Marți, 2 decembrie 2025, Sala Radio din București găzduiește ultimul spectacol din cadrul Turneului Național "Cealaltă voce. Exiluri uitate ale pianului", susținut de pianistul Mihai Ritivoiu și actorul Marius Manole - un eveniment care readuce în prim-plan trei mari pianiști români: Dinu Lipatti, Mîndru Katz și Radu Lupu. Mai multe detalii despre spectacolul de la Sala Radio aflăm de la pianistul Mihai Ritivoiu, într-un dialog cu Ioana Țintea.

Domnule Mihai Ritivoiu, marţi 2 decembrie veţi urca pe scena Sălii Radio alături de actorul Marius Manole în ultimul spectacol al Turneului "Cealaltă voce. Exiluri uitate ale pianului". Cum aţi perceput reacţia publicului din oraşele prin care aţi trecut până acum?

A fost o experienţă foarte interesantă şi emoţionantă. Simt că am evoluat şi noi odată cu reprezentaţiile succesive ale spectacolului, iar publicul a venit cu noi în fiecare dintre cele trei oraşe, ne-a ascultat cu mare atenţie şi simţim aşa că a intrat în lumea pe care o descriem prin scrisorile citite şi prin piesele cântate de mine.

Cum aţi descrie colaborarea cu actorul Marius Manole în acest proiect şi cum s-a construit dialogul între muzica interpretată de dumneavoastră şi textele lecturate de renumitul actor?

Colaborarea a fost absolut excelentă, ne-am înţeles foarte bine, a decurs totul foarte firesc. Cred că cele două elemente se îmbogățesc reciproc, muzica şi cuvântul vorbit, şi cumva emoţia unuia îl inspiră şi pe celălalt.

Deci, pentru mine a fost o experienţă extrem de frumoasă şi care mi-a adus un plus de inspiraţie.

Aş dori să ne oprim atenţia asupra celor două pagini pe teme de Dinu Lipatti, semnate de Adina Dumitrescu şi Cătălin Creţu. Cum s-au integrat aceste lucrări contemporane în contextul poveştii celor trei pianişti şi al opusurilor de Beethoven, Schubert şi Ravel?

S-au integrat foarte frumos, sunt nişte lucrări gândite cu multă grijă ca să se potrivească în acest program. Chiar stăteam de vorbă cu Adina Dumitrescu, care mărturisea ce mare responsabilitate a simţit prin această misiune de a completa o suită al cărui preludiu a fost scris de Lipatti.

Cred că este un lucru foarte important să avem şi aceste lucrări contemporane. Muzica este o artă vie, care se manifestă şi în prezent, iar rădăcinile din trecut inspiră aceste lucrări contemporane şi simţim exact această punte peste timp în lucrările celor doi compozitori - Cătălin Creţu şi Adina Dumitrescu.

Evenimentul de la Bucureşti are loc la chiar data comemorării a 75 de ani de la stingerea din viaţă a lui Dinu Lipatti. Îmi imaginez că va fi un spectacol cu o încărcătură aparte. Cum vă raportaţi la personalitatea artistică a regretatului muzician?

Această dată semnificativă aduce un plus de încărcătură emoţională. Figura lui Lipatti a fost o sursă de inspiraţie şi un ideal dintotdeauna, de când m-am apucat de muzică, şi continuă să fie. Şi aşa, cumva personal, în cariera mea s-au legat multe momente frumoase de numele marelui Dinu Lipatti, cum ar fi, de exemplu, câştigarea Concursului Zilele Lipatti acum ceva vreme, în 2010, în urma căruia am făcut şi o călătorie în Elveţia pentru recital şi am putut să văd şi mormântul lui Lipatti, chiar în această perioadă de început de decembrie.

Deci, iată, cumva revin în mod regulat la memoria marelui Lipatti şi între timp descopăr tot mai multe aspecte ale personalităţii sale artistice. Și acum sunt afundat şi în compoziţiile sale şi mai ales în Concertino, pe care voi cânta foarte curând.

După acest turneu, ce simţiţi că rămâne cel mai important pentru dumneavoastră?

Mă simt îmbogăţit cu nişte emoţii şi sentimente noi, cu o nouă perspectivă asupra celor trei mari pianişti români evocaţi pe care îi admiram de multă vreme, dar faptul că am auzit şi am reascultat aceste scrisori extraordinare de mai multe ori, mi-aduce o nouă dimensiune în admiraţia pentru ei şi în a înţelege cum erau şi din punct de vedere uman, ceea ce completează pentru mine imaginea artistului.

La final, un gând pentru publicul care va fi prezent la spectacolul de marţi, 2 decembrie, de la Sala Radio.

Îl aşteptăm cu drag să vină cu noi în această călătorie. Aş spune că e un spectacol care nu e ca oricare altul, nu este teatru, nu este un recital, este ceva aparte şi e o atmosferă foarte intimă şi unică.