Apreciatul tenor italiano-francez Roberto Alagna a oferit colegei noastre, Ana Sireteanu, un interviu în limba română (după 15 ani în care nu a mai avut ocazia să converseze în această limbă) despre concertul pe care îl va susține vineri, 13 septembrie 2024, la Sala Palatului. Muzicianul a vorbit despre relația cu România și cu artiștii români cu aceeași căldură, pasiune și sinceritate prezente în fiecare apariție scenică a sa.

Domnule Roberto Alagna, v-aș ruga să ne povestiți despre relația pe care o aveți cu România.

Am o relație foarte bună cu România. Eu m-am simțit dintotdeauna acasă în România. Am locuit la București o perioadă și întotdeauna m-am simțit foarte iubit aici. Am mulți prieteni români, iar lumea de aici a fost, întotdeauna, foarte simpatică. Onest, m-am simțit acasă.

Cine sunt artiștii români pe care-i apreciați și ce muzică românească știți?

Ooo, știu foarte puțină muzică românească. Dacă vorbim de muzica populară, o știu, bineînțeles, pe Maria Tănase. Întotdeauna m-am interesat de muzica populară, care îmi place foarte mult. Dintre cântăreții de operă români... îmi vin în gând Nicolae Herlea, Leontina Văduva... și mulți alții, pentru că am cântat cu toți. În România este o tradiție vocală foarte frumoasă, indiferent că e vorba de soprane, tenori sau baritoni. Mă gândesc la George Petean, la Alexandru Agache și mulți alții. Trebuie să spun că întotdeauna am avut o experiență plăcută cu cântăreții români.

Cum ați descrie ultima experiență pe o scenă românească?

Ultima dată am venit la București, la Operă, la invitația lui Andrei Șerban. Am făcut atunci, acum aproape 7 ani, un concert cu Nelly Miricioiu. M-am simțit bine, iar toată lumea s-a purtat foarte frumos cu mine. Trebuie să spun că totul a fost foarte profesional, nu am nimic negativ de spus. Totul a ieșit foarte bine și mi-a făcut plăcere să mă întorc la București.

Cum s-a născut ideea concertului de la Sala Palatului, de vineri?

Ca să fiu sincer, nu știu exact. Îmi amintesc că am discutat cu un producător din Franța, care mi-a propus un proiect de concert la București. Mai apoi, am aflat că va fi o serie cu mai mulți cântăreți, însă n-am știut acest lucru de la început. Trebuie să spun că eu cred că această serie s-a derulat bine până acum. Am fost chemat și să-l înlocuiesc pe Rolando Villazon, care a fost bolnav, dar nu am putut veni pentru că sunt la Berlin.

De-a lungul timpului, am primit mai multe invitații de a concerta la București de la prietenul meu, Daniel Magdal, dar nu am fost disponibil în acele ocazii. Iar acum, când am găsit un loc liber în program, am acceptat.

Vă simțiți confortabil să cântați la Sala Palatului? Ați mai fost în această sală?

Cunosc sala. Va exista o problemă legată de amplificație, deoarece sala nu are o acustică apropiată de cea naturală, dar cred că va fi bine. Dacă ceilalți și-au putut ține concertele, cu siguranță va fi bine și pentru mine. Mai importantă decât sala în care cânți este să fii într-o formă vocală bună. Sper să pot da tot ce am mai bun. Eu obișnuiesc să spun că, atunci când totul merge bine, este un miracol.

Ați simțit, de-a lungul timpului, că au intervenit schimbări în vocea dumneavoastră?

Nu foarte multe, nu cred că au fost schimbări semnficiative. Atunci când eram mai tânăr încercam să creez un sunet mai puțin natural, deoarece tendința este, în tinereție, să încerci întotdeauna să ai un sunet mai gros, mai bogat. Dar acum încerc să confer vocii naturalețe și tind mai mult spre simplitate. Să fii natural cred că este cel mai greu.

Ați urmat un program special de viață pentru a vă conserva aparatul vocal?

Am fost foarte atent, asta e adevărat. Mi-am respectat vocea, nu am făcut excese în viață, n-am mers la discotecă... Eu sunt o fire mai liniștită, îmi place să-mi petrec timpul acasă cu familia. Iar când accept propunerea de a cânta într-o operă este pentru că m-am îndrăgostit de muzica respectivă și de rol. De altfel, sunt foarte timid! Când cineva îmi propune o operă, eu consider de fiecare dată că partitura este prea grea pentru mine, că nu o pot aborda. Iar apoi mă îndrăgostesc de muzică și fac tot ce pot pentru a da viață rolului respectiv.

Cred că m-a ajutat foarte mult Dumnezeu pentru că mi-a dat sănătate și sunt de acum 40 de ani de când cânt operă. Am făcut mai mult decât speram și mai mult decât mă gândeam!

Din cele patru decenii de carieră, care sunt momentele cele mai dragi dumneavoastră?

Toate! Am avut o carieră minunată și consider că am fost norocos în viață și în toată cariera mea. Nu am motive să mă lamentez deoarece nici măcar nu speram să am parte de atât de multe în viața mea. Am făcut de toate, am întâlnit multă lume foarte drăguță și am avut o viață fantastică - atât cea privată, cât și cea profesională.

Cum s-au schimbat industria de operă și publicul în decursul celor 40 de ani în care v-ați aflat pe cele mai mari scene lirice din lume? Considerați că aceste modificări au fost pozitive sau negative?

Sigur au existat niște modificări, însă nu știu dacă acestea sunt pozitive ori negative. Unele lucruri sunt diferite, este adevărat, iar după COVID s-au schimbat multe. Lumea s-a obișnuit să stea acasă, drept consecință vânzarea biletelor a scăzut, iar producția trece printr-o perioadă grea. Dar opera rămâne operă, este ceva atemporal și cred că va rezista în orice timp.

Cât de important este pentru un artist de calibrul dumneavoastră echilibrul pe plan personal, o familie iubitoare pe care să o aveți aproape?

Este necesar 100%. Dacă nu am echilibru familial, nu pot cânta. Trebuie să fiu fericit, să fiu sigur că toată lumea este bine în jurul meu... Așa sunt eu. Mă preocupă tot ce se întâmplă cu familia, cu prietenii și cu fanii, câteodată. Așa sunt eu, iubesc lumea și nu-mi place dacă cineva nu se simte bine, este trist sau nu are o viață bună. Încerc întotdeauna să ajut, însă nu pot ajuta pe toată lumea; însă continui să încerc. Dacă cineva nu este bine, îmi face rău.

În final, v-aș ruga să adresați câteva cuvinte publicului care va veni să vă asculte vineri, la Sala Palatului.

Să veniți la concert pentru că sunt fericit să mă întorc la București. Bucureștiul a fost și orașul meu și sunt foarte emoționat să revin aici pentru că știu că lumea mă apreciază și cunoaște multe despre mine. Am primit chiar mesaje în care văd că publicul mă așteaptă și asta îmi face foarte bine la inimă. Sper că o să fiu în formă ca să dau tot ce am în suflet pentru ei!