Pentru prima dată, întreaga creație simfonică a lui George Enescu va beneficia de o revizuire critică și de o reeditare integrală pe baza manuscriselor originale ale marelui compozitor. Despre proiectul "George Enescu Renewal", implementat de Asociația Musica Coloris, ne oferă mai multe detalii flautistul și editorul muzical Ștefan Diaconu, inițiatorul acestui demers, într-un interviu acordat Ioanei Țintea.

Domnule Ștefan Diaconu, proiectul George Enescu Renewal marchează o premieră. Întreaga creație simfonică a lui Enescu a fost revizuită critic pe baza manuscriselor originale. De ce era acest demers atât de necesar?

Acest demers e atât de important prin prisma faptului că muzica lui Enescu trebuie să fie cât mai accesibilă, cât mai ușor de citit și de cântat, iar acest lucru era cumva împiedicat de calitatea și de problemele care apăreau în edițiile anterioare ale muzicii lui Enescu. De exemplu, în anumite partituri existau numeroase greșeli de note, astfel rezultând într-o interpretare mai puțin fidelă cu textul original pe care Enescu și l-a imaginat.

E drept că Enescu a fost foarte detaliat și foarte pretențios, cu o mulțime de indicații în partiturile lui, deci a fost probabil foarte complicat să transcrii identic tot ce a scris el, dar tehnologia modernă ne oferă posibilitatea de a scrie partituri de calitate, partituri care să conțină tot mesajul original pe care Enescu a intenționat să-l includă în muzica sa.

Iar, practic, prin această reeditare a lucrărilor simfonice de Enescu, sperăm să avem parte de mai mult Enescu în țară, dar și în toată lumea și un Enescu la calitate cât mai mare.

Cum s-au desfășurat etapele de lucru, având în vedere că vorbim despre o revizuire completă a nouă lucrări sinfonice majore realizată într-un interval relativ scurt de timp, între martie și octombrie 2025?

Această etapă a proiectului a încununat mai mulți ani de pregătiri, care au început acum trei ani, practic, odată cu prima înregistrare a creației simfonice de Enescu la Deutsche Grammophon, cu dirijorul Cristian Măcelaru și Orchestra Națională a Franței.

Prima parte a acestei înregistrări s-au realizat trei discuri, care conțin cele trei simfonii și cele două rapsodii de George Enescu. Și, practic, atunci am fost angajat să rescriu partiturile, să le recorectez după manuscrise. A fost o etapă intermediară, s-au realizat aceste înregistrări, s-au afectuat anumite corecturi pe partituri și acum, în acest an, au fost reluate corecturile care au fost făcute atunci. S-a făcut din nou o revizie cu manuscrisele originale și la cele cinci lucrări am mai adăugat încă patru, și anume cele trei suite de orchestră și Poema română, care au fost la fel realizate și revizuite după manuscrisele originale de Enescu.

Cine a fost implicat în mod direct în acest demers editorial?

A fost o echipă destul de restrânsă. Eu am fost responsabil pentru produsul final și, cum s-ar spune, am tras greul, fiindcă am lucrat în mod special la rescrierea notelor. Bineînțeles că am mai avut câțiva colaboratori care au participat parțial la proiect prin a scrie anumite pasaje sau anumite pagini din partitura originală, fiindcă, dacă vă imaginați, a trebuit să luăm fiecare notă în parte și să o rescriem, practic, și să o reimaginăm. Asta, având în vedere că sunt în total 600-700 de pagini de manuscrise, a fost o muncă destul de complexă și intensă.

Eu m-am ocupat de corectarea partiturilor, de aranjamentul în pagină, un nou design care să fie prietenos și să vină în ajutorul instrumentiștilor. De exemplu, în știmele de orchestră care existau până acum, la multe lucrări erau scrise de mână, ele nefiind niciodată editate sub formă tipărită și era destul de dificil de urmărit anumite pasaje cu tăieturi sau cu tot felul de însemnări care distrăgeau atenția.

Iar ce am realizat noi a fost, pe lângă partiturile generale, evident, care sunt de ajutor atât pentru dirijori și muzicologi, și un set de partituri de știme de orchestră, astfel încât fiecare instrumentist să aibă o partitură editată cu toate detaliile originale, cu spațiu vizual pentru a putea fi citite de ușor…

Un proces care se numește editare sau engraving, se spune în engleză, mi-e place mult cuvântul ăsta, e ca și cum ai sculpta sau ai redesena o partitură, astfel încât muzicienii se poată să o interpreteze la valoarea ei reală.

Unde se pot găsi noile partituri în enesciene și cum pot beneficia atât muzicienii, cât și instituțiile interesate din țară și din străinătate?

În această etapă a proiectului, partiturile sunt disponibile gratuit pe website-ul nou înființatei Edituri Muzicale, se numește Editura Musica Coloris, o puteți găsi pe website www.musica-coloris.com și acolo la secțiunea George Enescu puteți găsi toate cele nouă lucrări, partiturile generale sunt gratuit de descărcat în această perioadă, deci vă invit să le studiați și să le aveți și dumneavoastră, publicul ascultător.

Am inclus deocamdată un număr de șapte instituții din România în acest program și anume filarmonicile din Iași, București și Cluj, precum și instituțiile de învățământ universitar Iași, București, Cluj și Muzeul Enescu, care au primit o donație în cadrul proiectului, o donație a celor nouă partituri împreună cu știmele, având posibilitatea să le cânte de pe noile partituri, iar pentru alte instituții interesate, website-ul nostru are o secțiune de contact unde veți găsi și e-mail și alte informații și în funcție de dorința fiecăruia se pot face demersurile necesare pentru a obține aceste partituri.

Considerați că proiectul George Enescu Renewal va contribui la o prezență mai frecventă a lucrărilor enesciene în programele orchestrelor internaționale?

Sunt convins de acest lucru. Deja acest lucru s-a întâmplat prin înregistrările făcute de Orchestra Națională a Franței, care pe lângă înregistrările propriu-zise au și interpretat în concerte, de câte ori au cântat Enescu, au interpretat de pe noua ediție, precum și alte orchestre din Europa și din America, care m-au contactat și care în viitorul apropiat vor interpreta mai multă muzică de Enescu.

Acest lucru se datorează și aportului foarte benefic al celor doi mari dirijori români, Cristian Măcelaru și Gabriel Bebeșelea, care sunt niște ambasadori activi ai muzicii lui Enescu și cu care eu am o strânsă colaborare, o colaborare care este benefică pentru ambele părți. Partiturile sunt promovate de cei doi dirijori, iar ei au parte de un material de calitate pe care să-l ofere orchestrelor, iar acest lucru a fost posibil prin sprijinul generos al cofinanțatorului, AFCN, care anul acesta, practic, cu ajutorul lor am putut realiza acest proiect de așa o anvergură.

Ce urmează după această etapă? Există intenția de a extinde proiectul și spre alte lucrări din creația lui George Enescu?

După cum ați spus, planul este să avem integrala creației simfonice de Enescu, iar cele nouă lucrări nu sunt chiar integrala, mai lipsesc încă patru lucrări, care sunt acum, în acest moment, în lucru, și anume poemul Vox Maris, Uvertura concertantă pe teme în caracter popular, mai există Simfonia concertantă pentru violoncel solo și cele două intermezzi pentru orchestră de coarde. Sperăm ca până undeva în aprilie-mai anul viitor, să avem și aceste partituri realizate de Editura Musica Coloris.

De asemenea, editura a mai realizat niște partituri în premieră de compozitori români, o editare în premieră, fiindcă multe din ele erau doar în manuscris, și anume, integrala creației pentru suflători de compozitorul Dinu Lipatti, pe care mulți îl cunoaștem ca pianist, dar foarte puțini știm că a fost și un compozitor de o anvergură, care a fost, din păcate, oprită de moartea sa prematură. Precum am făcut și o reeditare a creației pentru suflători de compozitorul clujean Sigismund Toduță.

Deci, așadar, scopul acestei noi edituri este să se ocupe în mod special de compozitorii români. În primul rând, compozitorii români din generația, să zicem, de aur, George Enescu și ce a urmat în acea perioadă, compozitori care ne fac cinste și care sunt, zic eu, destul de rar interpretați, mai ales în afara granițelor, și sperăm ca prin editarea acestor partituri și prin disponibilitatea lor atât în format fizic, dar mai ales în format digital, pentru a fi descărcate și de oameni care nu locuiesc în România sau locuiesc la distanțe mari și ar fi mai complicat să obțină aceste partituri. Tocmai în ajutorul lor venim prin aceste formate digitale, astfel încât muzica românească de calitate să ajungă în toate colțurile lumii.

Și avem în plan, desigur, editări și ale compozitorilor mai tineri, compozitorilor care au nevoie de o platformă în care să-și împartă și să-și distribuie compozițiile, fiindcă avem mulți compozitori de calitate care merită să fie cunoscuți și în România, dar și în afară granițelor.