Lucian Ban este aici cu noi la Radio România Muzical înainte de concertul de la Ateneu, dar să spunem că urmează și alte concerte. Practic, uitându-mă, așa puțin, pe lista concertelor, cam acoperiți toate punctele cardinale din România. Unde puteți fi văzuți în perioada următoare?

Am început la Iași, unde, pentru mine a fost special că am revenit, cred că după aproape 20 de ani, nu mai concertasem la Iași. Am cântat într-o sală frumoasă, aula Bibliotecii Centrale Universitare a Regelui Ferdinand, care încă era pe frontispiciu, după care am plecat la Timișoara, am zburat acolo și am concertat la Filarmonica "Banatul" din Timișoara, sâmbătă. Duminică, chiar în ziua alegerilor, am concertat la Filarmonica din Arad. Superbă clădire, Palatul Culturii din Arad, de la începutul secolului, despre care Enescu spunea că are acustica cea mai bună după Ateneu. Mai cântasem în Arad, dar niciodată în Palatul Culturii care este clădirea Filarmonicii din Arad. Mâine cântăm la Ateneul Român, Sala Mare și mă bucur să văd, chiar am vorbit acum cu cei de la Ateneu și e aproape sold-out, cred că mai sunt 10-15 bilete. Mă bucur să văd că jazzul la Ateneu sau ce-o fi ceea ce cântăm noi, nu știu ce este, totuși face să aducă lumea în sală. Pentru prima oară voi cânta la Teatru Maria Filotti din Brăila. Am mai concertat la Brăila la Filarmonica Lira, dar niciodată în superba clădire a Teatrului Maria Filotti din Brăila. Asta va fi pe 22. Pe 23, mergem la Brașov unde directorul arhivelor Bartok din Budapesta, Vikarius Laszlo, vine și va susține o conferință despre cercetarea lui Bartok în Transilvania, urmată de deschiderea unei expoziții Retracing Bartok a organizației din Timișoara care a produs tot proiectul începând cu 2018. Parte din capitala europeană de la Timișoara, așa am putut noi să începem cercetarea aceasta. Am avut rezidențe acolo, n-am putut să le facem așa, cum poate s-ar gândi lumea despre muzicienii de jazz. Pe 24 vom concerta la Brașov, la Chamber Jazz, la Centrul Multicultural al Universității Transilvania, și vom lansa albumul acolo, urmat de o discuție post-concert moderată de Adrian Lăcătuș, directorul centrului, și Vikarius Laszlo. Pe 25 vom merge mai aproape de locul unde am copilărit eu, care este Bistrița Năsăud. Eu am copilărit într-un sat lângă Reghin, nu departe de locul unde Bartok a cules cântece, la câțiva kilometri Urișiu, și când le-am văzut am fost "wow", nu mi-a venit să cred. Deci o să cântăm la Palatul Culturii, cred că George Coșbuc, din Bistrița. Acolo colaborez cu niște promotori culturali extraordinari (Gabriel Țărmure). Ei au pus pe picioare orchestra transilvană unde nu există o orchestră filarmonică, ei au pus-o pe picioare. După aceea, mergem mai departe spre vest, la Zalău, pentru că întotdeauna mi-a plăcut să concertez nu numai în orașele mari. Noi concertăm în orașele mari, Chicago, New York, Paris, dar este extraordinar când cânti în orașe mai mici pentru că reacția este diferită, iar la Zalău, la Centrul de Cultură al județului Sălaj există o echipă care este foarte deschisă și este foarte legată de folclor. Imediat am colaborat cu ei de mai mulți ani. Sunt cu adevărat dedicați muzicii și de câte ori cânt acolo vine lume din Jimbolia, din satele și comunele și orășelele mici de acolo pe care nu le-am vizita așa de frecvent. După aceea o să cântăm la Baia Mare la Colonia Pictorilor, după aceea o să încheiem turneul la Cluj-Napoca la Insomnia.

Practic, aduceți cântecele țăranilor români din Transilvania acasă cumva cu acest turneu, fiindcă sunt foarte multe concerte apropiate în mod sigur de locul unde au apărut aceste cântece. Aș vrea să vorbim puțin și despre Mat Maneri. Ai un parteneriat cu el de peste un deceniu și jumătate.

Peste 15 ani.

Cum s-a legat? Are o fluență extraordinară. Am văzut că interpretați, fie în duo, fie în formule mai mari, trio, cum este cel cu John Surman, cu Evan Parker? Cum funcționează și cum durează această formulă și cum l-ai atras spre muzica românească?

De multe ori cum se întâmplă în viață lucrurile apar printr-un accident. Mat Maneri a apărut pentru că un violoncelist pe care l-am dorit într-un proiect comisionat de festivalul Enescu nu era disponibil. Organizatorii Festivalului Enescu în 2008 m-au contactat să reimaginez muzica instrumentală a lui Enescu pentru un ansamblu de jazz. Am luat provocarea din plin și am pus pe picioare împreună cu John Hebert, unul dintre mari contrabastiși contemporani de jazz, un ansamblu cu o serie de muzicieni de top din New York de jazz, care operau la limita dintre muzica contemporană și jazz. L-am vrut pe Erik Friedlander, dar nu a mai putut face, și unul dintre cei mai reputați bateriști de jazz mi-a recomandat: "you should take Mat, he's truly special". L-am sunat pe Mat, a venit și așa am început colaborarea cu el în reimaginarea muzicii lui Enescu. Concertul acela a fost înregistrat și a fost editat de Sunnyside Records și este fascinant, pentru că acel album - care a fost la Sala Mică a Sălii Palatului - înregistrat în direct, deci nu am putut să mixăm, n-a fost multitrack și la orchestrația pe care am făcut-o la Sonata a III-a a lui Enescu pentru pian și vioară, am spus: viola și pianul improvizează înainte de a intra tot grupul. Era un octet cu Ralph Alessi (trompetă), Gerald Cleaver (baterie), John Hebert (contrabas), din Germania era Albrecht Maurer (vioară) și celebrul percuționist indian Badal Roy, care a lucrat cu Miles Davis. Noi nu repeteasem deloc improvizația de la început, deci ce se ascultă pe acel album este ceea ce am cântat pentru prima oară în viața mea cu Mat. Mi-aduc aminte și eu și Matt de momentul de după concert când ne-am spus că trebuie să lucrăm mai mult împreună. Chimia a fost de la bun început. Și de atunci noi am colaborat extensiv la foarte multe proiecte. Am colaborat cu celebrul saxofonist experimental din Anglia, Evan Parker, am colaborat într-un prim duet pentru ECM Records care a fost înregistrat la opera din Târgu Mureș live, am colaborat cu cvartetul său microtonal, Mat Maneri Quartet. După 10 ani de la prima întâlnire am reușit să rescriem opera Oedip a lui Enescu, am reorchestrat-o pentru un ansamblu de opt muzicieni, dintre care șase muzicieni și doi cântăreți, în premieră la opera din Lyon, din Paris. Există un album și pentru asta. Pentru mine și Matt este o chimie extraordinară, muzicală, și în momentul acesta este și un parteneriat uman, suntem foarte apropiați, după ce faci turnee în toată lumea și ești așa de mult timp împreună. Mat este cu adevărat special, el a explodat pe scena jazz-ului la mijlocul anilor '90 și de la bun început a fost considerat o voce cu totul singulară prin felul în care a încorporat și a schimbat tehnicele clasice de la violă, el sună mai aproape de un saxofon sau de o trompetă decât de o vioară. Este considerat astăzi unul din marii improvizatori din ultimele decenii din jazz-ul contemporan, arhivat de Library of Congress în Statele Unite, Wall Street Journal l-a numit "jazz viola virtuoso", deci este într-adevăr cineva care aduce o voce individuală, singulară și o creativitate care, pentru mine e un privilegiu să pot să împart scena cu el.

Tu l-ai atras și spre Enescu și spre Bartok, spre cântecele folclorice culese de Bartok.

Așa este. Tatăl lui a fost celebrul compozitor de muzică microtonală și saxofonist, Joe Maneri. Mat mi-a spus că la ei în casă erau serate muzicale, în care tatăl lui cânta doine din Grecia, muzică sefardică, care vine din estul Europei. Deci el a fost familiarizat cu asta puțin, evident, nu atât de direcționat cum este muzica țăranilor din Transilvania. Dar Mat a făcut concerte în România de cel puțin 10 ani, începând cu 2009, cu acel festival Enescu. El a cântat mult în România în orașe mici și mari. Am cântat la Sighetu Marmației spre exemplu, am ajuns și în Oradea, Brăila.

Avea deja un teren fertil pentru ceea ce i-ai deschis tu. Înainte să încheiem, aș vrea să vorbim puțin și de "what's next". Ai menționat, cred și în emisie, de un nou album cu John Surman, dar de fapt vor fi două. Dacă vrei să ne povestești despre cele două discuri care se apropie și ele.

La început de septembrie, casa americană Sunnyside Records va face o dublă lansare cu un CD și cu un LP. Noi, după ce am înregistrat albumul Transylvania Folk Songs cu John Surman în 2018 și care a fost lansat în 2020, odată ce pandemia s-a retras, noi am avut bucuria să fim invitați la o serie de festivaluri de prestigiu din Europa: Berlin Jazz Festival, Strasbourg Jazzdoor Festival, Săptămâna muzicii noi din Elveția, la Budapesta, sunt foarte multe. O serie din aceste concerte au fost înregistrate și vor apărea pe un CD care se numește Canticum Profana. Separat de aceasta, anul trecut, trio-ul cu John Surman a concertat la Ateneu în cadrul festivalului Athenaeum Summer Festival, iar concertul a fost înregistrat. În mod exclusiv, acel concert a apărut pe vinil și se numește The Athenaeum Concert - Lucian Ban, John Surman și Mat Maneri, iar pe spate are una din partiturile, transcripțiile de mâna ale lui Bartok, în care se pot citi cuvintele în română. Cineva acolo era dezamăgit în dragoste, pentru că se poate citi: "Ajungă-te supărarea, să te ajungă supărarea".

Îți mulțumim foarte mult Lucian Ban. Să reamintim, este aproape sold out concertul de la Ateneu, mâine seara de la ora 19.00.

Da. Vom celebra lansarea albumului Transylvanian Dance și sper să vedem cât mai mulți din fanii noștri din București.

Și sperăm să te avem din nou aici la Radio România Muzical și cu alte ocazii.

Oricând, cu cea mai mare bucurie vin aici.