Soprana Adela Zaharia este nominalizată, din nou, de International Opera Awards la categoria "Cea mai bună cântăreaţă". Premiile acestei ediții vor fi anunțate în data de 13 noiembrie, în cadrul galei care va avea loc la Opera Națională Greacă.

Ești nominalizată pentru a doua oară consecutiv și din nou singura din România. Cum ai primit această veste?

Am primit această veste în timpul spectacolelor de Rigoletto, de la San Francisco Opera și, bineînțeles, am primit-o cu mare bucurie. Mă simt foarte onorată, mai ales având în vedere că este al doilea an consecutiv în care sunt nominalizată pe lista de cinci nume - cele mai bune voci feminine din domeniu. Este încă o confirmare că munca mea nu trece neobservată, că spectacolele mele și evoluția mea sunt apreciate și că sunt pe drumul cel bun, practic. Vestea în sine am primit-o, pe de o parte, de la agenție, care are cinci nominalizări în cadrul premiilor, iar pe de cealaltă parte, din partea fanilor de operă și a prietenilor virtuali, care s-au bucurat mult să-mi vadă numele pe listă și imediat mi-au scris, m-au felicitat și mi-au trimis print-screen-uri. Este foarte drăguț, fiindcă îmi arată încă o dată cât de mult sunt implicați prietenii, fanii, în evoluția mea și cât de mult mă susțin.

Care consideri că au fost cele mai importante realizări ale tale din stagiunea trecută?

Stagiunea anterioară a fost plină și în același timp, foarte satisfăcătoare. Aș putea spune că, pe lângă totalitatea spectacolelor și a producțiilor, s-au remarcat patru producții în mod special. În primul rând, Lucia di Lammermoor, de la Bayerische Staatsopera din München, o producție care este reprezentativă pentru Bayerische Staatsoper și, bineînțeles, rolul este reprezentativ pentru mine, iar producția a însemnat cu atât mai mult cu cât este exact aceeași producție în care am avut un jump-in în 2017, când am înlocuit-o pe Diana Damrau în primul spectacol al seriei. Ecourile de atunci au fost extraordinare, foarte mulți consideră acel spectacol ca fiind momentul meu de a star is born. De fapt, am cântat spectacolul respectiv bolnavă, iar după nu s-a putut să continui să cânt, așa că nu am putut cânta restul seriei de spectacole, iar faptul că am reușit acum să mă întorc la acea producție care a avut așa o importanță pentru mine pe plan personal, dar și profesional, e o mare satisfacție și mai ales că a avut loc într-un cast excepțional. Teatrul a avut o reacție fantastică și sunt convinsă că a fost un moment important în stagiunea trecută. După aceea, aș spune că debutul la Metropolitan Opera New York a fost foarte important din punct de vedere profesional, chiar dacă a fost cu rolul Musetta, care îmi permite să fiu mai relaxată și mai odihnită și să mă joc mai mult când sunt pe scenă. A fost important, fiindcă publicul de acolo m-a primit extrem de călduros, administrația teatrului a fost foarte impresionată și a fost o ocazie cu care am pus bazele unei relații excelente și foarte promițătoare cu Metropolitan Opera. Pe plan personal a fost, de asemenea, o plăcere imensă, fiindcă am avut norocul să am un cast de oameni și artiști minunați. O să rămână ca și highlight din cariera mea pentru multă vreme. Am continuat mai apoi cu Don Giovanni de la Komische Oper Berlin în regia lui Kirill Serebrennikov și chiar dacă unii au considerat că nu aș fi avut nevoie să cânt a opta Dona Ana din scurta mea carieră, am vrut neapărat să fac parte din proiectul respectiv. Când mi-a fost oferit, l-am acceptat fără să stau pe gânduri - combinația James Gaffigan dirijor și Kirill Serebrennikov regizor. Am fost convinsă că va fi o experiență plăcută și am vrut să experimentez puțin cu Kirill și am vrut să am ocazia să mă joc puțin cu limitele mele și ale personajului și în mod cert a fost o producție foarte experimentală, de mulți iubită, de alții urâtă, dar pentru mine clar a fost o experiență foarte interesantă din punct de vedere profesional. Iar această listă se încheie, evident, cu La traviata de la Teatro Real Madrid, cu care am și încheiat stagiunea trecută. Am avut onoarea și plăcerea să cânt Violetta Valery în La traviata, producția legendară a lui Willy Decker venită de la Salzburg. O producție pe care o știm toți ca fiind producția Annei Netrebko și a lui Rolando Villazon, cu rochia de cocktail roșie și scenografia minimalistă, ceasul ș.a.m.d.. Bineînțeles, să am șansa să cânt și să joc în acea producție a însemnat foarte mult, fiindcă mi-a amintit de începuturi, când eram studentă la Cluj și viitorul nu arăta foarte bine, nu eram confortabilă nici cu vocea mea, nici cu jucatul pe scenă, nici cu emoțiile. Deci, faptul că de acolo am ajuns acum, cum zic americanii - to be in the shoes off, literalmente, să fiu în papucii Violettei, în pantofii roșii și rochia roșie de cocktail, a fost o mare satisfacție personală. Apoi, ecourile - live streaming-ul a fost urmărit în toată lumea, criticii au fost foarte vocali, mai ales publicul a fost în delir la fiecare spectacol. Producția respectivă chiar am simțit-o ca un important pas pe care l-am făcut înainte, în carieră.

Ești la finalul unui contract la opera din San Francisco. Pe parcursul lunii septembrie ai interpretat-o pe Gilda din Rigoletto de Verdi în întreaga serie de reprezentații programate la începutul acestei noi stagiuni. Descrie-ne puțin din atmosfera de acolo: cum e montarea, cum e publicul și, nu în ultimul rând, cum te-ai simțit tu acolo în toată această perioadă?

Da, sunt încă la San Francisco, mai sunt două spectacole din seria de spectacole de aici. Este o producție clasică, are 20 de ani vechime, dar spre surpriza mea publicul a primit-o cu foarte mult entuziasm. Am spus asta și administrației și cu oricui am povestit pe tema asta. Nu mă așteptam, după ce au văzut producția de atâtea ori și cu atâtea casturi diferite, să fim noi capabili să creăm așa o electrizare a publicului. Dar, bineînțeles că sunt foarte fericită, sunt foarte recunoscătoare, surprizele plăcute sunt întotdeauna binevenite. Din alt punct de vedere, pe cât de plăcut este San Francisco, fiindcă sunt lucruri extraordinare care privesc orașul în sine, faptul că e înconjurat de apă, dealurile, casele tipice. Pe lângă asta, eu resimt și faptul că sunt atât de departe de casă și faptul că sunt la 8-9 ore diferență de toți cei dragi și asta e cea mai dificilă parte, fiindcă te simți puțin izolat, dar pe de altă parte, toți de aici și din administrație și publicul și colegii sunt atât de calzi și primitori și mă susțin cu tot sufletul încât nu pot să nu mă simt bine și să nu savurez timpul petrecut aici. Dar mă și bucur că mă întorc în țară, acasă, în Europa, foarte curând.

Stagiunea 2025-2026 a sosit cu multe noutăți pentru tine. Vei începe colaborarea cu teatre în care vei cânta pentru prima dată, vei debuta într-un nou rol și vei fi parte a unei noi producții. Pe scurt, care sunt acestea?

Stagiunea curentă aduce multe lucruri bune cu ea, multe bucurii, printre care sunt patru debuturi de teatru. Pot să vorbesc doar despre trei dintre ele, fiindcă unul nu a fost anunțat încă, mai trebuie să așteptăm. Primul este la Semperoper Dresden, unde am bucuria de a mă întoarce pentru a cânta Traviata căreia ar fi trebuit să-i dau viață în 2022, în producția la care am lucrat împreună cu o echipă regizorală fantastică. Am niște amintiri minunate din perioada respectivă, dar m-am îmbolnăvit chiar înainte de premieră și a trebuit să anulez spectacolele, ceea ce, bineînțeles, la momentul respectiv a fost un dezastru pentru mine, personal. Așa că mă bucur mult că am ocazia să mă reîntorc la Dresda și să duc treaba până la capăt, cum s-ar spune. Administrația teatrului e foarte fericită și abia așteptăm să avem momentul acela de încoronare a muncii noastre cu puțină întârziere. Apoi am un debut de teatru care este și debut de rol la Teatrul Liceu Barcelona, unde voi cânta Semiramide, primul meu rol rossinian și mă bucur că este operă în concert, deci mă pot concentra asupra rolului, mă pot concentra asupra cântatului. Sunt foarte curioasă, în primul rând, și cum se vor înțelege corpul meu și vocea mea cu primul meu rol rossinian, dar și cum mă va primi publicul din Barcelona. Alt debut de teatru este Staatsoper Berlin. Chiar dacă am cântat în Berlin mult - am început la Komische Oper, mai apoi am început colaborarea cu Deutsche Oper -, abia acum adaug Staatsoper pe lista de teatre, într-o producție nouă de Răpirea din serai. Pe de altă parte, mă bucur mult să văd cum reacționează publicul, cum mă va primi la Staatsoper, fiindcă cele trei teatre berlineze sunt practic faimoase pentru faptul că au un public foarte dedicat și foarte separat, așa că mă bucur că le aduc un rol care este unul din preferatele mele, mă simt foarte confortabil cu el - rolul Konstanze și sperăm să fie încă o ocazie fericită și un debut cu succes.