Stagiunea 2024-2025 a Filarmonicii "George Enescu" se încheie cu două concerte programate joi, 26 iunie, și vineri, 27 iunie, când renumitul pianist Nobuyuki Tsujii va evolua ca solist al Orchestrei Naționale Simfonice a României. Despre prezența sa pe scena Ateneului Român, muzicianul japonez a stat de vorbă cu colega noastră, Ioana Țintea.

Reveniți în România după apariția dumneavoastră la ediția din 2019 a Festivalului Internațional "George Enescu". Cum vă amintiți publicul român?

Îmi amintesc publicul român ca fiind primitor, atent și profund concentrat la interpretarea mea. A fost, într-adevăr, o experiență deosebit de plăcută pentru mine.

Ați crescut într-un univers al sunetelor. Cum a început relația dumneavoastră cu pianul și ce v-a atras în mod special la acest instrument?

Când eram mic, mama obișnuia să asculte CD-uri cu muzică clasică, iar dintre toate piesele, lucrările lui Chopin m-au atras în mod special - aveam doar doi ani pe atunci. Începusem să bat ritmul cu picioarele, fără să realizez. Atunci, mama și-a dat seama cât de mult îmi place muzica și mi-a cumpărat un pian-jucărie. Și așa a început totul.

Ați debutat pe scene internaționale la o vârstă foarte fragedă, iar victoria de la concursul Van Cliburn v-a adus o recunoaștere mondială. Cum simțiti astăzi acel moment definitoriu din cariera dumneavoastră?

Datorită faptului că am câștigat acel concurs, am avut ocazia să cânt pe cele mai renumite scene din întreaga lume, să colaborez cu orchestre și dirijori celebri și să acumulez multe experiențe valoroase.

Revenind la concertul de la Ateneul Român, veți interpreta Concertul în Sol major pentru pian și orchestră, una dintre ultimele lucrări ale lui Maurice Ravel. Ce v-a atras la această partitură și cum ați descoperit-o pentru prima dată?

Îmi plac foarte mult lucrările impresioniștilor francezi, așa că mi-aș dori să le transmit tuturor cât de minunat este acest Concert de Ravel și să-l interpretez astfel încât publicul din România să se bucure de el.

Care este perspectiva dumneavoastră asupra acestui opus și care consideraţi că sunt principalele dificultăţi pe care le pune această lucrare?

Ei bine, ritmul este puțin complicat, iar dialogurile cu orchestra sunt numeroase, deci uneori sincronizarea e dificilă. Totuși, pentru mine este mai mult o bucurie decât o dificultate.

Dincolo de muzică, ce activități vă aduc cele mai mari satisfacții sufletești?

Îmi place destul de mult să fiu în mijlocul naturii, să respir aer curat, să ascult cântecul păsărilor și să mă plimb. Aceste lucruri mă inspiră în interpretările mele și cred că această conexiune cu natura este foarte benefică pentru mine.