Szymon Nehring este vineri, 7 noiembrie 2025, solistul concertului Orchestrei Naționale Radio. Muzicianul polonez în vârstă de 30 de ani va interpreta Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră de Johannes Brahms.

Aveți deja o relație cu publicul din România, ați concertat la Sala Radio, în cadrul Festivalului Enescu și la Ateneul Român, la începutul acestei săptămâni. Reveniți ca solist alături de Orchestra Națională Radio, cu care ați mai colaborat acum aproape 10 ani. Ce amintiri aveți de atunci? Cum ati descrie relația cu dirijorul Cristian Mandeal?

Îmi amintesc că am cântat Concertul nr. 1 de Chopin aici, la Sala Radio, acum nouă ani și a fost minunat! Desigur, nu a fost ușor să cânt în această sală, dar îmi amintesc de colaborare și de sentimentul general pe care mi l-a lăsat, iar concertul în sine a fost fantastic. Iar acum este și mai bine deoarece consider că am mult mai multă experiență și pot face față mai bine provocărilor acestei acustici, care nu prea te ajută. Îmi place foarte mult să lucrez cu maestrul Mandeal, mă simt foarte confortabil. De asemenea, cred că orchestra este un organism minunat, care funcționează foarte, foarte bine, ceea ce este deosebit de dificil în cazul Concertului nr. 1 de Brahms.

Așadar, reprezintă o mare provocare atât această piesă, cât și acustica, elemente care fac interpretarea foarte dificilă. Dar, în același timp, simt o mare bucurie să cânt alături de un ansamblu minunat, cum este această orchestră!

Despre Concertul nr. 1 de Brahms s-a spus că ar fi o simfonie cu pian. Sunteți de acord cu această afirmație?

Da, este cu siguranță foarte important să asculți orchestra și să faci parte din acest mare întreg. Cred că juxtapunerea pianului și a orchestrei este, de asemenea, foarte importantă. Dar cred că, fără îndoială, aceste concerte de Brahms trebuie tratate ca simfonii. Experiența de a cânta cu orchestra și de a asculta ansamblul este crucială atunci când interpretezi aceste lucrări și, în același timp, cantitatea de energie pe care trebuie să o investești este mai mare, pentru a le putea da acel spirit atât de necesar și un flux natural. Cred că aceasta este o altă provocare care apare întotdeauna atunci când interpretezi în special concertele lui Brahms, pentru a te integra în acest organism. Atunci când cineva poate face acest lucru într-un concert sau cel puțin reușește într-o oarecare măsură, este un lucru foarte important în cazul acestor piese.

Cum transmiteți elementele propriei interpretări orchestrei în doar una sau două repetiții?

Plecând de la aceste date, nu vorbim prea mult și totul vine natural din logica muzicii, iar dacă există înțelegere la nivel muzical, atunci discuțiile fac mai dificil acest proces. Desigur, unele pasaje trebuie discutate și poate repetate de câteva ori, deoarece partitura poate fi interpretată diferit. Acest lucru se întâmplă întotdeauna în anumite momente ale pieselor, momentele cunoscute, dar, în general, concepția provine din înțelegerea partiturii și din cântatul împreună, care uneori se întâmplă la un nivel mai înalt, alteori la un nivel nu atât de înalt.

Dar există întotdeauna dialogul interior, comunicarea tăcută care are loc între solist, instrumentiști și dirijor; cred că acestea sunt chiar mai intime decât cuvintele. De asemenea, mă bucur să mă întorc la București și este foarte inspirator dialogul pe care îl am cu orchestra și dirijorul.

Ați înregistrat lucrări pentru pian solo și camerale de Chopin. Ce înseamnă muzica lui Chopin pentru dumneavoastră?

Sunt foarte mulți compozitori care îmi sunt foarte apropiați. Desigur, Chopin este unul dintre ei și am început să înregistrez toate lucrările sale pentru Institutul "Chopin" din Polonia. Acum va apărea al doilea CD din acest ciclu.

Îmi este greu să explic ce înseamnă pentru mine; cred că de aceea cântăm muzica, pentru a nu mai fi nevoie să vorbim despre ea. Dar, cu siguranță, e unul dintre compozitorii cei mai apropiați de inima mea și muzica lui se află în centrul intereselor mele. Muzica sa prezintă un spectru emoțional atât de divers, încât consider că este o căutare nesfârșită a profunzimii muzicii, iar acest lucru îl apropie de imaginea geniului care este. Așadar, voi continua călătoria mea prin muzica lui Chopin!

L-ați cunoscut pe Penderecki și chiar ați susținut concerte și ați înregistrat împreună cu el, ca dirijor, Concertul său pentru pian și orchestră. Cum ați descrie această experiență?

Da, a fost fantastic! A fost o ocazie extraordinară să lucrez cu un mare compozitor contemporan, care mi-a putut spune cum ar dori să fie interpretată lucrarea sa, deși nu era genul de persoană care să-mi impună o interpretare. Era unul dintre compozitorii care consideră că scrierea partiturii este scopul compozitorului, iar interpretarea este sarcina interpretului. Așadar, nu mi-a impus multe lucruri, dar faptul că am fost alături de el și că l-am avut ca dirijor când am înregistrat această piesă a însemnat foarte mult pentru mine! Și chiar dacă nu vorbea prea mult, energia sa de muzician, dar și firea sa erau, desigur, foarte, foarte inspiratoare pentru mine.