În perioada 22-25 mai 2025, la București, se desfășoară Frequenza Festival, un nou eveniment dedicat muzicii de cameră, aducând în capitala României artiști de talie internațională într-o serie de patru concerte.
Cu această ocazie, renumitul trompetist Serghei Nakariakov, co-fondatorul și directorul artistic al festivalului, a stat de vorbă cu colega noastră, Ioana Țintea.

Reveniți la București în dublă ipostază - de interpret, și, totodată, de co-organizator și director artistic al Frequenza Festival. Ce v-a inspirat să inițiați acest proiect în România și ce semnificație are titlul festivalului?

"Frequenza" provine din termenul frecvență folosit în muzică. Acesta este motivul alegerii numelui. Cât despre inspirația de a organiza festivalul în România... am mai cântat aici în trecut și mi-a plăcut foarte mult. Apoi, am format o echipă extraordinară de artiști, iar ideea de bază a fost să combinăm conceptul unui festival de muzică de cameră cu cel al unui festival dedicat instrumentelor de alamă. Am adunat, așadar, prieteni dragi din toată lumea pentru a cânta împreună. Așteptăm cu nerăbdare acest eveniment. Este prima noastră ediție, așa că suntem cu toții foarte entuziasmați!

Cum ați ales artiștii invitați și ce vă leagă de ei din punct de vedere artistic?

Ei bine, am avut ocazia să cânt foarte des atât în festivaluri de muzică de cameră cu coarde, cât și în festivaluri dedicate instrumentelor de alamă. Există, de fapt, o adevărată mișcare a interpreților la instrumente de alamă care cântă în toată lumea - și, sincer, uneori pare că facem parte dintr-un fel de cult, o adevărată "biserică a alamei". Sună amuzant, dar așa se simte din interior. Festivalurile de muzică de cameră sunt, de asemenea, evenimente extraordinare, organizate peste tot în lume, dar cu un repertoriu și o atmosferă complet diferite. Cât despre artiștii care vor participa la festival, aș începe cu legendarul David Taylor, la trombon bas - un muzician remarcabil, care a cântat de-a lungul carierei cu Leopold Stokowski, Duke Ellington, Gil Evans, Michael Jackson, ca să menționez doar câțiva. Deci, vorbim despre o adevărată legendă - un muzician care este și compozitor, care a interpretat multă muzică clasică de-a lungul carierei și care continuă să susțină turnee chiar și astăzi. De altfel, va împlini în curând 81 de ani. Este, fără îndoială, o legendă vie. Îl avem, apoi, pe Sergio Carolino la tubă - un virtuoz extraordinar. Trebuie să-l asculți ca să crezi cu adevărat ce poate face. Elias Faingersh este un artist complet ieșit din tipare. Este un comediant al trombonului și susține turnee internaționale cu spectacole de tip one-man show în care îmbină actoria, umorul și interpretarea muzicală live. În cadrul festivalului, avem un proiect cu totul special, Kopf Kino - reprezentație inedită, cu muzică nouă compusă special pentru noi de compozitorul israelian Uri Brenner. Vor fi prezentate, de asemenea, lucrări ale altor compozitori, printre care mă număr și eu, ca interpret și compozitor pentru instrumente de alamă. Și, desigur, nu pot să nu o menționez pe partenera mea muzicală, Maria Meerovich. Cântăm împreună de peste 20 de ani. Am interpretat multă muzică de cameră împreună - este o muziciană excepțională și o prietenă minunată. Sunt foarte mândru că am reușit să organizăm acest festival împreună. Îl avem și pe Krystoff Baráti din Ungaria, un violonist extraordinar. De asemenea, pe Kevin Zhu la vioară, câștigător al Concursului Paganini. Totodată, îi avem ca invitați și pe violoniștii Pavel Berman și Eva Bindere, artiști minunați. Va evolua și Zvi Plesser din Israel, un mare violoncelist, cu care am cântat de mai multe ori în cadrul unor festivaluri de muzică de cameră. Alături de el, Jing Zhao o violoncelistă remarcabilă, câștigătoare a prestigiosului Concurs ARD și o artistă care susține turnee în întreaga lume. La violă îl avem pe Roman Spitzer - un muzician excepțional și un prieten foarte drag. Cred că i-am menționat pe toți, iar dacă am omis pe cineva, vă invit să veniți la festival și să îi descoperiți personal.

Frequenza Festival propune o apropiere între muzica clasică și jazz. Ce relație aveți personal cu jazzul și cum vedeți această alăturare de stiluri?

Cred că etichetarea muzicii este întotdeauna un lucru complicat. La un anumit punct, muzica clasică contemporană și jazzul contemporan ajung, de fapt, să se întâlnească - și nu e întotdeauna ușor să le încadrezi într-o categorie clară. Dar, până la urmă, este vorba pur și simplu despre muzică. Despre emoțiile muzicienilor și despre cele ale publicului. Poate că, la un moment dat, ar trebui pur și simplu să renunțăm la etichete și să ne bucurăm de muzică pentru ceea ce este ea cu adevărat.

Festivalul include și o componentă educațională: masterclass-urile dedicate tinerilor muzicieni. Ce doriți să le transmiteți studenților de la Universitatea Națională de Muzică din București?

Unii dintre noi vor susține, într-adevăr, cursuri de master în timpul festivalului. Vom împărtăși din experiențele noastre și, practic, vom încerca să-i ajutăm pe studenți să descopere lucruri noi care le pot fi de folos în viitor. Poate fi vorba despre interpretare, despre prezența scenică sau, în cazul unora dintre noi, despre experiența de a cânta într-o orchestră. Așadar, multe lucruri!

Ce v-a făcut să vă apropiați de muzica de cameră și cum se diferențiază pentru dumneavoastră de experiența unui concert solo?

Pentru mine, este un sentiment complet diferit. Interpretarea muzicii de cameră seamănă foarte mult cu o conversație intimă într-un grup restrâns de prieteni apropiați. Când cânți solo, în față, acompaniat de o orchestră, nu există aceeași intimitate și apropiere emoțională pe care o regăsești într-un ansamblu cameral.

De-a lungul carierei dumneavoastră, ați fost adesea descris ca un "Paganini al trompetei" și "Caruso al trompetei". Cum vă raportați la aceste comparații?

Cred că jurnaliștii care au scris aceste lucruri acum mulți ani au fost impresionați de felul în care am cântat. Poate că atunci când interpretam lucrări mai virtuoze, le-au amintit de Paganini, iar când era vorba de pasaje lirice, au făcut legătura cu Caruso. Sunt, desigur, etichete - comparații care pot atrage atenția publicului larg, mai ales a celor care nu mă cunosc direct ca interpret. Dar, sincer, eu nu mă gândesc la astfel de lucruri.

Ați adus flugelhornul în prim-planul scenei de concert, un instrument mai puțin obișnuit în sălile clasice. Ce v-a atras la acest instrument?

Flugelhornul are un sunet foarte melodios. Instrumentul meu, în mod special, are patru supape, în loc de trei, ceea ce îmi oferă posibilitatea de a cânta în registrul grav extins, spre deosebire de trompetă. Asta deschide, bineînțeles, noi posibilități repertoriale. În general, repertoriul pentru trompetă este destul de restrâns, dar cu flugelhornul pot explora mult mai mult - inclusiv lucrări scrise pentru corn francez, pentru că flugelhornul poate ajunge aproape la fel de jos ca acesta.