Soprana Veronica Anușca interpretează rolul titular în opera "Lucia di Lammermoor", miercuri, 12 martie 2025, la Opera Națională din București.

Doamnă Veronica Anușca, interpretați rolul titular din opera "Lucia di Lammermoor" de Gaetano Donizetti la Opera Națională din București, următorul spectacol desfășurându-se miercuri, 12 martie, 2025. Ce aspecte ați avut în vedere în construirea rolului Lucia în colaborarea cu regizorul Andrei Șerban?

Am luat în considerare viziunea maestrului Andrei Șerban, pe care nu o puteam ignora, chiar dacă rolul implică o partitură foarte grea de belcanto. A trebuit să încorporez în personaj drama de familie, drama pe care rolul îl implică și felul în care Lucia este pusă să aleagă mereu și să accepte ceea ce vor ceilalți și nu ceea ce ea și-ar dori.

Pe lângă faptul că este un rol foarte solicitant din punctul de vedere al partiturii vocale și al implicațiilor dramatice și regia vă solicită din punct de vedere fizic.

Este un rol extraordinar de dificil, aș spune cel mai dificil rol pe care l-am interpretat în cariera mea de până acum. Am aproape 15 ani pe scena operei și nu am mai fost pusă în fața unui rol care să mă solicite atât de mult din punctul de vedere al mișcării scenice. Cu toate acestea îmi face foarte mare plăcere să îl interpretez. Mă pregătesc de fiecare dată cu foarte mare conștiinciozitate și spunând asta, mă refer la pregătirea fizică, trebuie chiar să fac sală serios înainte de un spectacol de "Lucia di Lammermoor". Aș vrea să știe publicul că eu pentru acest spectacol m-am pregătit extraordinar de mult și fizic, mai mult decât atât, Andrei Șerban a ținut cont de posibilitățile noastre. Niciodată nu ne-a pus să facem ceva ce noi nu puteam să facem în mod comod. Chiar dacă oamenii spun că ne-a dus la extreme, nu este adevărat, nu ne-a dus la nici o extremă. Noi am ales să răspundem afirmativ la propunerile făcute de dumnealui, pentru că ne-a ajutat să ieșim din zona de comfort și să dăm pe scenă ceva din noi ce nu am fi putut realiza în mod normal. Aceasta este realitatea. Eu, pentru jocul scenic pe care îl fac când interpretez rolul Lucia pot să spun că sunt pregătită de mic copil. M-am dat în leagănul făcut de tatăl meu, în poienile din munții județului Neamț și da, am trăit adrenalina de mică. Pentru mine este o plăcere și o bucurie să fiu pe leagănul acela despre care toată lumea spune că este ceva îngrozitor de greu, însă pentru mine aceea este partea cea mai simplă, cea mai frumoasă și mai relaxantă din operă, aș spune. Este mai greu să mergi din punctul A în punctul B și să faci asta continuu, toată opera, asta este mai greu. Dar să fii pe leagăn, nu este greu. Același lucru îl pot spune despte cățărat și bârne; eu am șapte ani de gimnastică ritmică în copilărie și sunt oarecum comodă pe ele, pentru că m-am antrenat. Dacă nu aș fi fost, probabil că nu aș fi intrat în rolul Luciei lui Andrei Șerban. Deci, nu, nu este un terorist Andrei Șerban. Noi am acceptat aceste provocări.

Cum percepți provocarea de a aduce mereu ceva nou unui rol pe care l-ați mai interpretat?

Aceasta nu este neapărat o provocare, pentru că noi artiștii suntem antrenați de mici să ne perfecționăm, mereu să fim mai buni decât am fost data trecută și niciodată nu suntem pe deplin mulțumiți de performanțele noastre, mereu găsim ceva care nu a ieșit bine, mereu este ceva care nu ne-a plăcut sau ceva care ar fi putut ieși mai bine și atunci nu este greu să aduci ceva nou, pentru că asta ne dorim, să fim mereu mai buni și mai convingători pe scenă.

Care sunt aspectele pe care le aveți în vedere când pregătiți un personaj?

Să fiu cât mai reală. Îmi doresc ca personajul pe care îl interpretez să fie o parte din mine. De fiecare dată încerc să scot un aspect din personalitatea mea, din ceea ce sunt eu. De multe ori este greu. În ceea ce privește rolul Lucia, provocarea cea mai mare a venit din partea regizorului Andrei Șerban care a scos la suprafață niște aspecte din ceea ce sunt eu care erau foarte ascunse în mine, de exemplu, eu nu am fost niciodată victimă, am fost mereu învingătoare, întotdeauna am luptat și nu am cedat, nu am acceptat jocurile psihologice ale celor din jurul meu, m-am dus și am făcut ceea ce am vrut. Ei bine, în cazul acestui personaj nu pot fi o învingătoare, sunt constrânsă de partitură și de viziunea regizorală să acționez într-un anumit mod și aceasta este o provocare enormă.

Cum a primit publicul spectacolul de Lucia? Știu că premiera a avut loc în 2017, dar a fost apoi reluat în 2021, cu câteva modificări regizorale.

Într-adevăr, unii dintre cei din public știau deja despre ce este vorba și atunci, venind cu pregătirea de acasă, au fost plăcut surprinși să vadă că și la noi se poate monta acest spectacol la nivelul la care s-a montat la Opera din Paris. Al doilea motiv a fost acela că cei care nu știau subiectul și specificul acestei producții, cei care se așteptau la o operă donizettiană care implică belcanto, costume frumoase, o acțiune liniștită pe scenă, au avut un șoc mare să vadă că nu acesta este spectacolul la care asistau. Au fost prietenii, apropiații și cei care ne cunoșteau și ne-au spus că au stat cu un stres de la început până la final pentru siguranța noastră și că nu s-au putut bucura de fapt de muzică, dar au fost și alții care aveau nevoie de această doză de adrenalină și cărora le-a făcut foarte mare plăcere, pentru care a fost o eliberare. Să trăiești toată adrenalina aceea este precum a fi într-un roller coaster. Deci poate să transmită foarte multe sentimente acest spectacol.