Pianistul Simon Trpceski revine la București pentru a susține, pe 28 februarie 2026, un recital pe scena Ateneului Român, alături de violonistul Theodor Andreescu, violistul Sorin Spasinovici și violoncelistul Alexander Somov. În interviul acordat Anei Sireteanu, muzicianul macedonean vorbește despre relația sa cu publicul român, despre partenerii săi de scenă și despre locul pe care îl ocupă în activitatea sa muzica de cameră:

Ați concertat adesea în România începând din 2015 și până în prezent, ba chiar ați spus că vă simțiți ca acasă în țara noastră. Cum a evoluat în timp relația dumneavostră cu publicul român?

Am venit la București, în cadrul Festivalului Enescu, la ediția din 2015, iar apoi am revenit pentru Toamna Muzicală Clujeană, în care mi-am prezentat proiectul Makedonissimo. După aceea am început să revin mai des pe scene din România, fiind onorat de invitația de a concerta în mai multe orașe, la Cluj, la Timișoara (ca artist în rezidență, o colaborare care încă se află în desfășurare) și, bineînțeles, de mai multe ori la București, unde am evoluat în compania mai multor orchestre. Ultima mea vizită a fost în Festivalul Enescu din luna septembrie, grație invitației maestrului Măcelaru.

În toți acești ani, am avut ocazia să reconfirm sentimentul că publicul român, care este strâns legat de cultura română, este într-un fel legat de cultura patriei mele, Macedonia și cred că nu ar fi putut exista o conexiune mai naturală între cele două. Sunt foarte recunoscător că publicul român, în special în București - datorită unei tradiții importante și a oportunităților de a aduce artiști de renume internațional- poate ține legătura cu ultimele noutăți ale scenei de concert din Europa și nu numai, de pe tot globul, în special prin intermediul Festivalului Enescu, dar și prin stagiunile orchestrei Filarmonicii și a orchestrelor Radio care aduc la București nume importante ale lumii muzicale. Așadar, publicul poate lua contact cu acești artiști și își poate dezvolta propriile standarde sau așteptări; toate acestea, împreună cu educația și cultura pe care le-a dobândit de-a lungul istoriei. Pot spune doar că sunt bucuros pentru recunoașterea artei mele și pentru toate momentele pe care le-am trăit împreună cu melomanii de aucu, din punct de vedere muzical - pe scenă, dar și în afara ei. Fiecare revenire a mea pe o scenă românească a fost primită cu o mare căldură și amabilitate și desigur că acest lucru este o mare inspirație și motivație pentru un artist, așa că sunt de fiecare dată bucuros să revin în România!

Aveți relații foarte bune și cu muzicieni români, cu mulți dintre ei legând prietenii. În cadrul recitalului din 28 februarie de la Ateneul Român, veți evolua alături de doi artiști români. Cum a luat naștere ideea acestei colaborări?

Într-un mod foarte spontan, când am venit la Festivalul Enescu. Este de fapt un lucru pe care îl fac adesea, invit pe cineva din orchestră să cânte bisul împreună cu mine. Chiar înainte de a ajunge la București, am cerut contactul concertmaestrului, Theodor Andreescu, fără să îl cunosc dinainte, desigur, iar răspunsul lui afirmativ a venit foarte repede. Am simțit pozitivitatea sa și am cântatul bisul pentru prima dată live, chiar pe scenă. Cred că spontaneitatea este foarte prețioasă și apreciez foarte mult persoanele care sunt atât de deschise la astfel de propuneri. Cred că acest mesaj despre unitate și prietenie pe care încerc să îl transmit muzicienilor, dar și publicului, este foarte important în aceste timpuri pe care le trăim acum, iar muzica ne poate ajuta să depășim toate aceste lucruri și ne poate uni. Iar după acel bis, Theodor a fost atât de surprins de ce am reușit să creăm împreună, fără nicio repetiție, și de personalitatea mea, așa că mi-a propus un recital. Sunt foarte recunoscător pentru astfel de persoane! Vom cânta alături de violoncelistul Alexander Somov, un coleg și prieten drag, care este prim-violoncelist al Orchestrei Filarmonicii din Strasbourg, este din Bulgaria și face parte din cvintetul proiectului meu, Makedonissimo. Este o persoană și un muzician fantastic! Iar pe Sorin Spasinovici l-am cunoscut când am colaborat cu Orchestra de Tineret a Uniunii Europene și acesta este un nou exemplu de întâlnire care naște prietenii într-un mod foarte spontan. Noi studiam în săli alăturate și, fără să știu că este din România, l-am rugat să cânte cu mine și cu un violoncelist bulgar bisul acelui concert, o piesă macedoneană. Am fost uimit de abilitățile sale și de el ca persoană și de atunci am devenit prieteni și am colaborat de mai multe ori. Am înregistrat împreună Cvartetul de Brahms în timpul pandemiei, albumul numindu-se "Prietenie" deoarece a fost realizat în condiții foarte dificile, atunci mai mulți artiști au venit din țări diferite în Macedonia special pentru acea sesiune de înregistrări. Deci sunt bucuros că am șansa de a cânta alături de el pentru prima dată în țara sa.

Ce importanță are muzica de cameră în activitatea dumneavoastră?

Muzica de cameră înseamnă prietenie, iar când cânți pentru mai mult timp cu aceiași parteneri de formație este ca îmtr-o familie! Iar să împărtășești emoții cu ceilalți este cel mai frumos și natural lucru în viața oamenilor și a muzicienilor în special. Din păcate, nu am ocazia de a cânta muzică de cameră atât de mult pe cât îmi doresc, așadar răspund afirmativ oportunităților care apar deoarece, bineînțeles, este un repertoriu bogat și foarte frumos, iar apoi, dacă ai alături alți muzicieni cu care înțelegerea e foarte firească, este o adevărată bucurie! Este, de fapt, ca o revelație! De asemenea, ocupă un loc foarte special în activitatea mea muzicală, iar acest lucru poate explica și de ce prefer să cânt lucrări concertante mai mult decât recitaluri solo. A cânta cu orchestra este un alt fel de muzică de cameră sau, cel puțin, aceasta este abordarea mea asupra acestui repertoriu și tipul meu de personalitate muzicală, iar de fiecare dată când cânt cu o orchestră, publicul poate simți acest lucru.