marian care mi-a fost profesor și sunt absolut entuziasmată să mă reîntorc.

Cum te simți pe scenă în postura de solistă?

Ca solistă, intervine cumva o liniște în momentul în care calc pe scenă după tumultoasele emoții poate dinainte, îmi oferă liniște și, bineînțeles, pentru concertul din 11 noiembrie, voi interpreta un celebru concert din repertoriul violoncelistic, Concertul nr. 1 în do major de Joseph Haydn. Trebuie să mulțumesc, în primul rând, doamnei Cristina Comandașu, dar și clubului Rotary Pipera pentru această organizare și această pasiune pentru a ajuta tinerii care sunt, de fapt și de drept, viitorii și actualii moștenitori ai României în acest domeniu muzical.

Ce urmează pentru tine în cadrul proiectului Moștenitorii României muzicale?

Pentru mine a fost foarte importantă bursa pe planul studiilor, dar și pentru a participa la diverse proiecte sau masterclass-uri, cum ar fi celebrele masterclass-uri de la Kronberg, urmând alte audiții la care am trecut, Villa Musica și tot așa mai departe.

Datorită acestei burse, voi avea oportunitatea, alături de pianistul belgiano-britanic Nicolas Absalom, să susținem un turneu în patru orașe importante ale României în luna februarie. Recitalurile vor cuprinde un repertoriu destul de vast, cu nuanțe chiar operistice. Vom începe programul cu o sonată de Felix Mendelssohn, Soanata a II-a, o lucrare cu un caracter foarte dinamic. Urmează apoi cele șapte variațiuni de Ludwig van Beethoven, variațiuni pe o temă din duetul dintre Pamina și Papageno, din Flautul fermecat de Mozart. În partea a doua urmează o sonată pentru violoncel și pian de Debussy și vom încheia seara cu o lucrare într-un puternic stil operistic, puțin belcanto, Une larme de Rossini.