Opera Naţională Bucureşti prezintă în această săptămână o nouă producţie a operei „Norma” de Vincenzo Bellini. În cadrul spectacolelor cu titlu de premieră de vineri 22 şi, respectiv, duminică 24 octombrie 2021, rolul titular va fi interpretat de soprana Elena Moşuc.

Mai multe informaţii despre această nouă producţie a Operei aflăm de la soprana Elena Moşuc:

Ești, din nou, pe scena Operei bucureștene, de această dată pentru premiera spectacolului "Norma". Ultima producție cu acest titlu în care ai participat a fost cea de la Opera Regală din Sultanatul Oman, fiind precedată de alte patru producții europene. Cum te simți în această nouă montare de la București, care se realizează sub semnătura regizorală a lui Alice Barb?

Eu mă simt foarte onorată și mulțumesc Operei Naționale București pentru această invitație, să cânt într-o producție care va fi de vis. Spun asta pentru că în ultimele zile am văzut și scenografia, luminile… totul este așa cum trebuie să fie într-o producție cu o operă de belcanto, în care natura comunică, așa cum era odată, cu toate personajele.

Alice Barb își dorește să facă un spectacol shakespearian, în care avem pe scenă druizi, soldați romani, dar avem și spiriduși și zâne. Bineînțeles că Norma este un rol belcantistic, iar belcanto-ul este specialitatea mea. Am observat că experiența mea are ceva de spus în acest stil muzical care este foarte pretențios. În belcanto trebuie să faci cum face Alice Barb pe scenă, haute couture. Este un lucru de filigran, în care fiecare sunet trebuie să fie modelat, să aibă suflet… și asta am învățat în toți acești 30 de ani de carieră. Este rolul unei experiențe. Îmi place să fiu pe scenă și îmi place să dăruiesc publicului ceva autentic. Îmi place să respect partitura geniilor care au creat aceste capodopere. Am un motto pe care îl repet de multe ori, este acela al Adrianei Lecouvreur: "Eu sunt instrumentul umil al geniului creator." Și sunt fericită că atât publicul, cât și cei cu care sunt pe scenă, colegii - soliști, colegii din cor - m-au primit cu brațele deschise, mă iubesc și lucrăm într-o armonie minunată.

Este o premieră pe care doresc să o dedic unor soliste minunate. În primul rând, pe 21 octombrie, joi, este ziua de naștere a marii noastre soprane Virginia Zeani - va împlini 96 de ani. Este prietena mea. Și al doilea omagiu îl aduc doamnei Edita Gruberova care, din păcate, ne-a părăsit. Eu am fost colegă cu dumneaei la Zurich mulți ani și am alternat multe roluri frumoase acolo. Am învățat foarte mult de la ea observând-o pe scenă, așa cum am învățat și de la Virginia Zeani și de la alte mari cântărețe pe care nu am avut ocazia să le văd live, dar le-am ascultat înregistrările.

Așa cum eu am învățat de la alții, încerc să predau și eu mai departe din experiența mea prin diferite cursuri de măiestrie, cu studenții care doresc să se perfecționeze.

Apropo de experiență, în ceea ce privește rolul Norma, sunt deja 10 ani de când ai interpretat pentru prima oară această partitură și știu că fiecare nouă montare descoperă solistului noi valențe ale rolului și îi oferă ocazia de a aprofunda partitura. Cum percepi acum partitura scrisă de Bellini?

Muzica lui Bellini este o muzică minunată, care se bazează pe un legato nemaipomenit; este tipic, legato bellinian. Acum 10 ani am debutat pe scena Operei din Zurich în montarea lui Robert Wilson. A fost o regie destul de statică, dar Wilson este foarte cunoscut pentru scenele sale minunate, fotografice. La el, imaginea este importantă. În restul producțiilor pe care le-am făcut apoi, la Festivalul de la Savonlinna sau la Muscat (Oman) dar și în producțiile pe care le-am făcut sub formă de concert, am perfecționat rolul care reprezintă, de fapt, rolul rolurilor. Toate sopranele doresc să cânte Norma. Este un rol de o coloratură dramatică, un rol cu mii de fațete, în care putem folosi foarte multe nuanțe. E un rol care pune în evidență toată experiența unei cântărețe. De aceea, nu cred că este bine să se debuteze chiar la începutul carierei - cum, de altfel, astăzi se mai întâmplă - în astfel de roluri. Norma este un om politic, este o preoteasă, este iubită, este mamă, este prietenă. De aceea, este un rol complex și, prin jocul de scenă care acum, prin montarea doamnei Alice Barb, pune și mai mult în evidență aceste caracteristici ale unei femei extraordinare, Norma.

Spectacolele de la finalul acestei săptămâni se constituie ca evenimente și prin prisma apariției pe scenă împreună cu mezzosoprana Ruxandra Donose, interpreta rolului Adalgisa. S-a mai întâmplat să fiți partenere de scenă tot în "Norma" sau în alt titlu?

Da, chiar am cântat cu Ruxandra marele duet din Actul II al operei "Norma" pe scena Sălii Radio, cu ceva ani în urmă, dar am cântat și o operă în concert la Lyon și Paris - "Semiramide", sub bagheta dirijorului Evelino Pido. Această întâlnire muzicală este o mare bucurie pentru noi amândouă. Ni se potrivesc foarte bine glasurile și ne înțelegem foarte bine pe scenă. Asta este foarte important, pentru că duetele noastre sunt niște puncte importante în această operă și trebuie să existe o armonie între Norma și Adalgisa, și acest lucru se întâmplă în cazul nostru. E o plăcere să cântăm împreună.

În ceea ce-l privește pe dirijorul spectacolului, Ethan Schmeisser, este o primă colaborare cu acesta?

Da. Eu l-am cunoscut pe Ethan la Masada în Israel, unde am cântat "Traviata" pe o scenă imensă. El era pe atunci maestru de cor acolo. În postura de acum, este prima întâlnire muzicală și sper să fie o reușită atât pentru noi, cât și pentru el. Dorim să iasă bine tuturor.