Cu ce gânduri reveniți în România și ce așteptări aveți de la această nouă colaborare cu Orchestra Națională Radio, dar şi cu dirijorul Manuel Hernandez Silva?

Sunt foarte bucuros să revin ca solist alături de Orchestra Națională Radio! Am cântat cu ansamblul și în 2018 în Festivalul Internațional al Orchestrelor Radio și am interpretat atunci Concertul în sol major de Ravel, o experiență foarte frumoasă pentru mine în România. Aștept cu nerăbdare această a doua colaborare cu ansamblul deoarece mă reîntâlnesc și cu dirijorul Manuel Hernandez Silva, alături de care am cântat foarte multe concerte și sunt foarte mândru să spun că avem o prietenie frumoasă și o foarte specială și strânsă conexiune la nivel muzical.

Cunoașteți artiști români?

Cum aș putea să nu cunosc artiști români?! Unul dintre modelele mele a fost dintotdeauna pianistul Radu Lupu; desigur există și multe alte exemple de artiști români extraordinari; însă, ca pianist, când cineva pronunță numele țării dumneavoastră, mă gândesc inevitabil la personalitatea minunatului Radu Lupu, acest artist prodigios, care a fost un titan, un gigant al pianului. Deci am o mare admirație pentru arta românească și în special pentru această legendă a pianisticii care este Radu Lupu, după părerea mea.

Deși este o întrebare dificilă, care necesită o privire din exterior asupra propriei personalități artistice, v-aș ruga să ne spuneți care sunt trăsăturile care vă reprezintă cel mai bine ca pianist și care sunt principalele obiective pe care doriți să le atingeți în muzica pe care o faceţi?

Este o întrebare dificilă fiindcă o persoană nu se poate autodefini. Acest lucru este foarte greu de înțeles deoarece tu, ca artist, nu poți fi martorul propriei tale arte. În ceea ce mă privește, prefer să las publicul să decidă dacă îi place sau nu interpretarea mea. Singurul lucru pe care îl pot spune despre mine este că sunt un muzician care iubește ce face, muzica nu este pentru mine o muncă, ci modul în care văd lumea; iar ceea ce încerc să fac este să cânt fiecare piesă ca pe cea mai desăvârșită lucrare muzicală care există în acel moment. Și încerc să fac acest lucru cu onestitate și dedicare. Doar atât pot spune despre mine; restul, calitatea interpretării și a sunetului, tehnica, aceste lucruri le las la latitudinea publicului, doar acesta le poate judeca.

Ce este cel mai important pentru mine este să fiu onest față de compozitor și mai ales față de muzica pe care o cânt, nu pun în interpretarea mea nimic fals, superficial, nimic din ceea ce nu simt. Apoi lucrul care îmi face o plăcere deosebită în ceea ce fac este să lucrez la piesele pe care le voi cânta. Desigur, concertele sunt fantastice pentru că ai posibilitatea de a împărtăși acea muzică publicului care se află în sală cu tine, aceasta este misiunea artistului, dar pentru mine cea mai mare satisfacție a vocației mele în această viață, care este muzica, este să descopăr o nouă piesă până în momentul în care urc pe scenă, în fața publicului. Pentru mine acest lucru este foarte frumos și special!

Cum ați descrie peisajul muzical din Spania și valorile culturale din țara dumneavoastră?

Spania a crescut enorm din punct de vedere cultural în ultimii 30 de ani. Sigur, am avut dintotdeauna o tradiție bună, muzicieni extraordinari cum au fost Narciso Yepez, Pablo Casals, Alfredo Kraus, Placido Domingo și mulți alții, însă în ultimii ani a început să existe mai multă implicare din partea diferitelor administrații din țara mea, urmarea fiind înființarea unor noi și foarte bune orchestre. Acest lucru creează pentru Spania un mediu muzical propice pentru educarea calitativă a unei noi generații de muzicieni, iar acest fapt a fost demonstrat de-a lungul timpului. Avem astăzi muzicieni foarte buni care ne reprezintă în unele dintre cele mai importante orchestre din lume, cum sunt Orchestra Filarmonicii din Berlin sau Orchestra Simfonică din Londra, dar și în Orchestrele Filarmonicilor din New York și Chicago. Deci putem fi mândri de munca pe care o depunem, dar în același timp trebuie să continuăm să investim timp și resurse în muzică și în artă în general pentru a continua să dăm lumii talente care să meargă să cânte în aceste minunate orchestre și, bineînțeles, în ansamblurile spaniole.

Cum ați descrie interesul publicului pentru muzica clasică în Spania?

Aș spune că diferă în funcție regiunea în care te afli. Desigur, între cele mai importante centre culturale se numără Madrid, Barcelona, Valencia, Sevilla, Bilbao. Vorbim despre orașe mari sau de dimensiuni medii în care adesea concertele de muzică clasică sunt sold-out, cum este cazul evenimentelor Orchestrei Naționale a Spaniei de la Madrid. Tot aici, la Madrid există și serii de concerte importante, cum este Musica, în care pot fi ascultate cele mai bune orchestre din lume, la care de obicei sălile sunt aproape pline. Deci pot spune că după pandemie, în Spania, viața muzicală în general și cea clasică în particular își reiau cursul. Însă sigur că eu nu cânt foarte mult în țara mea, am mai multe concerte și recitaluri în alte orașe europene, în Statele Unite, Australia, Asia, deci probabil că nu sunt cel mai potrivit artist care să explice cum stau lucrurile în Spania fiindcă nu sunt atât de activ în acel peisaj muzical. Dar sentimentul pe care îl am vizavi de această chestiune este că, în Spania, începe să revină în sălile de concerte publicul care nu le-a frecventat în ultimii ani, după pandemie.