Am ales acest program Chopin integral din două motive: o dată, că se împlinesc 215 ani de la nașterea sa, chiar în martie; în al doilea rând, este unul dintre cei mai iubiți compozitori romantici pentru pian și în momentul în care am structurat acest recital mi l-am intitulat Patru povești și un roman. Cred că acest program, baladele și sonata în si minor reprezintă o enciclopedie de univers muzical chopinian, coține absolut tot, de la virtuozitatea studiilor sau concertelor la poezia nocturnelor, la grația valsului și saloanelor, până la narativitatea specifică baladelor, pentru că ele sunt niște povești.

Cele patru balade cred că se constituie într-un arc peste întreaga creație chopiniană - începe de la Chopinul-ul timpuriu și încet, încet se vede cum se dezvoltă stilul său compozițional și modul său de a mobiliza, a compune, până la ultima baladă care face parte din compozițiile târzii, mult mai complexe ca scriitură, mai polifonice, mai profunde, mai dramatice.

Și romanul pe care l-ați pomenit - cea de a treia sonată pentru pian în si minor op. 58, ultima sonată de pian compusă de Chopin.. cum priviți această creație?

Tot așa, un compendiu de limbaj chopinian. Prima parte se aseamănă cu o baladă, are această expresie narativă de poveste, în partea a doua este grația unui vals rapid, partea a treia este o veritabilă nocturnă de poezie unică, iar ultima parte conține și dramatism și virtuozitate și strălucire. Este una dintre cele mai grele și mai provocatoare lucrări din întregul repertoriu pianistic.

Ce vă leagă de creația lui Chopin, în general?

Este mult de spus. Primul meu contact cu muzica lui Chopin a fost demult, prin anii '80. Era o emisiune pe Programul 2, echivalentul Radio România Cultural de astăzi, Ora melomanului se chema, între orele 15-16, țin minte. Avea o tematică săptămânală și o ascultam cu nerăbdare, pentru că era una dintre puținele șanse de a auzi mari artiști, discuri nemagăsindu-se aproape deloc. Știu că una din aceste săptămâni a fost dedicată lui Chopin și atunci am avut șansa de a auzi mari interpreți, Dinu Lipatti, Arthur Rubinstein, Marta Argerich, Vladimir Ashkenazy, Arturo Benedetti Michelangeli, cu baladele, cu scherzo-urile, cu sonatele, Maurizio Pollini, cu studiile, țin minte și acum. Alt contact care m-a marcat pot să spun așa, știu că cineva mi-a adus două discuri de la Moscova cu recitalul lui Arthur Rubinstein din 1964, în care am făcut cunoștință cu Sonata in si bemol minor, o sonată total atipică, altfel decât limbajul chopinian pe care îl știm, cu studii, mazurci, nocturne.. era un recital axat pe repertoriul lui Chopin. Mai încolo am studiat de-alungul evoluției mele pianistice - de la studii, la balade, sonate.

Cum vă simțiți să reveniți pe scena Ateneului Român?

Nu aș putea spune că este o revenire, este oarecum un debut în calitate de solist. Am mai cântat muzică de cameră, în alte împrejurări cu orchestra, dar nu cu orchestra Filarmonicii.. Este primul meu recital solo pe marea scenă a Ateneului Român. Mă simt onorat de acest lucru.