Soprana română Adela Zaharia este nominalizată la prestigioasele premii "International Opera Awards" 2024, categoria "Female singer", ceremonia de decernare urmând să se desfăşoare în data de 2 octombrie, la Opera Bavareză de Stat din München. Aflată în Noua Zeelandă, Adela Zaharia ne vorbește despre însemnătatea acestei nominalizări într-un interviu acordat colegei noastre, Ioana Țintea.

Adela Zaharia, în 2020 ați fost nominalizată la categoria "Young Singer", iar acum vă regăsim printre finaliști la International Opera Awards, de această dată la secțiunea Best Female Singers. Cum vă simțiți în fața acestei recunoașteri internaționale?

Bineînțeles, m-a luat prin surprindere, fiindcă așa gândesc eu, de obicei mă concentrez pe muncă și pe rezultatul imediat pe care îl are munca mea asupra publicului și asupra criticilor și uit că există și astfel de momente și astfel de trofee, care de obicei vin la sfârșitul sezonului pentru a însuma tot ceea ce s-a întâmplat în sezonul trecut. Este o mare bucurie, este o mare onoare. Sincer, nu mă așteptam să fiu pe lista Best Female Singers, fiindcă știu care este concurența, știu care sunt numele care circulă la nivelul internațional și asta mă face cu atât mai recunoscătoare.

În ce moment al parcursului dumneavoastră profesional ați primit această nominalizare?

Eu sunt momentan în Noua Zeelandă, într-o vacanță prelungită, fiindcă îmi place să-mi iau liber între stagiuni ca să mă odihnesc, să mi se odihnească vocea, corpul, dar și psihicul și să pot continua în noul sezon cu bateriile încărcate, așa că vestea a venit în mijlocul vacanței și a adus cu ea un mare chef de lucru pentru sezonul următor.

Această recunoaștere vine cu siguranță după ani de muncă și dedicare. Cum a evoluat cariera dumneavoastră, de la debut până la această nominalizare? Care sunt momentele esențiale care v-au definit parcursul artistic?

Carierele cred că sunt de două feluri. Sunt cele care apar peste noapte, ca și staturi internaționale, noua descoperire senzațională și dispar așa cum au apărut și sunt ceilalți artiști care lucrează pas cu pas pentru o temelie sănătoasă și durabilă pentru cariera lor, iar eu am făcut parte din a doua categorie. Pot să spun că am studiat și am muncit mulți ani comparativ cu alți colegi până când a venit momentul meu, moment care consider că este 2017, când am câștigat concursul Operalia. M-a și prins într-un moment potrivit fiindcă eram destul de matură vocal și psihic, ca să fac față presiunii ce a urmat și calității de muncă ce a urmat, iar de atunci pot să spun că lucrurile s-au legat foarte frumos din toate punctele de vedere, rolurile pe care le-am făcut, teatrele în care am debutat și în care sunt reinvitată. Planurile de viitor arată foarte bine și nu pot decât să fiu mulțumită, să fiu recunoascătoare că lucrurile s-au așezat atât de bine și atât de sănătos pentru mine.

Cum simțiți că ați evoluat ca artistică de-a lungul timpului? Ce transformări importante au avut loc în dezvoltarea dumneavoastră ca muzician?

Am început ca o tânără cântăreață, nici măcar nu eram cântăreață, fiindcă am studiat pian și teoria muzicii. Aceasta era direcția în care mă îndreptam. Iar canto, relativ târziu, la final de liceu printr-un concurs național, care s-a întâmplat să-l și câștig, având în vedere că eu nici nu studiam canto și acela a fost momentul în care mi-am pus pentru prima dată întrebarea dacă oare acesta ar trebui să fie drumul meu. Știți cum e, când ești copil, când ești tânăr, lucrurile nu sunt totdeauna clare, așa că acela a fost primul moment, în care, cântul clasic a intrat în viața mea. De acolo pot să spun că au urmat câțiva ani de confuzie generală, asta ar trebui să îi încurajeze pe tinerii cântăreți care au fost în aceeași situație. A durat câțiva ani buni să-mi găsesc vocea, să construiesc o tehnică solidă. Vocea s-a dezvoltat pas cu pas, a trebuit să găsesc soluții, să am răbdare mai ales, fiindcă este foarte greu la început să ai răbdare, iar de acolo am avut norocul să fiu acceptată în studioul de operă de la Komishe Oper Berlin. Doi ani acolo au fost esențiali în dezvoltarea mea, fiindcă am mers de la aproape zero activitate în lumea operistică în România la un contract full de operă, cu 40 și ceva de spectacole pe stagiune, diverse roluri. A trebuit să învăț rapid, să mă adaptez regiilor, care nu au fost întotdeauna ușoare, iar în acei doi ani pot să spun că m-am călit, acei ani m-au pregătit pentru ce a urmat. Ansamblul din Dusseldorf a urmat după Berlin unde am primit cele mai importante roluri din cariera mea. Am început cu Lucia și Constance, am continuat cu Violetta Valery, apoi Elvira în Puritanii. Toți acești ani au contribuit pas cu pas la a deveni o artistă, o cântăreață mai sigură pe mine, mai experimentată, capabilă să-mi controlez instrumentul și să mă joc cu el așa cum vreau și să pot să trec peste momente dificile ca și boală sau oboseală sau chiar roluri care m-au depășit la anumite momente, dar care mi-au devenit model mai târziu. A fost o dezvoltare foarte organică, mă consider norocoasă din punctul acesta de vedere.

Anul 2025 va fi unul important în ceea ce vă privește, pentru că pe 11 ianuarie vă veți face debutul pe scena operei Metropolitan din New York.

Exact. A venit și debutul din New York. Sincer este un moment important, dar am norocul și că am trecut prin destule distincții importante până acum, încât să nu fiu copleșită.

Ce înseamă acest eveniment? Cum îl pregătiți?

Mă bucur mult să reiau rolul Musettei din "La Boheme". Este unul din rolurile pucciniene foarte puține pe care le pot cânta cu tipul meu de voce, așa că mă bucur enorm. Până mai cresc și sunt potrivită și pentru alte roluri, mă bucur mult să îl cânt pe acesta, pentru că muzica lui Puccini și verismul sunt foarte aproape de sufletul meu. Vocea mea este pentru belcanto și am făcut pace cu asta foarte devreme și am înțeles că trebuie să îmi las vocea să cânte acolo unde se simte mai bine și nu unde mi-ar plăcea mie, așa că mă bucur enorm să cânt un rol de Puccini, după atâția ani. Ultima oară l-am cântat cred că în 2013. Sunt convinsă că mă voi simți foarte bine, fiindcă producția este o producție clasică și pe lângă aceasta este o schimbare de pas pentru mine să cânt un rol unde nu sunt pe scenă de la început până la sfârșit, cum e în Traviata sau în Lucia sau rolurile cu care sunt obișnuită, așa că de-abia aștept să mă bucur de spectacole care știu că nu mă vor secătui de energie.