Orchestra de Tineret a Uniunii Europene - cunoscută și sub acronimul EUYO - anunță că în acest an, majoritatea preselecțiilor pentru noi membri vor avea loc la toamnă. Pentru mai multe detalii despre însemnătatea acestui ansamblu pentru tinerii muzicieni europeni ascultăm un interviu realizat de Petre Fugaciu cu Andrieș Cigulea, singurul român membru al Orchestrei de Tineret a Uniunii Europene.

Actualmente, ești singurul român din Orchestra de Tineret a Uniunii Europene. Pentru început, aș vrea să vorbim despre primul tău contact cu această instituție!

Este un ansamblu destul de popular în Uniunea Europeană, este greu să nu auzi de el, așa că, sincer, nu-mi amintesc cu exactitate. Dar știu că am avut colegi care au fost acolo și care mi l-au promovat cu foarte mult interes și am spus că, bine, trebuie să încerc.

Cum ai ajuns membru al acestei orchestre?

Întâi de toate, am avut un pariu cu un prieten de-al meu. Am fost membru al unei alte orchestre, care a avut un nume similar. Și am spus să încercăm să mergem. Nu am mai discutat cu acel prieten, dar cuvântul meu este garanția mea că merg, trebuie să aplic. Fiind și tânăr, și cu multă energie, pur și simplu m-am urcat în tren și am plecat. Asta după ce m-am înscris pe site, în prealabil. M-am urcat în tren și am venit la București.

Cum ai descrie colectivul de acolo?

Având în vedere faptul că membrii sunt persoane absolut entuziasmate de meseria - sau nu este meserie, e o profesie sau o vocație... pe lângă asta, colectivul mi-a demonstrat că Europa poate fi unită și cultural și etnic prin diversitatea aceasta. Având colegi din Malta, din Germania ș.a.m.d. tu înveți lucruri noi, te deschizi la minte și îți ascuți mintea să fie mai receptivă la unele particularități ale popoarelor. Așa că, întâi de toate, pot să spun că-s open minded absolut toată lumea. Inclusiv organizatorii pun foarte mult accent pe democrația aceasta și pe diversitatea colectivă.

Care sunt standardele profesionale acolo? Ce ai învățat de când ești acolo?

M-am convins că trebuie să învăț să fiu mai punctual, petnru că au fost și cazuri în care am pierdut trenul; în primul rând am învățat că trebuie să mă trezesc mai devreme. Mi-am confirmat încă o dată că trebuie să fiu conștient că trebuie să merg cu programul studiat, ca și ceilalți colegi. Trebuie să-ți onorezi anumite responsabilități.

Cum a fost afectată activitatea orchestrei în sine de pandemie? Și, poate mai important, cum a fost moralul muzicienilor în această perioadă?

Nu s-a prea observat ca membrii să fie prea afectați, poate și din cauză că sunt oameni puternici. Interesant e faptul că trăind în așa vremuri critice, aș spune eu, mai ales pentru industria noastră, faptul că membrii orchestrei și nu numai ei, în general oamenii de cultură, având focul ăsta, încă merg mai departe, în pofida greutăților. Nu avem o galerie deschisă, să privim o expoziție... În anumite țări, concertele cu public nu sunt permise... Toți au fost cu zâmbetul pe buze de parcă nimic nu s-a întâmplat. Da, într-adevăr, au fost și unele restricții. Chiar dacă eram testați la 2-3 zile, nu puteam interacționa cu publicul, ceea ce e greu pentru un artist, în schimb am avut posibilitatea să cântăm pentru vreo 200 de oameni - atât a permis guvernul austriac. În rest, oameni binevoioși... tot timpul era chemarea asta: "Hai să cântăm, hai să studiem!" mai ales mi-a plăcut foarte mult că este și un bis tradițional pentru această orchestră. După ce s-a terminat concertul, membrii orchestrei au cerut insistent să cântăm bisul, ceea ce mi s-a părut absolut rupt de realitate. Mi-a plăcut foarte mult! Chiar dacă nu prea cunoșteam notele, trebuia să improvizez, dar asta a fost super! A meritat!

Voiam să știu dacă există planuri pentru următoarele proiecte ale EUYO, în viitorul apropiat?

Da, sunt anumite planuri. În varianta ideală ar fi două turnee - unul, în vară și altul, în toamnă. Turneul din toamnă fiind o înlocuire a turneului de primăvară, situația fiind destul de critică acum și ei așteaptă să vadă ce se va întâmpla cu situația pandemică.