În perioada 3-8 martie 2025 se desfășoară prima parte a turneului SoNoRo Conac, ajuns anul a acesta la ediția cu numărul 13. Mai multe amănunte aflăm de la violistul Răzvan Popovici, inițiatorul proiectului, într-un dialog cu Ioana Țintea.

Răzvan Popovici, în data de 3 martie începe un nou capitol din povestea SoNoRo Conac, iar în această primă parte a turneului veți cânta alături de pianistul Cristian Budu. Cum s-a ajuns la această colaborare?

Pe Cristian l-am cunoscut într-un festival foarte deosebit din Brazilia, Tiradentes, un festival care îmbină muzica extrem de bine cu alte arte, cu tot felul de lucruri interesante și actuale. Ne-am înțeles foarte bine, am cântat un prim concert atunci, după care, în ultimii ani, cântăm regulat împreună în diverse locuri de pe pământ. L-am invitat cred că de două ori la SoNoRo MusikLand, la festivalul nostru din Transilvania. În acest an, va veni și la toamnă, la Festivalul SoNoRo. Așa că, am creat o prietenie muzicală extraordinară. Cred că o să fie win-win situation pentru public și pentru noi, ca prieteni și muzicieni.

Ediția din acest an se intitulează "Când se așterne praful", explorând influența folclorului în muzica clasică. Povestiți-ne, vă rog, despre lucrările alese!

Titlul este deosebit. Mă bucur că am reușit să avem curajul să intitulăm un turneu astfel. Repertoriul pe care l-am ales este un repertoriu al compozitorilor din Europa Centrală. Deci, pornim cu Schubert - austriac. După acea, mergem mai departe, în Boemia, deci în Cehia - Josef Suk. Continuăm cu Ungaria - Zoltan Kodaly, marele compozitor maghiar; apoi, Bela Bartok - amândoi de altfel, născuți pe plaiurile transilvane, pe aceste coline muzicale, cum le descriu eu, această zonă extrem de muzicală a Europei Centrale și de Est. Îl avem și pe Dvorak, desigur, Waldesruhe - celebra liniște a lui Waldesruhe pentru violoncel sau violă. Un program foarte frumos!

Și titlul... mi-a venit când mă gândeam că, în toate zonele astea, praful a fost dintotdeauna, a jucat un rol important, pentru că nu erau neapărat toate străzile asfaltate, iar compozitorii sunt convins că trăiau când mergeau la țară și scriau în mijlocul naturii, așteptau cu siguranță liniștea nopții, când acest praf de pe stradă care era provocat de trăsuri, de cai, de mașini mai târziu, și aveau liniștea necesară pentru a compune aceste capodopere... pentru că toate piesele pe care le vom cânta sunt cu adevărat capodopere.

Sper că vom avea sălile pline și că vom reuși, ca în fiecare an, prin modul nostru un pic mai pătrunzător, mai inventiv, ca publicul să fie alături de noi și, cumva, să se implice și să descopere.

Zic eu că este promițător turneul.

Ca în fiecare an, pe harta concertistică a Turneului SoNoRo Conac, sunt puse în lumină clădiri cu valoare istorică și arhitecturală. Ce criterii stau la baza alegerii spațiilor de concert și cât de dificil este să identificați și să accesați astfel de locații?

Nu cred că este foarte dificil să le accesăm, pentru că odată ce am decis unde să cântăm, persoanele care sunt responsabile, fie că sunt proprietari de castele sau conace sau de clădiri importante de patrimoniu, sau că sunt primării, consilii județene sau muzee, oamenii sunt foarte deschiși și sunt foarte bucuroși și recunoscători că ducem muzica bună și astfel de artiști în aceste locuri.

Sunt bucuros că în acest an vom reveni la Iași, în această splendidă aulă a Bibliotecii Centrale Universitare "Mihai Eminescu" - sală cu o acustică foarte bună, o sală pe care am umplut-o de muzică pe parcursul acestor 20 de ani de activități SoNoRo în România. Apoi, vom continua turneul la Cluj, în Casa Numaa, o clădire restaurată splendid, chiar în piața principală a Clujului, pe care am introdus-o pentru prima dată anul trecut în Festivalul SoNoRo, în ediția a 19-a, și având o experiență minunată am dorit și în acest an să onorăm acest proiect de restaurare pentru că publicul știe că SoNoRo Conac nu alege clădiri, așa, la întâmplare, și onorează regulat proiecte de restaurare reușite și valoroase din întreaga țară. După aceea, revenim la Sinagoga din Bistrița - tot așa, un loc pe care l-am umplut, pe parcursul anilor, des cu muzică. Este un loc cu o acustică splendidă, un pian minunat, opere de artă pe pereți. După care, vom ajunge pentru prima dată în palatul principilor Transilvaniei din Alba Iulia. Sunt bucuros că am găsit deschidere la Primăria de la Alba Iulia și că putem aduce SoNoRo Conac acolo pentru prima dată. Iar ultimul concert din această primă aventură SoNoRo Conac va fi la Timișoara; unul din locurile mele favorite este Sala Principală a Muzeului Național de Artă - o clădire cu povești extraordinare... Brahms a cântat acolo, Liszt, Sarasate, Joseph Joachim și mulți alți muzicieni extraordinari. Deci, acolo este o onoare și, cumva, noblesse oblige - acolo trebuie să cânți frumos pentru că toată istoria locului te copleșește, practic.