Violoncelista Anne Gastinel, deținătoare a premiului "Victoire de la Musique" la categoria "Solistul anului" în ediția din 2006 și artistă aplaudată pe toate marile scene europene, este invitata Orchestrei de Cameră Radio în concertul prezentat miercuri, 10 decembrie 2025. În program: Concertwalz op. 31 pentru cvartet de violoncele de Wilhelm Fitzenhagen, Serenada op. 22 în mi major pentru orchestră de coarde de Antonin Dvořák și Concertul op. 129 în la minor pentru violoncel și orchestră de Robert Schumann. Cu această ocazie, renumita muziciană franceză a stat de vorbă cu Ioana Țintea.

Reveniți pe scena Sălii Radio alături de Orchestra de Cameră Radio. Cum vă amintiți întâlnirea cu publicul românesc de anul trecut?

Am amintiri frumoase de anul trecut, cu oameni atât de drăguți și prietenoși. Așa că sunt foarte fericită să revin aici.

Veți evolua în dubla ipostază de solistă și conducătoare a Orchestrei de Cameră Radio. Cum influențează acest dublu rol interpretarea dumneavoastră?

Nu vreau să dirijez. Nu sunt dirijoare. Ceea ce le-am spus instrumentiștilor înainte de prima noastră repetiție a fost că trebuie doar să ne bucurăm de muzică, să ne conectăm unii cu alții și să simțim muzica în același timp. Și asta e suficient. Îmi place să schimb idei cu ei, să discutăm ce părere aveți aicu în anumite situații, ce am putea încerca etc. În timpul cântatului, nu dirijează nimeni. Ei sunt fantastici și nu avem nevoie de dirijor. Așa că pur și simplu cânt alături de ei.

Care este crezul dumneavoastră artistic după care vă ghidați de fiecare dată când urcați pe scenă sau deschideți o partitură nouă?

Depinde de perioada în care mă aflu. Uneori trebuie să cânt același program, dar cu muzicieni diferiți, iar dacă am mai mult spațiu în programul meu, încerc și piese complet noi. Pentru acest program de la Sala Radio avem Concertul pentru violoncel și orchestră de Schumann, care este, poate, una dintre lucrările pe care le cânt cel mai des, pentru că o iubesc pur și simplu. În schimb, Serenada în mi major pentru orchestră de coarde de Dvořák nu am interpretat-o niciodată; va fi o premieră pentru mine. Orchestra o cunoaște, a mai cântat-o cu alte ocazii, și tocmai de aceea încerc să propun lucruri noi, să aduc o prospețime acestei lucrări, iar muzicienii sunt deschiși. Cred că funcționează foarte bine.

Aveți o activitate valoroasă atât ca profesoară cât, și ca membră în juriul unor importante concursuri internaționale de violoncel. Cum priviți evoluția tinerei generații de violonceliști și ce credeți că este cel mai important pentru un artist în lumea muzicală de astăzi?

Predau de ceva vreme, cam de 25 de ani, și iubesc această meserie. Trebuie să fii deschis, să înțelegi ce își doresc studenții și unde vor să ajungă, să ții cont de versiune, de interpretare și de aspectele umane ale muzicii. Adică iubesc asta. Simt că am învățat foarte multe lucruri de la acești tineri și am o clasă fantastică la Conservatorul din Lyon. Desigur, am ascultat mulți tineri violonceliști minunați la diferite concursuri și trebuie să spun că sunt extrem de impresionată de nivelul lor - este pur și simplu incredibil. Îmi place foarte mult să stau de vorbă cu ei după concursuri, să schimbăm impresii, și mereu le spun că este important să nu uităm mesajul compozitorului. El este pe primul loc, nu noi, interpreții. Noi suntem doar mesagerii autorului, și asta le spun tuturor studenților mei. Trebuie să fim mereu sinceri atunci când citim partitura și să nu ne gândim că vrem să fim în prim-plan și să arătăm cine suntem. Desigur, punem ceva din noi în interpretare, dar niciodată prea mult. Pentru mine, cel mai important în această muncă este să păstrezi sinceritatea față de muzică. Fără prea mult narcisism.

Cum arată astăzi viața muzicală în Franța? Este publicul francez interesat de muzica clasică?

Cred că am realizat ceva foarte bun în Franța cu inițiativele pentru copii, destul de multe, concerte pentru tineri și așa mai departe. Cred că lucrurile s-au schimbat în ultimii 10 ani, deoarece există multe proiecte dedicate celor mici, ceea ce este necesar pentru că trebuie să pregătim următoarea generație de public. Și cred că aceasta este modalitatea potrivită de a face acest lucru.

Ce înseamnă, pentru dumneavoastră, esența muzicii clasice?

Cred că este esența vieții. Pentru că muzica clasică este o expresie a multor sentimente umane, de la fericire la tristețe. Așa că este greu de explicat, dar cred că nu este foarte diferită de orice altă muzică. Și sunt sigură că nu trebuie să cunoaștem toate detaliile tehnice, nu trebuie să știm exact cum e scrisă muzica ca să putem bucura de ea. Trebuie doar să o ascultăm . Este ca atunci când vezi un tablou într-un muzeu: nu ești pictor și nu știi prea multe despre pictură, dar tot poți să fii pur și simplu uimit de ceea ce vezi. Cred că este exact la fel și cu arta în general și cu muzica. Nu trebuie să fii profesionist sau un mare cunoscător pentru a o aprecia. Muzica este ca orice formă de artă: dacă vrei să fii atins de ea, pur și simplu lasă-te cuprins de experiență.