Interviuri
Înapoi
AUDIO. Interviu cu Teodor Niță, directorul general al Teatrului de Operă și Operetă „Nae Leonard" din Galați

Unul dintre cele cinci Premii de Excelență MUSICRIT s-a îndreptat spre Teatrul de Operă și Operetă „Nae Leonard" din Galați pentru spectacolul „Un bel dì vedremo". Ceremonia de premiere a celei de-a treia ediții a Galei Premiilor MUSICRIT a avut loc în 14 ianuarie 2025, la Ateneul Român. Despre această distincție a vorbit Teodor Niță, directorul general al intituției într-un interviu acordat Anei Sireteanu.
Domnule Teodor Niță, ce însemnătate are pentru Teatrul de Operă și Operetă „Nae Leonard" din Galați Premiul de Excelență MUSICRIT pe anul 2024, oferit de Uniunea Criticilor, Redactorilor și Realizatorilor Muzicali din România?
Este un premiu care ne onorează, bineînțeles, în primul rând pe noi, cei care suntem contemporani cu acest premiu. Totodată, ne gândim și la cei care au pus orașul nostru pe harta culturală a țării. Deci, dedicăm acest premiu în primul rând istoriei seculare artistice a Galațiului. Iar pentru noi, cei care am lucrat la spectacolul „Un bel dì vedremo", cel premiat de uniune, este mai mult decât o recunoaștere.
Nici nu ne-am gândit, nici n-am visat la o asemenea distincție... Atunci când ne-a venit ideea - pentru că a fost o idee comună - realizării acestui spectacol, am crezut de la început că este una dintre cele mai interesante idei pentru anul 2024, atunci când îl sărbătoream pe marele Puccini. Și trebuie să vă spun că trebuie să împărțim acest premiu nu numai cu tot colectivul operei noastre, care a participat bineînțeles, intens și din plin la realizarea spectacolului „Un bel dì vedremo", dar mai ales trebuie să fim recunoscători lui Paolo Bosisio, care este regizorul acestui spectacol, dar care a scris și scenariul, lui Domenico Franchi, care a semnat scenografia novatoare (pentru cei care nu au văzut spectacolul, să știți că apar în scenă personajele lui Puccini într-un gen de hologramă, o tehnică destul de modernă și care creează impresii vizuale extraordinare). Și, de asemenea, trebuie să mulțumim dirijorului acestui spectacol, Nicolae Dohotaru, directorul Operei Naționale din Chișinău. Deci, a fost o contribuție a noastră, a unor realizatori italieni și a unor muzicieni din Republica Moldova.
În ce mod a receptat publicul spectacolele din ediția dedicată centenarului puccinian a Festivalului de Operă și Operetă derulat de instituția pe care o conduceți?
Am primit foarte multe aprecieri, în primul rând pentru că a fost o ediție exclusiv pucciniană și, așa cum se știe, Puccini nu este un compozitor chiar ușor de interpretat, ba din contră. A fost o ediție foarte grea pentru muzicienii noștri. Puccini este un nume la care publicul reacționează foarte bine și trebuie să mulțumim publicului gălățean care umple de fiecare dată sala de spectacol. Dar, cu atât mai mult atunci când apare pe scenă un titlu al lui Puccini, pot spune că acesta trezește un mare interes în rândul iubitorilor de operă. Iată că de această dată au fost nu unul, ci cinci titluri pucciniene puse în scenă la teatrul nostru, iar toate biletele pentru festival s-au epuizat în mai puțin de două săptămâni.
A fost un festival pentru care am primit aprecieri extraordinare din partea publicului; unii dintre spectatori spunând că n-au crezut că pe scena operei noastre, cu resursele noastre se pot pune marile creații pucciniene. Dacă îmi permiteți, aș vrea să dau și titlurile operelor care au avut loc săptămânal: a fost această premieră, „Un bel dì vedremo", la care s-a lucrat cel mai mult și la care au participat invitați deosebiți, după care am avut „Madama Butterfly", „Turandot", „Tosca" și „Boema". Am ales, deci, titlurile de referință din creația pucciniană.
Bineînțeles că la toate spectacolele am avut și invitați, atât dirijori, cât și soliști - nici nu aveam noi forța să realizăm un astfel de maraton doar cu soliștii noștri -, dar cred că asta face și frumusețea spectacolului. Nu cred, sunt sigur, aceste compoziții ale lui Puccini au aproape 150 de ani. Este și va rămâne remarcabil faptul că nu te poți plictisi atunci când o operă cum este, spre exemplu, „Madama Butterfly”, este interpretată de-a lungul anilor... te cucerește de fiecare dată. Asta face frumusețea spectacolului, pentru că de fiecare dată când vizionezi un alt spectacol cu același titlu, practic mergi la o altă premieră. Muzica este perenă, este aceeași, o iubim cu toții, dar de fiecare dată spectacolul este viu pentru că are loc într-o nouă interpretare. Ne gândim aici la întregul colectiv, de la orchestră, dirijor, până la toți soliștii care sunt în scenă. Niciodată, chiar dacă este pus în aceeași scenă, cu aceiași interpreți un spectacol, de fiecare dată cel de astăzi nu va semăna cu cel de mâine. Asta face, de fapt, frumusețea operei și datorită acestor lucruri opera, iată, durează de atâta și atâta timp și sper că o iubim la fel de mult.